3,424 matches
-
Gabriel, îți faci rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca să se smulgă din această rețea. Alex îl iubea pe Tom; dar nu cel mai mult, pe primul loc venea George. Pentru Brian nu simțea mare lucru. Femeile erau niște străine: Gabriel cu părul ei pleoștit peste ochi și cu batistele-i de hârtie; Stella, atât de inteligentă, atât de dură, atât de nefastă pentru George. Adam era un obiect supărător, din sângele ei, însă inaccesibil. Dar mai era și o altă persoană individuală care stăpânea în seara asta mintea neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese cândva domnișoara Rozanov. Se auzi clincănitul unui clopot îndepărtat. Hattie își vârî o batistă curată în buzunar și ieși din cameră, imaterială ca o sămânță în spațiile brune ale palierelor și ale scărilor pe care-i era hărăzit să le viseze de acum încolo, tot restul vieții ei. John Robert Rozanov plutea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul Osmore la Emma, pe care-l analiza cu un aer amuzat și cu o atenție impertinentă. Tom începu și el să râdă. Își îndesă batista în gură și își închise ochii peste lacrimile de veselie. Un moment mai târziu, se ruga, de parcă fusese brusc înălțat și-i transportase și pe ceilalți odată cu el. Iubirea îi inundase sufletul. O să-i iubească pe toți, o să-i salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însoțit. Dar dacă pleci, N-am să mor de durere, N-am să gust lacrimi și fiere N-am să fiu crud, să nu te îndoiești, Cumva dacă te hotărăști, N-am să te chinuiesc. Îmi voi ascunde inima-n batistă, Nu vreau să fie-o despărțire tristă. Nu vreau să te opresc. Eu îți doresc doar fericirea. Și-am să rămân cu amintirea, Drum bun, fii binecuvântată Și nu fi tristă, scumpă fată, Nu te speria! Sunt numai eu. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și le vindeau, întorcându-se apoi acasă pe jos, pentru a nu cheltui nimic din puținele economii pe care le adunau. Intrunul din aceste drumuri la Roman, mama a reușit să adune ceva bănuți pe care i-a legat în batistă și așa se întorcea bucuroasă acasă. La ieșirea din oraș era o gogoșerie a unui evreu și trecând prin fața acesteia, i s-a făcut așa o poftă de o gogoașă... Era însărcinată cu mine. S-a oprit în fața gogoșeriei, privind
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prin fața acesteia, i s-a făcut așa o poftă de o gogoașă... Era însărcinată cu mine. S-a oprit în fața gogoșeriei, privind cu poftă la gogoașele aburinde de pe tejghea, și uitându-se apoi la puținii bani adunați și legați în batistă. Să mănânce o gogoașă, cheltuind ceva din economiile făcute, sau să renunțe la ea? Era și obosită de drum și înfometată. Ochii și întreaga ființă o atrăgeau spre gogoașă, dar bănuții îi ținea strâns în batista din palmă. Intre pofta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adunați și legați în batistă. Să mănânce o gogoașă, cheltuind ceva din economiile făcute, sau să renunțe la ea? Era și obosită de drum și înfometată. Ochii și întreaga ființă o atrăgeau spre gogoașă, dar bănuții îi ținea strâns în batista din palmă. Intre pofta unei tinere mame însărcinată și înfometată și dragostea și jertfele făcute pentru casa pe care și-o dorea atât de mult și de care aveau atâta nevoie, a învins dragostea față de căminul ei, al lor, al
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Pîrvu Gheorghe Macroeconomie, Editura Universității, Craiova, 2004 18.Rugină A. N. - Teoria și practica economică în epoca de tranzitie și după, Editura Fundației România de Mâine, București, 1994 19.Samuelson Paul - Economie politică, Editura Teora, București, 2000 20.Say Jean Batiste - Tratat de economie politică, Paris, 1803 21.Smith Adam Avuția Națiunilor,Editura Academiei Române, 1962, 1965 22.Stancu Ion - Finanțe, teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Editura Economică, București, 1996 23.Stancu Ion - Finanțe, Editura Economică, București, 1997
Evaluarea politicii monetare din perspectiva atingerii obiectivelor de convergenţă nominală şi reală. Aspecte specifice crizei financiar - economice actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Silviu șeitan, Alin Marius Andrieş, Mircea Asandului, Angela Roxana Calistru, Dan Marius Voicilaş, Ion David, Diana Viorica Lupu, Andra Lavinia Nichitean, Alina Picu, Tudor Alexandru Ganea () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2360]
