1,714 matches
-
lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea ființe i se mai poate atribui apelativul de om. Ina avea și ea problemele ei, minore de altfel, dar era hotărâtă ca în una din zilele ce urmau, să-i facă o vizită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Încruntată - à la Emily - ea a catadicsit să spună că au fost pe‑acolo, ce‑i drept, și câțiva tipi drăguți și n‑ar muri dacă s‑ar vedea și ea o dată În viață cu un tip care nu e bețiv. Destul de rezonabil. Părinții mei o convinseseră să facă, În cadrul programului de muncă În folosul comunității, curățenie În biroul decanului de la Universitatea Columbia, ceea ce i se părea un adevărat coșmar, dar care s‑a dovedit până la urmă o mutare bună. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Aici e buba. ― Coane Miroane, vorbiși din inima mea! strigă colonelul, țăranul șade la cârciumă, își bea acolo toată munca și pe urmă se vaită că nu se ajunge... Învățătorul nu se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți bețivi, dar nu... Pensionarul nu-i dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ci și-au văzut de necazuri, au răbdat și au suferit ca și noi! Acuma, slavă Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. Așa e ordinea lucrurilor de când lumea și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numărat până la un minut. Avea impresia că lucrurile acestea i se întâmplau altcuiva, de parcă picăturile ar fi curs dintr-o streașină. Sufletul se desprinde de trup mai ușor decât sângele de sânge. — Puteți să-l dezlegați, spuse Rada, arătând spre bețiv și repetând spusele altcuiva, de demult. Nu se poate nici măcar ține pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu-și ridică ochii din registrul în care oamenii se preschimbau în coduri numerice, mai accentuate sau mai șterse, după cum creionul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coduri numerice, mai accentuate sau mai șterse, după cum creionul chimic era mai bine muiat între buze. Răspunsul veni totuși de la milițianul cel vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în stare... Bețivul clătină din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri și încuviință. I-e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buze. Răspunsul veni totuși de la milițianul cel vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în stare... Bețivul clătină din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri și încuviință. I-e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri și încuviință. I-e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu să murmure, sugerând astfel că nu poartă pică nimănui. Mirosul înțepător de urină arăta că nu fusese singura întrebare ce nu i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud, adăugă totuși polițistul. Și, deschizând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l săltăm. O fi nebun, dar atunci o să fie nebunul dumneavoastră... — Poate că aveți dreptate. — Cum credeți. Eu scriu aici că vă retrageți plângerea... Nu m-am plâns nimănui... — Vorba vine... spuse polițistul, bucuros că ajunsese la o concluzie. Bețivul se trezi și, văzând că trece pe lângă el, o însoți cu o privire lungă. — Știți, da ? strigă din urmă polițistul, fără ca totuși să se clintească de pe scaun. Pe coridor, la dreapta, și pe urmă scările alea mici. Ați mai fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de ce-și aduc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem ! repetă, deși era limpede, câtă vreme strângea gâtul sticlei doar pentru el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu, dacă v-aș spune cum mă chema, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie e curbat ca o seceră. Niciun hău nu e destul de adânc și niciun vârf nu e prea înalt. De aici, de sus, de unde privește nebunul, până și zborul păsării e o cădere. Ajunse în capul scării și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe dinăuntru... — Atunci mergea mai bine o votcă, spuse bătrânul care, ca orice om care nu e ucrainean, dar se poartă ca și cum ar fi, era meșter la treburile astea. — Mai bine nu, socoti Jenică. Dau dintr-una într-alta. Și bețiv, și fără noroc... Merg bine amândouă, spuse Maca, mai degrabă ca să câștige timp, căci urma povestea lui. Care începea cu o întrebare. Și pentru a-și putea duce povestea mai departe dădu și răspunsul tot el. — Ce-i viața, zise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La asta se pricepe de minune. Ia câte doi odată, ca pe dovleci. — N-aveam nicio îndoială, spuse Maca. Tăcură, bătrânul așteptând întrebarea, ceilalți trei gândindu-se care s-o pună. Fu ca de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
problemei nu apare singură. M-ar asculta Hsien Feng dacă i-aș explica ce a făcut Nuharoo? Nu ar da nici un rezultat, trag eu concluzia. E știut de toată lumea faptul că atunci când se plimbă prin grădină, ea seamănă cu un bețiv. De fapt, asta e din cauză că se teme să nu care cumva să calce pe furnici. Atunci când le calcă din greșeală, își cere scuze. Eunucii au fost martori la asta. Răposata noastră soacră o numea „cea mai blajină ființă“. Stăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
virtutea Cerului. Dacă alege pensula de scris, aurul sau sabia, va domni cu inteligență și voință puternică. Însă dacă alege floarea, cercelul sau acul de păr, va ajunge un mare iubitor de plăceri. Dacă atinge vasul cu băutură, va fi bețiv; în cazul în care alege zarurile, va pierde dinastia... Tung Chih „studiază“ fiecare obiect, dar nu ia nici unul. În sală e atât de liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent abțiguită („Vai, scumpo, Încă un pahar de sherry o să rezolve imediat problema!“) a Început să facă „glume“ pasiv-agresive cum că ar fi contagios, iar tatăl său, bețiv pe față, a lăsat deoparte ginul tonic suficient de mult timp ca să mă conducă la urgență. —Bette, nu-ți face probleme. M-am interesat de toate astea și am găsit câinele perfect. Părea Încântat de sine și satisfăcut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
capricioase ale lui Will despre fiecare „tragedie“ socială care lovise scumpul său oraș, dar devenea din ce În ce mai dificil să-mi țin gura. —Bette! Articolul de azi e excelent, dacă-ți spun eu asta! urlă portarul meu, Seamus, cu vocea lui de bețiv, când Îmi deschise ușa, fluturând un exemplar al ziarului. Unchiul ăsta al tău pune tot timpul punctul pe i! —E bun? Eu nu l-am citit Încă, am spus absentă, În timp ce mergeam și vorbeam rapid, așa cum fac oamenii când Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fată bună și deschide-mi. Mi-am privit jeanșii sfâșiați și tricoul zdrențuit și m-am Întrebat ce naiba voia Philip În miezul nopții. La un tip normal ar fi fost evident, dar Philip nu dăduse niciodată telefonul bețivului- iar vizita bețivului nici nu intra În discuție - și am simțit că mi se face cam rău. — Ce dracu’, am oftat. Vino sus. —Aoleu, Philip Weston e aici? În clipa asta? Întrebă Janie, părând să se sufoce. Dar arătăm toate ca dracu’. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe care se vedea de la o poștă că e VIP. Doar o poartă foarte fragilă, din tek, ne despărțea de fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci de centimetri Înălțime; dacă văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]