1,700 matches
-
de-clanșării acestuia fie în "imperialismul" american, fie în cel sovietic), ci doar să amintesc câteva ipostaze ale puterii discursului de a imagina noi geografii conflictuale. Scopul acestui eseu este curativ, o reactivare a memoriei, asumându-mi riscul de a repeta "banalități", doar pentru a nu lăsa pradă uitării binefăcătoare faptul că am fost dincoace de linia celei mai cinice frontiere simbolice a lumii cu câteva decenii în urmă și pentru a reevalua posibilitățile care ni s-au deschis acum. Sintagma "Cortina
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
rupe în engleză, Abel citește în latină, Cain îl omoară pe Abel, după care scrie scenariul peste care se suprapune povestea! Totuși, scenariul e privit din perspectiva rafinatului, a lui Stere, plutește în aburii amețitori ai dramei, iubirea disperată proiectează banalitatea întâmplării în eter. "Dintr-o poveste de mâna a treia iese un scenariu de mâna a treia, afară de cazul că ești un geniu al cinematografiei" spune undeva, cu dispreț, Niki. Din contră, mai toate filmele bune au în spate povești
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
Ana și ceilalți". Ana din titlu se întoarce, de la Buenos Aires în orășelul natal și își reîntîlnește foștii colegi de liceu, cu excepția singurului care ar fi interesat-o cu adevărat; Ana pleacă în căutarea lui. Filmul e o mică bijuterie a banalității, în stil Rohmer. Premiul pentru imagine (2500 USD) pleacă în Coreea de Sud, pentru imaginea (semnată Baek Dong-hyun), de o frumusețe fastuoasă, a filmului "Primăvară, vară, toamnă, iarnă... și primăvară", al lui Kim Ki-duk. Premiul pentru scenariu l-a cîștigat un regizor
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
a meditat la întrebarea pusă într-o anchetă dintr-un ziar străin dacă ,poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor". Paul Souday, invocat de publicistul nostru, și-a gândit răspunsul ca o problemă de simultaneitate, rezolvată în banalitatea că ,cineva face act de mare scriitor producând foarte bună gazetărie. Un articol de ziar devine fapt literar, mulțumită stilului, ideilor incluse și originalității expunerii". Dar, dacă deosebirea dintre gazetar și scriitor presupune o distanță, o separare a genurilor, atunci
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
puțin un titlu însă, oricît am încerca, acest titlu nu s-a fixat nicidecum în memoria noastră). Adam Sandler star constituie simbolul cert al unei lumi ce nu mai tinde către identificarea cu valori de excepție ci exclusiv către o banalitate ucigătoare, ce spulberă orice urmă de individualitate. Abia aici ne aflăm în lumea normalității pure: un univers în care diferențele sînt șterse cu bună știință, în care mediocritatea este promovată sîrguincios, fără grabă prin filme ( și implicit modele) care proclamă
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
cazurilor, e pentru totdeauna. Privirea verde a intrat iar în ochii Annei, stă cuminte ca la concert, nu vrea să-i scape nimic, e clar că muzica asta îl atrage, caută să-i descifreze sensurile, cum de-l pot interesa banalitățile astea?! Anna e fericită. începe să spere din nou. Când un bărbat te ascultă așa, când un bărbat te privește așa, și degetele lui mângâind colțul mesei, și ea simțindu-și umerii și toate acele întâlniri întâmplătoare de parcă ar fi
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
tot tapiseria", "cine nu cunoaște drumul/ pune osul pe Doamne ajută/ nimeni nu se rătăcește/ de pe-o lume pe alta", "poporul e primăvăratec/ scuipă și se face că plouă". Folosirea exagerată a acestui procedeu întoarce limba în limbaj și banalitate: "cine fură azi un tun/ mîine fură procurorul/ cum să furi un procuror măi Gigea/ ca pe un vapor...", "dacă te-a văzut Dumnezeu/ pleci cu toate păcatele lumii/ și te-ntorci cu poruncile-acasă", sau, după o imagine construită în
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
livrăm marfă numai cu plata-n avans// trimite-mi dracului factura aia odată/ domnule vă aștept la negocieri joi/ oprește-mi te rog apă caldă în cadă/ ia-ți umbrela începe sezonul de ploi". Ca din întâmplare, în cascada de banalități, apare la un moment dat și un enunț tragic ("îți eliberez fiica dacă..."), repede înghițit de zumzetul existenței cotidiene. Face parte din felul de a fi al lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
