5,546 matches
-
și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
proiectat ciclic, Ciocoii noi cu bodyguard (2003), care asociază intriga romanescă și umorul ori satira virulentă, punctată nu o dată de erupții pamfletare. Titlul trimite la opera lui N. Filimon, fiind o scriere în linia prozei de inspirație socială cu specific „balcanic”, inaugurată de Ciocoii vechi și noi. Protagoniști sunt profitorii de pe urma evenimentelor din decembrie 1989, iviți, pe de o parte, dintre foști privilegiați ai regimului comunist, care au știut să se adapteze, iar pe de alta dintre „revoluționarii” cu „fitanție”, ca
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
în „Convorbiri critice”, „Epoca”, „Sămănătorul”, „Lupta” (Budapesta), „Minerva” (unde este, în primii ani de apariție, și redactor), „Viața românească”, „Falanga” (la care asigură secretariatul de redacție), „Minerva literară și ilustrată”, „Rampa”, „Seara” ș.a. Participă, ca ofițer de rezervă, la războiul balcanic (1913) și la primul război mondial, aflându-se mereu pe linia frontului. După încetarea luptelor reintră în gazetărie, mai întâi, în 1919, ca redactor-șef la „Românul” din Arad; scrie apoi la „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „România nouă”, „Flacăra”, „Lupta”, „România
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor. Aceeași funcție o are și la „Sentinela de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală - „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare, iscălite și cu pseudonimele Misa, Seneca, Senectus ș.a. Concomitent, face să reapară, în noiembrie 1922, la Oradea, „Ghimpele” și tipărește al
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
trăite, Brașov, 1919; Tablouri din Pind, Oradea, 1923; Romanță fără note, Oradea, 1932. Repere bibliografice: Menes, „Tablouri din Pind”, UVR, 1923, 35; I. I. Biciolla, „Tablouri din Pind”, „Vestul României”, 1923, 47; Delapind, Convorbire cu d. Guli Papageorge Samarineanu, „Peninsula Balcanică”, 1927, 7-8; G. M. Amza, „Romanță fără note”, „Pământul”, 1933, 55; Erasm [Petru Manoliu], „Kyazim”, „Credința”, 1934, 262; Aurel Tripon, Monografia-almanah a Crișanei, Oradea, 1936, 439; Predescu, Encicl., 754; Ion Bradu, Revista „Cele trei Crișuri” din Oradea, în Contribuții culturale
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
La Paris, în 1888, audiază cursuri la École des Hautes Études, Collège de France, École des Langues Orientales, între profesori fiind Gaston Paris, Michel Bréal, Émile Legrand. Interesul lui merge către cercetările comparatiste asupra limbilor și literaturilor populare din perimetrul balcanic, ceea ce se reflectă și în subiectul tezei de doctorat, Les Jours d’emprunt ou Les Jours de la vieille, susținută la Universitatea din Leipzig și apărută în revista „Romania”, în 1889. Pentru „Convorbiri literare”, unde mai publicase și înaintea plecării, Ș
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
foștii lui profesori din Franța, în ale căror publicații îi mai apăruseră unele studii, colaborează mai întâi la revistele „Mélusine”, „La Tradition”, „Revue des traditions populaires”, „Revue de l’histoire des religions”. Reia, pentru început, cercetările asupra folclorului românesc și balcanic. Predă și un curs liber de folclor balcanic la École des Hautes Études, a cărui lecție de deschidere se numea L’ État actuel des études de folklore. Dar, după o vreme, considerând sterile și fără perspectivă științifică studiile de folclor
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
publicații îi mai apăruseră unele studii, colaborează mai întâi la revistele „Mélusine”, „La Tradition”, „Revue des traditions populaires”, „Revue de l’histoire des religions”. Reia, pentru început, cercetările asupra folclorului românesc și balcanic. Predă și un curs liber de folclor balcanic la École des Hautes Études, a cărui lecție de deschidere se numea L’ État actuel des études de folklore. Dar, după o vreme, considerând sterile și fără perspectivă științifică studiile de folclor, desigur și din lipsa informației directe, Ș. le
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
Considera folclorul generat de un fond psihologic în esență comun. Prin evoluție istorică, dar și datorită imaginației și expresivității limbii, se marchează atât diferențierile, pe tipuri și variante, cât și analogiile. Plecând de la elementul național, prin lărgirea sferei la vecinătatea balcanică și la înrudirea romanică, până la tipurile miturilor antice sau, prin procedeul invers, de la matca universală către fondul specific românesc, Ș. sistematizează materialul folcloric după scheme tematice. Astfel, legenda Meșterul Manole este studiată în cadrul literaturii balcanice, stabilindu-se, prin analiză, trei
