3,263 matches
-
momentului. Dintre toți scriitorii, nimeni nu a știut să vorbească mai bine decît Proust despre intermitențele inimii, alternanțe între momentele de elan și cele de răcire, nevoia de o femeie iubită sau pe care crezi că o iubești, torturat de bănuială, sfîșiat de gelozie cînd știi că alții o privesc, o ating, o iubesc și acea cruntă indiferență pe care o resimți în prezența ei. Tragi sforile, te înjosești ca să o faci să vină lîngă tine, iar cînd este acolo, nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și din vasalitatea îndelung și insistent antrenată. Privilegiile erau enorme ș...ț, iar puterea, absolută. Puteau face ce doreau, nepedepsiți, cu condiția să rămână credincioși tiranului. În chiar interiorul formației, suspiciunea era enormă, filajul draconic permanent. O urmă doar, de bănuială, ducea la eliminarea fizică a oricărui membru al acestor forțe ș...ț. Ceaușescu însuși veghea la întreținerea devotamentului acestor indivizi prin dialog direct, dovezi de mărinimie și afecțiune. Un spirit infantil, de castă militară, al cărei unic argument e forța
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în hotarul tradiției (die Überlieferung). În mod firesc, Gadamer nu crede că orice prejudecată este firească. El susține necesitatea interogării originii și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și frumusețea întregită" „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine.” (Lc. 6,26) Oportunismul egalitartc "Oportunismul egalitar" Recoltate din laboratoarele de creație ale postmodernității, noile eșantioane de viruși culturali sunt evidența empirică a unei veritabile reconquista. Maeștrii bănuielii parafează pentru mii de subiecți ieșirea din lunga carantină a modernității. Un elan apocaliptic cere forfecarea oricăror idei moștenite din „vechiul regim”. Limbajul demascării primește funcția reeducării. Radicalul postmodernist se teme de orice l-ar putea preceda. Triumful anomiei morale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
România literară * „Mihail Neamțu trăiește în orizontul acestei răspunderi mistuitoare: cunoașterea și meditarea neîncetată a Cuvântului vieții nu este doar o experiență solitară, ci și solul fertil al vocației profetice a teologului în cetate.” Bogdan Tătaru-Cazaban, Adevărul literar și artistic * „Bănuiala mea e că Mihail Neamțu nu e o persoană, ci un comitet, atât de variat, prolific și erudit îi e scrisul.” Mircea Platon, Convorbiri literare * „Intento a cogliere i «segni del tempo» e ad interpretarli con intelligenza cristiana, Mihail Neamțu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
neliniștitoare și chiar teribile, cu atât mai mult cu cât se întâmplă unor indivizi banali, obișnuiți, și nu unor eroi excepționali. Treptat, ajungem să nu mai putem spune în ce fragment de lume ne aflăm, și atunci ne cuprinde o bănuială, care corespunde, fără îndoială, intenției scriitorului: că această lume făcută din bucăți nu este o lume imaginară, ci este lumea noastră de toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai complicate, ce apar mai ales în legătură cu stările evidențiate de așa-numitele întrebări de opinie. În astfel de cazuri, chiar dacă am presupune existența unei stări independente de cercetător - de pildă, o atitudine politică de stânga -, rezultatul cercetării cade mereu sub bănuiala că nu dezvăluie ceea ce vrea să dezvăluie. Deci nu că reproduce imperfect o realitate, ci că reproduce altceva decât crede ori pretinde cercetătorul că reproduce. Rezultatele obținute în urma unui „sondaj de opinie” sunt dependente, în afară de conținutul intrinsec al informației vizate
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul are obsesia păcatului și că fixează iubirea pe temeliile morale ale sincerității: „Să aibă prieteșug Curat, fără vicleșug.” Apare bănuiala, văzînd argumentele lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profesionist este ținut oarecare vreme afară și, atunci, intervine jăluirea și, odată cu ea, apare poezia (ea Însăși obiect erotic și instrument de seducție erotică). Iatacul nare propriu-zis o identitate. Ca orice lucru sfînt n-are chip Este un spațiu al bănuielii: reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar care mi-e greșala? Descopere-ți bănuiala! Spune ceva, așa să trăiești, Poate vreo vicleană fire A umblat cu clevetire De pizmă, să mă urești. Nu aș avea nici o jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi pentru ce; Ci această mă omoară Și În mormînt mă pogoară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului cine știe ce bănuieli fără de reazem. Recăzu din nou, pentru o fracțiune de secundă, în ciudata sa stare de toropire și se revăzu în lucrarea unui gravor, un anume Nanteuil, care se căznea să-i facă portretul lui Ludovic XIV adult. Ce putea oare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în acele clipe nu conteneau să-l ponegrească, să-i scoată tot felul de vorbe, fără să pregete a trage concluzia că dacă în mânăstire era impusă o disciplină excesivă, era vina lui Tommaso, cel ce stârnise în chip exagerat bănuielile superiorilor. Prin retragerea lui în grabă ratase posibilitatea de a-l saluta pe Baron și pe Baronesa fiică. Ce bine îi stătea în rochia aceea de ceremonie! Nicicând n-o mai văzuse așa, strălucea ca o figură sfântă, ochii aveau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
