6,215 matches
-
Crainic, l-a dus la Sibiu, unde este internat în clinica universitară a Dr. Iuliu Hațieganu. Pe 15 octombrie află din ziare că se află pe lista criminalilor de război venită de la Moscova și este sfătuit să rămână ascuns. Își lasă barbă și se adăpostește prin diferite case din Sibiu. Primarul din localitatea Gălănești, județul Rădăuți, refugiat și el, îi face un buletin de identitate pe numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea, refugiat bucovinean, sub care va pribegi prin Transilvania
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
alte reguli... -Mda! normal n-ar trebui să funcționeze, însă mai sunt cazuri în care funcționează. Nu-i nimic de mirare însă! -Și poți s-o distrugi? -Nu! din păcate nu cred că o pot distruge! spuse ostaticul netezindu-și barba proeminentă. și nici nu vreau. Fu rândul lui Arc Silan să se mire. -Deci vom muri! spuse el. -Ei! Nici chiar așa! fu replica ostaticului. -Păi ce poți face? -Să vedem! spuse el. -Vino aici, spuse Arc Silan făcându-i
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
și cu echipaje formate din zece-cincisprezece oameni. Bărbații sunt îmbrăcați piestriț, au bandane pe cap și nu duc lipsă de arme ușoare, pe care le agită ostentativ. O scurtă privire prin binoclu îmi dezvăluie o faună greu de imaginat. Predomină bărbile negre, cicatricile, fizionomiile grotești, peticele din piele maronie aplicate pe câte un ochi, picioarele din lemn, mâinile cârlig, cerceii din buze sau din nasuri, așa cum mai vezi doar prin filme. Thomson privește și el siderat. - Am dat de dracu cu
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
știuleți de porumb, pe care ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu microbuzele. Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și-și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuise de bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia plângând și justificându-se cu stupida replică: „înainte comandam eu închisorile astea și acuma stau în ele”, iar alții aveau cinismul
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
Înghețat, și întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi cioplite în chip grosolan
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
aglomerația de pe șosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
viața ei. Avea în față un bărbat înalt, elegant, cu trăsături bine definite: brunet, cu ochii albaștri, lat în spate, cu o expresie de om hotărât, părul negru, ondulat, prin care începuse să apară la tâmple câteva fire albe. În barbă avea o gropită care îi dădea o alură simpatică, chiar nostimă. “Este un bărbat frumos, trebuie să recunosc” gândi ea, privindu-l cu interes. “Are tenul măsliniu, poate din cauza bronzului marin, trăind tot timpul la mare”, își continua ea gândurile
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
aceeași intensitate și să-l studieze cu același interes.Si nu pentru că ochii lui o obligau.Ci pentru că vroia.Simtea.Il simțea cu fiecare fibră feminină... Costum ,cravată ,umeri largi și puternici...înalt,mult prea înalt...Nu tu sort...nu barbă de două zile...nu cal... Zâmbi ușor... Buzele lui s-au destins într-un surâs ușor ,blând, dar atât de masculin ... Sub zâmbetul ei și sub intensitatea privirii ei ,el își simți tot trupul învăluit într-un fel de căldură
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
intru în tunelul timpului și-am să trăiesc în perioada acestor pictori. Atunci voi putea să cumpăr un tablou cu prețul unui deca de vin, am gândit eu. Pe bulevard, m-am întâlnit, spre seară, cu un bărbat masiv, cu barba în vânt, era Nicolae Iorga... -De unde vii? M-a întrebat cu vocea lui de bariton. -Am fost la un colecționar de artă cu dorința de a cumpăra un tablou de Cezanne.Dar nu a fost cu putință. -Hm! A
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
era Nicolae Iorga... -De unde vii? M-a întrebat cu vocea lui de bariton. -Am fost la un colecționar de artă cu dorința de a cumpăra un tablou de Cezanne.Dar nu a fost cu putință. -Hm! A mârâit în barbă.Sunt pictori care-s stele și alții simpli licurici.Tablourile lor sunt culori moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta. ...Astfel, m-am trezit în pielea celui ce sunt, un colecționar ieșit dintr-un tablou, care este
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
a putut atinge Nirvana!”, vorbe ce provocau românilor nestăvilite torente de râs... Coborând într-o seară deci în Camera Albastră a Hostelului, am zăbovit cam o jumătate de oră, fixând eventualele figuri noi de oameni veniți. Un bătrân cu o barbă frumos îngrijită era singura noutate, dar pentru că era prea adâncit în lectura unei cărți, nici măcar nu și-a ridicat capul spre mine când am intrat, ca să-l pot saluta și să-i pot privi mai atent fața. M-am ridicat
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
