1,747 matches
-
lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
educație sexuală, modă, jazz și muzică pop. Tinerii est-europeni născuți în lumea comunismului de stat, cei care aveau să devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă a „boierilor minții” (Sorin Adam Matei), în care acuzații au replicat de mai multe ori neinspirat, parcă pentru a le da dreptate oponenților; scandalul provocat de revista Observator cultural sub conducerea lui Ion Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reconstruire a politicii - un nou început teoretic, inspirat de Hobbes, Locke și Rousseau - cu proiectul descoperirii/fondării Lumii Noi - un început practic; acest dublu adamism se desfășoară pe fundalul grandioasei geografii americane - o admir și eu nespus -, în care sublimul, banalitatea, disperarea sunt încrustate parcă geologic și biologic, precum într-o fantasmă a lui Alexander von Humboldt „revizitată” de Leo Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri”, teatrul unei confruntări - și, aș spune eu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
personajele în vreo stare tensională motivată politic. Romanul Cei buni mor cei dintâi (1998) este o evocare de bun nivel artistic a revoluției din decembrie 1989. În câteva reportaje A. elogiază omul simplu, faptele obișnuite, cotidiene, fără a cădea în banalitate. SCRIERI: Anii adolescenței, București, 1962; Trenul albastru, București, 1965; Vară târzie, București, 1967; O complicată stare de fericire, București, 1967; Vraja sau transformarea miraculoasă a lucrurilor, București, 1971; Primiți puțină duioșie?, București, 1972; Amintiri de pe planeta Pământ, București, 1973; Lumini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
târziu, în fiecare an de studii erau în medie 10 membri PCR practic toți studenții cu medii mari, dacă nu aveau probleme speciale de dosar sau de comportare. Adeziunea la PCR devenise, în aceste condiții, pe de-o parte o banalitate, pe de alta o banalitate indispensabilă oricărei afirmări profesionale. Sistemul izbutise să transforme orice drept într-un privilegiu atent drămuit, așa încât era foarte greu, dacă nu imposibil, să susții un doctorat, să dai concerte în străinătate sau să ocupi o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
studii erau în medie 10 membri PCR practic toți studenții cu medii mari, dacă nu aveau probleme speciale de dosar sau de comportare. Adeziunea la PCR devenise, în aceste condiții, pe de-o parte o banalitate, pe de alta o banalitate indispensabilă oricărei afirmări profesionale. Sistemul izbutise să transforme orice drept într-un privilegiu atent drămuit, așa încât era foarte greu, dacă nu imposibil, să susții un doctorat, să dai concerte în străinătate sau să ocupi o poziție academică oricât de modestă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iliescu, terne, chiar soporifice, vădesc faptul că opțiunea sa pentru un anume tip de discurs "de aparat", în descendența directă a discursului oficial de plenară, nu e rezultatul unei simple inerții. În ultimă instanță, tocmai absența oricărei inventivități și extraordinara banalitate a discursului i-au asigurat un electorat fidel, chiar captiv. Capacitatea lui Ion Iliescu de a adapta unui nou context stereotipurile limbii de lemn care, vreme de patru decenii, fusese limba oficială a puterii politice a generat un discurs extrem de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de ordin profesional trebuiau conciliate cu comandamentele naționaliste. Istoriografia interbelică românească a încercat acest dificil compromis, după cum indică și N.A. Constantinescu (1928): "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice - nu e prea ușoară" (p. 3). Adevăr întru naționalism, acesta pare a fi sloganul istoriografiei interbelice. În ciuda dificultății de a armoniza aspirațiile epistemice înspre adevăr cu menținerea febrilității naționaliste, artizanii istoriografiei interbelice au reușit să găsească calea de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acest spirit. Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice - nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ploaia.“137 Aceasta va fi ultima însemnare. În noaptea de 27 aprilie s-a simțit foarte rău. „Așa cum v-am spus - va scrie doamna Bewan - era pe deplin onest și nu spunea ceva ce nu ar fi gândit întocmai. Obișnuitele banalități convenționale ale conversației nu erau pentru el, astfel încât atunci când Edward i-a spus că el va putea trăi doar puține zile a exclamat Good!.“ Ea a stat lângă Wittgenstein în noaptea de 28 spre 29. I-a spus atunci că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va fi formulată astfel: „Gândirea nu este un proces ascuns, ea stă deschisă în fața noastră. Ceea ce găsim prin filozofie este banal; ea nu ne învață fapte noi, aceasta o face numai știința. Dar privirea de ansamblu (Überblick) corectă asupra acestor banalități este extrem de greu de obținut și extrem de importantă.“15 Aceste rânduri ne amintesc de observații din „Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului, de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei lor și prin înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât prin examinarea formei logice a expresiilor, așa cum se arată ea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat că descrierea folosirii expresiilor limbajului cotidian este întreprinsă doar ca bază pentru clarificări conceptuale. Un asemenea avertisment ar fi putut induce însă în eroare creând impresia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
realitatea cu firul de mătase purtat de străină: "Mai mult decît atît, ghicesc amorurile, tainele și sufletul tuturor acelora care au lucrat pentru ca femeia care se află în acest tramvai în fața mea să poarte în jurul gîtului său de muritoare, șerpuitoarea banalitate a unui fir de mătase verde închis, ieșit în relief pe o pînză de un verde mai deschis. Am amețit. Banchetele tramvaiului, tapițate cu o împletitură din fire de paie cînd mai groase cînd mai subțiri, mă poartă către regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
ploaia.“137 Aceasta va fi ultima însemnare. În noaptea de 27 aprilie s-a simțit foarte rău. „Așa cum v-am spus - va scrie doamna Bewan - era pe deplin onest și nu spunea ceva ce nu ar fi gândit întocmai. Obișnuitele banalități convenționale ale conversației nu erau pentru el, astfel încât atunci când Edward i-a spus că el va putea trăi doar puține zile a exclamat Good!.“ Ea a stat lângă Wittgenstein în noaptea de 28 spre 29. I-a spus atunci că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va fi formulată astfel: „Gândirea nu este un proces ascuns, ea stă deschisă în fața noastră. Ceea ce găsim prin filozofie este banal; ea nu ne învață fapte noi, aceasta o face numai știința. Dar privirea de ansamblu (Überblick) corectă asupra acestor banalități este extrem de greu de obținut și extrem de importantă.“15 Aceste rânduri ne amintesc de observații din „Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului, de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei lor și prin înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 201 prin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat că descrierea folosirii expresiilor limbajului cotidian este întreprinsă doar ca bază pentru clarificări conceptuale. Un asemenea avertisment ar fi putut induce însă în eroare creând impresia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
chiar mi-a zis că lui nimeni nu-i spune astfel de lucruri, și iar mă bucurasem pentru că, mi se părea evident, că eram un altceva în viața lui, măcar până avea să se transforme și altcevaul de mine în banalitate. Și, probabil, că așa a și fost, însă n-o să știu niciodată, cu toți cititorii în stele, dacă i-a fost drag acest altceva, dacă a fost doar nițel îndrăgostit sau dacă s-a lăsat furat de neașteptatul prezenței mele
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]