12,453 matches
-
ani pe care din cauza unor condiții obiective nu i-ai cunoscut direct. Totodată, țin să-mi exprim unele nedumeriri. Personal, nu mă pricep să compun opere literare, deoarece fiind războiul și apoi pacea, n-am apucat să-mi fac un bagaj cultural, calificându-mă pe unde s-a putut. La rândul lor, părinții mei, oameni simpli, față de care am tot respectul, considerau pe vremea aceea că unei fete îi trebuie trusou, neluând în seamă curentele literare care se tot înfiripau. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când strig o dată „Agarici!”, vin toți, nu poate zice careva că nu l-am chemat. — înțeleaptă judecată! - zise Barzovie-Vodă. Dar pe soție cum o cheamă? — Știucî - răspunse creștinul. Episodul 137 CE-I TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei. În total șase. Nu-i așa? — Ba da - am spus eu. În total șase. Dar pe ușă a intrat unul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează, dar dacă are ceva de comentat la pâinea ei, n-are decât să i-o spună frumos în față, nu să facă aluzii la răposatul brutar. Iar atunci ea își face bagajele. Mama ei mai trăiește, poate să i-o coacă și ei. Aștepta un pic să o reținem și, dacă nu o rețineam, din glumă, făcea o pâine și mai bună, dar mormăia apoi toată ziua, așa că nu merita. Uneori simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât o văzusem în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce Paul, fumând o țigară în pat, părea un obiect de care ea trebuia să-și amintească să-l bage în bagaj. Se uita nemișcat la ea cum deșurubează masa de desen, ocupându-și timpul cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa sfaturile lui și se răstea la el scoțând în evidență cât de inutil este de fapt. Am felicitat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător spre mine, urlând „Anticristul“ pe cea mai groasă voce a lui. Probabil că îi mergea foarte prost. —îmi fac bagajele și mă duc să predau copiilor din clasele mici, a spus. De data asta chiar am să o fac. Tre’ să recunosc - nu o să fiu niciodată la fel de bun ca Tony Harrison. încercam să mă gândesc la ceva care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Numai pe jumătate, iar dacă judecăm după locul nașterii, e moldovean sadea. Tot încăpățânat ai rămas! oftă Pop, turnând în pahare. Îți place ție să mă contrazici, dar nu-i nimic, m-am învățat cu tine. Scotocise în muntele de bagaje cu care venise și scosese de acolo o nouă sticlă de pălincă. Inspectorul zâmbi văzând ce scria pe eticheta lipită pe ea: "pentru boieri". Asta-i numai pentru sufletul nostru, ținuse bătrânul să îi explice lui Cristi. Am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să se îmbrace încet, bucurându-se de clipele de liniște ale unei vacanțe mult așteptate. Își trăsese deja pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că sigur sunteți flămând după atâta drum! Fără să mai aștepte, femeia se răsuci pe călcâie și ieși din cameră. Nu mai încăpea nici o îndoială, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai de pierdut? Mergi acolo și vezi cum stă treaba. Dacă îți place, rămâi. Dacă nu, îți pui fundul în mașină și vii acasă. Nu știu ce să fac. E și foarte greu să iei o hotărâre! îl persiflă Traian. Îți faci bagajele și mâine o iei din loc. Ce mare lucru? Deși în seara aceea nu era de loc dispus să urmeze sfatul prietenului său, dis de dimineață Cristian Toma își aruncase în geanta de voiaj câteva schimburi și obiectele de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe la noi, când unul dintre ai lor pățește ceva, nu se dezlipesc de secția de poliție ori de spitalul unde este internat până ce lucrurile nu ajung la bun sfârșit. Aici, mi se pare că ceva este dubios. Și-au făcut bagajele și au plecat. Ceva i-a speriat de moarte, din moment ce au hotărât să nu mai rămână nici o clipă. Ileana nu-i răspunse, privea înainte fără să scoată nici un cuvânt. Mi-au spus că astă noapte au mai pierdut... da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că încă nu avem nici un caz de omucidere în această localitate? Și atunci ce faci? De ce ai mai luat probele? Din reflex. Mi-ar trebui un microscop și niște substanțe chimice simple. Din păcate însă nu mi-am pus în bagaje așa ceva când am venit aici. Ileana zâmbi când îl auzi. Și-l imagina pe Cristi cărând un microscop în geanta de voiaj, așa, pentru orice eventualitate. Cam ce substanțe chimice ți-ar trebui? întrebă ea. Sare și niște acid acetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri însurăței. Mai întârziaseră doar două zile în Baia de Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră pe litoral. De acolo, urmau să meargă direct la Iași, pentru că inspectorul trebuia să se reîntoarcă neîntârziat la serviciu. Pe Calistrat nu-l mai văzuse, nu reușise să mai dea ochii cu moșneagul, nici atunci și nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