pe Saturn Zalmoxe”. La fel Mnases din Pătară, elev al lui Erathostene, afirmă că geții îl venerează pe Kronos numindu-l Zalmoxis. Zeul Moș cum este denumit Cronos Saturn în multe culturi, este același cu Moș Crăciun, acelasi bătrân cu barbă albă care apare în poveștile românilor, cel care transcede timpul și este stăpânul timpului. Responsabilitate, ea este una din calitățile atribuite planetei Saturn - Cronos -Crăciun, determinare de care trebuie să ținem cont. Dar, multe mărturii vorbesc despre faptul ca zeitatea
VINDECĂM ATUNCI CÂND CUNOAŞTEM de DOR DANAELA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354596_a_355925]
-
toate drumurile care duceau în Deltă .Uneori , parcă hibernam sub zăpadă, sau visam la grădini pline, parfumate cu flori de vară, sau pustiite de parfumul frunzelor coapte . Privind peisajele cu portul Brăila, sau bărcile, îmi aduceam aminte de oamenii cu bărbi albe și ochii fosforescenți - lipovenii - cu care treceam Dunărea cu tatăl meu, când eu eram abia în școala primară și când habar nu aveam că peste ani voi urma un hățiș nesfârșit de întâmplări prin care voi cunoaște oameni aleși
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt poet ! Sunt un biet pământean ce-a trecut pe aspre cărări. Pe drumul spre stele s-au strâns mulțumiri sub forma de riduri și aspre fire sure în barbă. Iar ca să găsesc ieșirea din labirint, am ales cea mai aspră încercare: truda cuvântului scris. *** Bine v-am găsit! Referință Bibliografică: Nu sunt poet / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi
NU SUNT POET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347056_a_348385]
-
i le număr. “De unde o avea așa de multe?” m-am trezit întrebându-mă și, impresionată, am început să mă las împinsă de celelate până când am ajuns lângă ea. Plângea fără zgomot și din când în când își ștergea numai barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o adevărată tragedie: caietele erau pătate, deci nu se mai puteau folosi, iar atât de prețuitul
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
sticla de cernelă. Într-un minut toate degetele copiilor erau îndreptate spre mine, acompaniate de privirile ironice ale mamelor. Am luat-o pe mami de mână, care, nedumerită de gălăgia din jurul nostru și de lacrimilele mele care se înnodau în barbă, nu îndrăznea să mă întrebe ce se întâmplase. -Nu mai vin la școală, să dea boala în ea și să o mănânce câinii! i-am spus când ieșeam din curtea școlii. Mami mă privea cu coada ochiului și zâmbea. Încurajată
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum glumeam cu tataie, o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui tataie: -Vreau să vin cu tine în câmp; dacă nu mă iei, am să-i
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă de la izvor, alesese nisipuri fine, mâl, argilă și alge, culesese frunze, rădăcini, mușchi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți în agonia morții... Ai săi, acum, și mai vii, strălucind de patimă... Între gheare, un corp uman în cădere sub greutatea și zbaterea animalului suplu. Încleștarea fatală! Pe
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
de-o curățenie generală”. Altfel, într-o săptămână, ar rămâne fără nimic. Așa e la cămin, iar el merge acasă cam o dată/lună. L-am cunoscut...la o expoziție de grafică. E destul de scund, foarte slab și foarte brunet (păr, barbă)...iar pielea sidefie. “Mă înfiați, d-nă?” îmi zise atunci, așa, direct. „Vă uitați la mine...delicios.” Abia atunci am realizat că așa și părea. Mă uitam în direcția lui, dar jur că nu-l vedeam...mă uitam “prin el”. Mă
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
florile erau strânse într-un colț al încăperii. A pus repede de cafea să întâmpine meseriașii ca o gazdă primitoare. Pe la ora șapte au apărut și ei, doi, unul mai tinerel și altul mai în vârstă. Cel tânăr, deși purta barbă, dacă avea douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, celălalt în jur de cincizeci. Amândoi erau veseli și cu chef de muncă. Au băut în fugă cafeaua. Mai aveau o lucrare în ziua respectivă, așa că erau tare zoriți. Dar... parcă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Amândoi erau veseli și cu chef de muncă. Au băut în fugă cafeaua. Mai aveau o lucrare în ziua respectivă, așa că erau tare zoriți. Dar... parcă îl cunoaște pe acest tânăr! De unde oare? O fi semănând cu vreun actor? Ce barbă frumoasă are! Cu cine o fi semănând băiatul ăsta...? - Domnișoară, puteți pleca, nu are nici un rost să mai stați. Noi știm ce avem de făcut. Veniți la ora cincisprezece ca să închideți, îi spuse cel mai vârstnic. A revenit la ora
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
să mai stați. Noi știm ce avem de făcut. Veniți la ora cincisprezece ca să închideți, îi spuse cel mai vârstnic. A revenit la ora convenită, cum s-au înțeles. A dat iar cu ochii de băiatul acela frumușel și cu barbă. Parcă o încerca un sentiment nedeslușit, o emoție dulce și de mult așteptată. Se strădui să nu-și arate tulburarea. Băiatul se apropie de ea. Dintr-o dată, simți că i se înmoaie picioarele și tot atelierul se învârte în jurul ei
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]