facă să te dau pe mâna Inchiziției. Și ce probe ar avea în contra mea? Pentru mult mai puțin unii au sfârșit pe rug. N-o să fie cazul în ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n-ar fi putut să trădeze nici măcar sub cea mai groaznică tortură. Bea, ce-i drept, dar are o limită și se supune orbește Coroanei, din partea căreia are de ani buni privilegii. Îmi pare rău că ți-a creat oarece bănuieli. Era curios, zăbovea în discuții cu mine, întrebându-mă tot felul de chestii; așa se explică de ce s-a declanșat în mine resortul neîncrederii, lucru datorat unui vechi obicei, din păcate. De pildă, stăruia în a afla în ce zodie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva despre el?" "Cît știi și tu! Nu mă interesează faptele lui, fizicul mi-este suficient. În obrazul presărat cu furuncule supurante, în falca proeminentă de jos, în teșitura frunții, în ochii înfundați, în picioarele enorme, în privirea plină de bănuieli și în limbajul sărac și prudent citesc viitorul lui. Fata mea, împerecheată cu o gorilă! și ce nume! Gavrilcea!" "Tu ești un mizantrop, visezi o omenire inexistentă. Ăștia sunt oamenii de azi." "Nu vreau oameni excepționali. Pica are nevoie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. Ajutat de autoritatea altora, Gaittany era superb de înflăcărare și părea a înțelege totul. Spre deosebire de Dan Bogdan, satelit și el al opiniei curente, însă plin de reflecțiune, doritor a studia orice, Gaittany abandona obiectul entuziasmului la cea mai mică bănuială de eroare, ca și când ar fi fost la mijloc siguranța sa personală. În aceste împrejurări, Gaittany era brutal față de mințile fine, în ciuda perfectelor lui maniere. În cazul recent, înapoiase lui Ioanide albumul cu o grabă precipitată chiar în cursul zilei și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Faci o faptă bună! Pomponescu dădu mâna lui Gonzalv la plecare și-l conduse până la ușă cu un dispreț cu totul pierdut în fundul ochilor, învelit în cea mai afabilă curtoazie. Madam Ioanide primi vizita lui Gonzalv Ionescu fără nici o bănuială. Văzîndu-l cu geanta cea mare, crezu că e vreun plasator de cupoane și, amatoare impenitentă de cumpărături, așteptă. Recomandarea necunoscutului ca "profesor Gonzalv Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc! Îl pofti ea gentilă.Gonzalv, după un moment de reculegere, intră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa de sinistre asupra morții lui Dan Bogdan, cu aluzie la calea de pierzanie pe care o luase Doru, ceea ce produse o teribilă impresie asupra doamnei Ioanide, încît Pica, înspăimîntată și văzând că Tudorel întîrzie sa se întoarcă acasă, avu bănuiala că fratele ei a fost arestat. Închipuindu-și că în acest caiet vor fi elemente care să ajute la dezvinovățirea lui, îl arată, prematur, lui Ioanide, care începu lectura imediat. Iată conținutul caietului:1 "Drumul pe care mi l-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e foarte firesc, și nu eu aș reprima expresia liberă a spiritualității acestui tineret. (Gazeta favorabilă semnala iarăși "aplauze furtunoase", în vreme ce Ioanide remarcă uzul și abuzul ideii de "spiritualitate".) Nu vreau să se creadă un moment că am în gând bănuiala că s-a comis un omor și că vin să-l disculp. Din dezbaterile procesului pe care l-am urmărit și eu din jurnale n-am avut impresia că există o prezumție precisă. Obiectiv vorbind, nu pot ca martor să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Auzind cuvântul "vînzare", unii din cei de față traseră cu urechea. Astfel, recepția fu denumită, grație lui Smărăndache, "bazarul Pomponescu". Potolindu-se de impulsiuni erotice față de Ioanide, Sultana nu-și transferă interesul asupra altora mai tineri. Un moment Ioanide avu bănuiala că Sultana, printr-un proces de analogie și rectificare a vârstei, ar putea să se oprească la Tudorel, asupra căruia menținuse câteva priviri lungi. Dar Sultana, devenită comerciantă, părea că se vindecase de frivolitate. Singurul bărbat mai tânăr cu care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci comandamentului Mișcării ideea și se luă rezoluția de a se provoca în fiece sat, din îndemnul și cu ajutorul material și fizic al membrilor locali, construirea de "case creștine" în scop de propagandă. Bineînțeles, Ioanide n-avea nici umbră de bănuială de ceea ce se petrece pe tema refugiului său forțat. Madam Pomponescu, foarte intrigată de asemenea vâlvă, nemaiputând rezista curiozității, luă mașina, în care suise forțat pe Hagienuș, și merse în strada cu pricina, să privească din automobil opera lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi atras atenția și era și inoperant, căci înainte de acceptarea ei rămâneau sub regimul militar, ale cărui reguli, în calitate de oameni bine născuți, erau datori să le respecte. O a doua obiecție se produse cu privire la număr. Prea mulți ar fi născut bănuieli la prima lor ivire. Deci era mai nimerit să se organizeze o bună informație asupra transportului prizonierului și, provocîndu-se un accident de automobil, Hangerliu să fie repede luat într-o mașină. Pe stradă, apărarea prizonierului era dificilă, mai ales față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]