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
prin lărgirea sferei la vecinătatea balcanică și la înrudirea romanică, până la tipurile miturilor antice sau, prin procedeul invers, de la matca universală către fondul specific românesc, Ș. sistematizează materialul folcloric după scheme tematice. Astfel, legenda Meșterul Manole este studiată în cadrul literaturii balcanice, stabilindu-se, prin analiză, trei tipuri ale credinței despre construcție (grec, sârb și român), iar în cadrul lor, mai multe variante. După ce prezintă critic lucrări similare asupra basmului, apreciind clasificarea basmelor neogrecești făcute de J. G. von Hahn, Ș. expune în
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
nici măcar pentru o săptămână. Dacă ar trebui să intrăm În război [cu Bulgaria] am fi siliți să luptăm numai cu baioneta” . Mai târziu Într-o broșură apărută În toamna lui 1913, după participarea României la cel de-al doilea război balcanic, intitulată Relele organice ale armatei noastre, Gheorghe Tătărăscu, viitorul prim-ministru din anii ’34-’40, a consemnat răspunsul dat de D. A. Sturdza șefului marelui stat major care i-a supus spre aprobare un proiect de reorganizare a infanteriei române care
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
că problema orientala și-a modificat conținutul, În sensul că principiul integrității teritoriale a Imperiului Otoman, una din componentele sale esențiale, s-a transformat Într-o „ficțiune politicoasa”. Căci, așa cum s-a constatat În istoriografia problemei, Turcia, ca și statele balcanice au devenit o contrapondere În marea balanța de forțe de pe Continent .
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
articol anonim din Revue de Paris, un periodic francez la care colaborau, printre alții, și foști diplomați francezi. Era atacată de asemenea politica rusă din Balcani, care nu corespundea principiilor franceze. Se contesta faptul că În urma Înțelegerii ruso-austro-ungare, privind statu-quo-ul balcanic, țările din Balcani ar fi derutate; aceasta deoarece statele balcanice sperau că alianța franco-rusă le scotea de sub influența germană și austro-ungară <ref id="97">97 ANIC, Colecția Microfilme Rusia, rola 229, dosar 658, filele 81-84. </ref>. La sfârșitul telegramei, diplomatul
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
care colaborau, printre alții, și foști diplomați francezi. Era atacată de asemenea politica rusă din Balcani, care nu corespundea principiilor franceze. Se contesta faptul că În urma Înțelegerii ruso-austro-ungare, privind statu-quo-ul balcanic, țările din Balcani ar fi derutate; aceasta deoarece statele balcanice sperau că alianța franco-rusă le scotea de sub influența germană și austro-ungară <ref id="97">97 ANIC, Colecția Microfilme Rusia, rola 229, dosar 658, filele 81-84. </ref>. La sfârșitul telegramei, diplomatul rus aprecia că, pe moment, Înțelegerea verbală dintre cele două
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
așteptat să găsească o atitudine ostilă, Însă, dimpotrivă, a putut observa sentimente de simpatie pentru Rusia <ref id="114">114 Ibidem, p. 134. </ref>. Nicolae N. Shebeko a Îndeplinit funcția de ministru plenipotențiar al Rusiei la București În perioada războaielor balcanice , fiind unul dintre cei mai activi reprezentanți ai Marilor Puteri În România. A jucat un rol important În cadrul tratativelor, cel puțin În culise, privitoare la Încheierea Păcii de la București (17/30 iulie 28 iulie/10 august 1913) <ref id="116
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Constanța a țarului și a familiei imperiale. Discuțiile, purtate Între cei doi suverani la Constanța, și mai apoi la București și Sinaia Între oficialitățile ruse și cele române, nu au atins problematica raporturilor româno-asutro-ungare, ci s-au concentrat pe problemele balcanice: chestiunea albaneză, libertatea comerțului În Strâmtori, relațiile României cu Bulgaria, Serbia și Grecia <ref id=127"">127 Ibidem, p. 348-349. </ref>. Moartea Regelui Carol I la 10 octombrie 1914 și urcarea pe tronul României a Regelui Ferdinand a Însemnat o
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