descinseseră cu o jumătate de oră mai devreme. Cu toții erau în interiorul clădirilor, fără să-și facă nici o grijă. Nici măcar la poartă nu era nimeni. Intraseră peste ei și îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ucigașe deja se numărau ci zecile de mii. O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai ales de adepții Conspirației - consemnează cifra de circa șaizeci de mii de victime În perioada 1918-1920 numai În Ucraina. 7. În bagajul ofițerilor albi (care părăseau țara În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. CÎt de curînd volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i plăcea casa parohială (două odăi, sală la mijloc și chiler) făcută de epitropi, „Vasile Roșca și cu mine”, adică Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu. Mai cerea popa Nourescu care de transport sau 800 lei, altfel nu avea cum veni cu bagajul și toată averea strânsă pe la Mărăști și la Berzunți. Luncașii, oameni buni, dar care nu puteau fi prostiți de ifosele popii, i-au răspuns: „Noi nu te-am chemat, dar dacă vii, noi te primim.” Popa Nourescu a venit fără
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oamenii să treacă, Da, domnule. Prim-ministrul închise telefonul, se uită la ceas și-i spuse soției, Se pare că mai pot dormi încă o oră și jumătate sau două, și adăugă, Am impresia că tipul ăsta se duce cu bagajul făcut la următoarea remaniere de guvern, N-ar trebui să admiți lipsa de respect, îi spuse jumătatea, Nimeni nu e nerespectuos față de mine, draga mea, profită de bunătatea mea, asta da, E același lucru, replică ea, stingând lumina. Telefonul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul te orbește. XLVI Nu eram de multă vreme în Tahiti când l-am cunoscut pe căpitanul Nichols. Într-o dimineață când îmi luam micul dejun pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu o pânză din lână albă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repeta În șoaptă numele acela. Dante avu impresia că parcurgea, cu ochii minții, paginile deschise ale unei arhive misterioase, ascunsă Între faldurile memoriei. - Arrigo... da Jesi. Desigur. Filosoful, zise el după câteva momente. A venit din Franța, nu demult. Puține bagaje și, de fapt, nu a plătit nici o taxă, doar o sumă mică pentru cărțile și hârtia de scris pe care le avea la el. A cerut adăpost În camerele de oaspeți de la Santa Maria Novella, la dominicani. În schimb, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
domnia ta. M-am gândit că voiai să știi. - Ce? - Mi-ai cerut un raport despre pelerinii de la hanul Îngerului. Este unul, messer Marcello, care a fost văzut plecând. A cerut un catâr, la grajdurile de la Porta Romana, și hamali pentru bagaje. - A plecat deja? Întrebă Dante cu dezamăgire. Ordonasem ca nimeni să nu fie lăsat să plece... Celălalt ridică din umeri. - Nu era acuzat de nimic. Preț de o clipă, priorul cântări posibilitatea de a ordona ca cineva să pornească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar mai gogonate și mai prostești, până la sosirea, o jumătate de oră mai târziu, a lui Louisette, bona primarului, o fată curajoasă ca o gâscă. — Așadar, cine-i? o întreabă coana Marchoprat. — Cine să fie? — Toanto! Fata cu cele două bagaje! — O fată din nord. — Din nord, din care nord? Întrebă din nou negustoreasa. Nu știu nici eu, din nord, că n-or fi mai multe. — Și ce vrea? — Vrea locul. — Ce loc? — Locul lui Fracasse. — E învățătoare? — Așa zice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
kilometri întregi, iar de acolo de unde stăteam ai fi putut crede că e un simulacru organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că era o carte, dar după câteva secunde scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu se spală vasele așa, nici vasele nu știi să le speli, parcă n-ai văzut detergent, ia mai du-te acasă la tine, în vârf de munte!... scăpase de bătrână, o dăduse afară cu o voce mânios-metalică, îi făcuse bagajele repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sine. Vanitate, temperată de suspiciunea față de sine, dacă nu de cunoașterea de sine, sentimentul că oamenii sunt niște automate supuse voinței sale, dorința de a „depăși“ cât mai mulți băieți și de a ajunge pe culmile nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul electric, pe aleea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]