-
ideea să se ducă amândoi să vadă un film. Auzi ce idee! "Și cu peștii ce facem? l-a întrebat Ducu. Intrăm cu ei?" Erau fiecare în mână cu câte o bocceluță plină cu peștișori. Bocceluță? De fapt era chiar batista, cu cele patru colțuri legate la un loc batista cu care îi pescuiseră în Prahova, ținând-o desfăcută în apă, ca pe o vârșă, în timp ce înaintau împotriva curentului... Dar la nedumerirea lui Ducu, Mihai Lupu a ridicat din umeri. A
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Auzi ce idee! "Și cu peștii ce facem? l-a întrebat Ducu. Intrăm cu ei?" Erau fiecare în mână cu câte o bocceluță plină cu peștișori. Bocceluță? De fapt era chiar batista, cu cele patru colțuri legate la un loc batista cu care îi pescuiseră în Prahova, ținând-o desfăcută în apă, ca pe o vârșă, în timp ce înaintau împotriva curentului... Dar la nedumerirea lui Ducu, Mihai Lupu a ridicat din umeri. A spus că n-aveau de ce să-și facă griji
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-a mai stat s-o asculte pe bătrână. A ieșit în noaptea de afară. Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara de pești se vedea, prin apa limpede, ca o moviliță întunecată pe fundul cratiței. Ducu a privit intens acea grămăjoară nemișcată de pești morți așteptându-se ca ceva să se întâmple. Și-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă cu o batistă. A încercat s-o rupă. Încercare zadarnică însă. Cu palmele sângerânde, a continuat să cioplească cu disperare. Când a văzut nuiaua ruptă, și-a șters sudoarea de pe frunte și a încercat-o dacă 89 îi va fi de folos. Parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casa lui Antonio Guicciardini. Am început să fac tărăboi: voiam să-l învinovățesc pe cărăuș de hoție, deoarece el se dusese să ia lemnele pentru celălalt; tandem Giovanni Machiavelli intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți câțiva de la oraș mi-au cerut fiecare câte un stânjen tocmai când bătea vântul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă la
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care îl ajută la măcelărie doboară boul cu maiul. Așa încât, văzând de partea cui era câștigul, le am spus celorlalți că nu mai am lemne; și din pricina aceasta s-au supărat pe mine cu toții nespus de rău, mai cu deosebire Batista, care o socotește și pe aceasta drept una dintre nenorocirile ce s au abătut peste Prato. După ce ies din pădure mă abat pe la un izvor, iar de aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor vlăstare ! Și a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc, academic, întrerupt din când în când de intervenția a patru asistenți care îi ofereau o batistă proaspătă din teancul special prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică neinformat, m-am îndreptat spre o altă somitate a științei, decanul Facultății de biologie, un bătrânel simpatic abia revenit, plin de lauri de la Congresul Internațional de Biostimulatori desfășurat la Tokio
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu otravă, un cuvînt care ar putea salva omenirea, asemeni graalului poeților, asemeni tuturor Întrebărilor rămase fără răspuns. Astăzi nu, dar mîine trebuie, pentru că nimic nu dispare cu totul: mai există un foșnet, mai tresare un nerv, chiar și-n batista din buzunarul mortului o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând, au văzut capul cobrei agitîndu-se în batistă. Așa că au preferat să iasă pe stradă, să-și dea tributul așa. Curios era că toți acești îmblînzitori de cobre aveau chipul frizerului care îi vorbise grosolan acelei femei. Iar când m-am uitat mai atent, am observat că toți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă sinucid ajungând acasă. A nutrit cert această teamă, deoarece, după ce am renunțat de a pleca, a închis numaidecât fereastra. Ceva mai liniștit, dar neeliberat încă de impresia zguduitoare a celor trăite în închipuire, mi-am șters fața udă cu batista. La drept vorbind, mă simțeam foarte nenorocit. Mihaela și-a reluat locul în fața ușii ca o strajă. Se temea încă să nu mă răzgândesc și să fug? De acolo mă întrebă cu grijă excesivă: ― Nu vrei un pahar cu apă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]