cât și în calitate de Rege al României(1881-1914), a fost la înălțimea demnității sale. Astfel Carol I și-a exprimat atașamentul față de țara sa de adopție cu prilejul proclamării independenței de stat, în campania militară din 1877-1878, dar și în timpul războiului balcanic din 1913 (după care cele două județe ale Dobrogei cunoscute sub numele de Cadrilater vor reintra în componența României. Atașamentul față de țară, l-a arătat Carol I și printr-o serie de realizări economico-sociale și culturale. Aș aminti aici doar
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
o serie de realizări notabile sub conducerea lui Carol I și a Elisabetei. Am desigur, în vedere, elaborarea primei Constituții a României (1866), obținerea independenței de stat și unirea Dobrogei cu România, tratatul încheiat cu Puterile Centrale, participarea la războiul balcanic din 1913. Pe plan intern, realizările primei familii Regale a României sunt încă și mai numeroase: dezvoltarea culturii prin înființarea unor instituții culturale, sprijinirea învățământului, încurajarea procesului de educare a fetelor, popularizarea costumului național românesc și peste hotarele țării, sprijinirea
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
în România, unde, până în 1905, scrie la diferite reviste literare. În următorii trei ani studiază la Leipzig. Inspector școlar în Macedonia (1908-1912), va fi, după încheierea primului război mondial, profesor la Chișinău și București. Debutează, cu un articol, în „Peninsula Balcanică” (1894) și colaborează la numeroase publicații, unde i-au apărut versuri, atât în româna literară, cât și în dialectul aromân: „Lumea nouă literară și științifică”, „Epoca”, „Ecoul Macedoniei” (unde între 1903 și 1906 a fost și director), „Noua revistă română
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
SUA), 1993; Golgota-a Farăljei, îngr. Tiberius Cunia și Dina Cuvata, Syracuse (SUA), 2002. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Poezii lirice-eroice”, CVC, 1907, 11; Liviu Marian, Un scriitor aromân: Nuși Tulliu, „Sfatul Țării”, 1919, 385-386; T. Hagi-Goga, Mistralismul și Tulliu Nuși, „Peninsula Balcanică”, 1930, 3-4; Predescu, Encicl., 866; Scarlat, Ist. poeziei, II, 200-201; Hristu Cândroveanu, Nuși Tulliu, UVPA, 82-84; Cândroveanu, Aromânii, 72-76, 163-164; Dicț. scriit. rom., IV, 608-609. D. M.
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
să șovăi să azvârli icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
diffusion dans Leș Pays Roumains, unde încerca să definească, cercetând literatura bulgară, si caracteristicile literaturii române de expresie slavă. Faptele, interpretate obiectiv de un excelent cunoscător al raporturilor românilor cu slavii din sudul Dunării și al „mișcării” cărților în zona balcanică, demonstrează că nu emigrarea la nord de Dunăre, sub presiunea valului otoman, a unui număr de cărturari sud-slavi explică înflorirea literelor și artelor din veacul următor, ci „evoluția internă” a Țărilor Române. Autorul constată că nici în copierea manuscriselor, nici
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
brumării / Și o vale verde - / Murgule, să mi te ții / Urma când ne-om pierde”. Nu lipsesc caligrafii de eros conjugal și de iubire paternă în cărțile pentru copii. Altundeva transmite alert, cu simțul detaliului revelator, impresii suscitate de meleaguri balcanice, grecești și italice. Rețin atenția și versurile consacrate unor maeștri și confrați, precum Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Emil Isac, Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, Nicolae Labiș, Elisaveta Bagreana. T. este și autor al unor compuneri cu canava epică, de speță baladescă
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
unanim excepționale. Remarcabilă este capacitatea traducătorului (dublat în permanență de scriitor și de filolog) de a păstra esența operei, adaptând-o cu har la spiritul și chiar la atmosfera românească. Lexicul lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu trădează spiritul originalului, dimpotrivă, îi dau pregnanță, cum se întâmplă și în alt text transpus în limbaj cronicăresc: „Ce încă unde-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Carolinei (n. Sielberman) și al lui Iosif Sielberman, „orator socialist cu lavalieră”. După cum va relata în romanul autobiografic Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Z. își petrece copilăria într-un Roman patriarhal și apoi într-un București pitoresc, cu iz balcanic; la unsprezece ani intră ucenic într-o frizerie, iar la paisprezece se angajează la o prăvălie. În adolescență, stimulat probabil și de exemplul tatălui, devine comunist în ilegalitate, colaborând cu organizația Ajutorul Roșu, astfel încât până pe la șaptesprezece ani este mereu
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]