alte țări”. Or, coloana sonoră a filmului - e de prisos s-o mai spun - nu deține nici un singur sunet muzical! (și genericul de sfîrșit curge pe o rumoare de sală de restaurant). Deține în schimb, e adevărat, replici memorabile în banalitatea lor, unele demne de un adevărat poem suprarealist: “avem bere: Bergenbier, Hopfen, Ursus, Tuborg, Stela, Amstel, Budweiser, Corona.” Sau avem apă: “Perla, Dorna, Borsec, Harghita, Poiana Negri, Izvorul, Vittel, Perrier!”... Deci Evian n-au, la Graceland, loc(al)ul lipsit
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
Marina, cu care se va căsători și alături de care va rămâne pâna la sfârșitul vieții (scriitorul a murit în 1987). Nimic interesant într-o astfel de prezentare neutră a unei fișe de viață civilă. Neutralitatea și lacunele o coboară în banalitate. Miezul subiectiv al dramei personale a tânărului Dimov se află în textul scrisorilor de dragoste, nesperat de generos în dezvăluirea, directă sau indirectă, a numeroase secrete. Leonid Dimov se născuse la 11 ianuarie 1926, în Basarabia, la Ismail, dintr-o
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
la foarte puțină vreme după ce a apărut? Nu e exclus. Ce a mai rămas, azi, valabil din acea Volkerpsihologie apărută în 1860-1870, creatori fiind învățații germani Lazarus și Steinthal, (de care se entuziasmaseră, atunci, la noi, Eminescu și Xenopol) decît banalitatea, de nimeni considerată, ca englezul are spirit practic, francezul e raționalist, germanii și rușii sînt mistici? Azi psihologia popoarelor (Volkerpsihologie) e demult, încă din interbelic, bine pusă la naftalina. Și aceasta, cu siguranta, pentru că învățații au ajuns la concluzia că
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
puțin." Stimată doamnă, acordați-vă un răgaz în care să citiți poezia strălucitoare și diversă a consacraților domeniului. Aveți, sau nu aveți încă, acolo unde v-ați stabilit, o bibliotecă de poezie? Cultivați-vă limba, corectați-vă manuscrisul abundent în banalități, greșelile de exprimare sunt la tot pasul: "Eu mă grăbesc, mă grăbesc mai tare,/ Copil este gol, și picioarele-s goale" sau "Sunt Eu și cu Mine. Suntem amândouă!/ Avem același trup, același glas și un destin;/ Locuim în aceași
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
cunoscându-l, ca multe dintre lucrurile pe care le luăm „de bune”, cum ar fi dreptul la educație într-o țară pe care s-o poți numi a ta sau dreptul de a-ți vedea părinții, nu sunt întotdeauna simple banalități garantate din naștere (Alex Fifea). </i> [caption id="attachment 1217" align="aligncenter" width="300"] Bashar al-Kishawi. Foto: Arhiva personală, 2012.[/caption] Ce te-a motivat să împărtășești povestea ta de viață unor necunoscuți? Totul pleacă de la taică-miu, serios. Eram în
„Povestea mea putea fi spusă de altcineva” () [Corola-website/Science/295728_a_297057]
-
constituie adevăratul teren de luptă pe care se decid fie transformările revoluționare ale socialului, fie fragmentări și regresiuni reacționare. Transformările pot fi moleculare, de durată medie și lungă, dar pot fi și bruște, ca salturile adevărurilor istorice, de la inexistență la banalitate. În istoria tranziției, „stânga independentă”, ca sumă de rezistențe împotriva procesului istoric al tranziției, a luat forma autonomiilor, care operează aproape exclusiv la nivel molecular. Depășirea acestei limite nu înseamnă că stânga ar trebui să joace rolul de avangardă; fondul
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
propriul meleag, Spune-le orice nerozie, numai să fie bine adusă din steag - Cu trei culori vânturate cel mai urât gealat le cade cu tronc și-l mănâncă de drag... Cu un vagon de astfel de palavre, năroade platitudini și banalități I-ai putea duce iar până la Cotul Donului să-i lași acolo pe toți... A treia noapte au instalat antene cu pâlnii și oglinzi rotative Pe Pământul-izlaz din tată-n fiu al gospodăriei cooperative Bătând tot timpul din capetele lor
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930. Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian. Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi"." S-a născut și a trăit până la vârsta studenției la Sauk Centre, în
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
dar refuză să se pocăiască. Fascinat de spectrul misteriosului Stavroghin, Piotr Verhovenski încearcă în mod constant, de-a lungul romanului, să emuleze acest ideal al răului. Nu se ridică însă niciodată la statutul de geniu diabolic, ci se afundă în banalitate și grosolănie. În relație cu Stavroghin, Verhovenski este, așa cum remarcă Ion Ianoși, « dublura sa vulgară, cel ce transpune ideile în practică, smulgându-le prin aceasta aureola ». Verhovenski distribuie manifeste, organizează proteste muncitorești, incendiază orașul, stârnește teroare, pentru ca în cele din
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
simple interjecții folosite de moașe când aruncă în sus pruncii nou-născuți pentru a le activa respirația: În portretizarea orașului modern, James Joyce refuză să cosmetizeze realitatea dezolantă și apăsătoare: volumul "Oameni din Dublin" se concentrează pe destine nefericite, strivite de banalitatea frustă. Vorbind despre unele opere irlandeze învăluite într-o aură idealizată, Joyce afirmă: „Mă dezgustă trăncănelile lor mincinoase despre bărbați puri și femei pure și iubire spirituală eternă: o minciună crasă în fața adevărului”. Motive precum alcoolismul și violența domestică ("Dubluri
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
un festival al toamnei unde tineri dezbrăcați interpretează dansuri rituale, își înfige unghiile în pielea iubitului ei Saburo, amestecând iubirea și durerea, într-o combinație specifică romanelor lui Mishima. Unitatea de caracter a personajului narator este scoasă în evidență de banalitatea celorlalte personaje și de natura înconjuratoare, surprinsă în plină înflorire. Romanul evoluează implacabil spre un deznodământ tragic: Etsuko îl ucide pe Saburo, pedepsindu-l pentru faptul de a fi iubită de către acesta. Donald Keene spunea despre "Sete de iubire" că
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
jurnal, în același timp, în care trăiește cel care gândește literatura și vrea s-o producă. El propune o tipologie și are o mișcare epică din care putem deduce destinul unor indivizi mărunți, prinși în ceea ce am putea numi structurile banalității". A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45. Despre romanul său "Pupa russa", Gheorghe Crăciun declara: „Este o carte de ficțiune. Ține de o zonă de obsesii personale și colective, pe care n-am avut nici
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
o descoperire târzie a necesității exprimării artistice, a vocației, în sensul profund al cuvântului, dublează o operă nu numai importantă ca extensie, dar definitivă, matură, constituită fără ezitări și tribulații. Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
însuflețit de idei novatoare. El dorea să schimbe atmosfera de lâncezeală provincială din viața artelor plastice ieșene. Dacă în literatură exista o boemă vie datorată lui Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu sau George Topârceanu, atmosfera plasticii era inundată de banalitate și mediocritate. O dată cu intrarea României în război în vara lui 1916, Octav Băncilă a fost mobilizat împreună cu alți scriitori și artiști la marele cartier general de la Bacău. După război s-a întors la activitatea de profesorat în cadrul Școlii de belle
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
folosesc doar materialele aflate întâmplător la locul instalației. Ea apare ca un ansamblu care se montează și se demontează după viziunea momentană a artistului. Lansate ca formă de artă alternativă, compozițiile de obiecte șochează privitorii prin amestecul de inovație și banalitate. Instalația nu ocupă spațiul, ci îl restructurează și îl amenajează, ea lasă loc mișcării obiectelor, deplasării indivizilor, dar și circulației de idei, devenind astfel o formă de nomadism artistic și filosofic.
Instalație (artă) () [Corola-website/Science/304318_a_305647]
-
strada", "ghetoul", "clubul", etc.), în loc de proprietăți; 4. prin schimbarea formei de apartenență de la casă, la una nedomestică, și anume, teritoriul. (De exemplu, grupuri sociale, în loc de familie); 5. prin legăturile stilistice față de exces și exagerare (cu unele excepții); 6. prin refuzarea banalităților vietii obișnuite și masificare. Deoarece subcultura este o cultură specifică unui grup social, și pentru că acest grup este considerat ca fiind un sub-grup al grupului mare, adică a societății, rezultă că "subcultura este cultura proprie unui sub-grup al societății". Fiind
Subcultură () [Corola-website/Science/304471_a_305800]
-
văzut pe ecran un patruped mai anost și mai inexpresiv, în ciuda pedigree-ului său pur sânge, de care nu mă îndoiesc. Nimic original în derularea incidentelor ce se pot derula la tot pasul, doar că filmul este scos din sfera banalității de un regizor care știe valoarea faptului mărunt redându-i prospețimea, iar gestului oarecare un sens intim, ascuns. (...) Lumea aventuroasă, aspră și primitivă a eroilor lui Jack London i se potrivește bine regizorului care știm ca optează întotdeauna pentru prieteniile
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]