3,939 matches
-
urmă grecii, da’ până și păsările s-au ales cu mai mult decât mine din toată povestea asta. Un loc curat și bine luminat Se făcuse târziu și toată lumea plecase din cafenea, În afară de un bătrân care stătea departe de lumina becului, În umbra aruncată de frunzele copacilor. Strada era prăfuită În timpul zilei, dar roua de noapte așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea până târziu, pentru că era surd, iar noaptea era liniște, și asta se simțea. Cei doi chelneri știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea curată și plăcută. E bine luminată. Lumina-i foarte bună și unde mai pui că acum mai e și umbra de la copac. — Noapte bună, spuse chelnerul mai tânăr. — Noapte bună, Îi răspunse celălalt. Stingând becurile, continuă să vorbească singur. Desigur că-i vorba de lumină, da’ mai e nevoie și ca locul să fie curat și plăcut. Nu vrei muzică. Cu siguranță, nu vrei muzică. Și În fața unei tejghele nu poți sta demn, deși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cărbune în suspensie), care se elimină în aerul atmosferic, poluându-l. Arderea lumânărilor este o afacere foarte profitabilă pentru fabricanții și comercianții de lumânări și a fost introdusă, ca tradiție, de unele religii. Lumânările ar putea fi înlocuite cu becuri electrice nepoluante. Tradiția aprinderii lumânărilor se practică la toate evenimentele fericite și nefericite din viața oamenilor. Ideea necesității aprinderii de lumânări a fost introdusă atât de adânc în subconștientul oamenilor, încât unii au fost prezentați la T.V. plângând, că nu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Cred că a sosit momentul să fie stinse, că „a ars gazul degeaba” atâția ani. Țara este în criză, dar risipa de resurse, se produce sub ochii tuturor și paguba este suportată de toți. Aceste flăcări pot fi înlocuite cu becuri electrice nepoluante. a.8. Centralele electrice și termice, care produc energie electrică și respectiv, energie termică prin arderea combustibililor fosili (cărbuni, derivați de petrol, gaze naturale). b. Există surse care produc (ca deșeu) și emit în aerul atmosferic oxid și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
străjuit de angajați ai hotelului În uniforme care fuseseră Îndelung instruiți despre cum să-i Întâmpine pe clienți cu fețe zâmbitoare și urări vesele: „Bine ați venit!“, „Sunteți bineveniți!“, „Sunteți extrem de bineveniți!“. Camerele erau mici, banale și luminate slab cu becuri fluorescente din acelea care consumă puțin. Paturile unite, cearșafurile și prosoapele erau mai noi și mai curate decât cele din oricare alt hotel din oraș. Pe covor nu erau decât câteva pete de pepene. În fiecare zi se distribuia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul roz, o alee cu restaurante dintr-o singură cameră, În aer liber, fiecare luminat de un bec roz și Împodobit cu reclame: „Karaoke, masaj, 40$, cel mai bun miel inclus“. Rupert ridică ochii din carte. Ce fac cu mielul? Întrebă el cu inocență. Lui Lulu Îi fu rușine să spună. E expresie nouă, Încercă ea să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atât de Încântat de zece, ce-ar face oare pentru douăzeci? I-ar aștepta cu covorul roșu. Câte două CD-uri de căciulă, asta o să le ceară celorlalți. Două de fiecare, sau dacă nu, pot să rămână În Ruili, orașul becurilor roz1, Încă patru zile. Din punctul meu de vedere, era o colecție minunată: de la Bono la Albinoni, de la Nirvana la Willie Nelson, gusturile muzicale disparate ale celor doisprezece americani, gata să ofere ce aveau mai bun, cu dragă inimă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
explozia componentelor interne ale televizorului. Televizoarele sunt sensibile. E mult mai bine să reîncarci bateria, pentru că bateriile sunt mult mai tolerante. În plus, poți alimenta tot felul de lucruri când folosești o baterie de mașină ca sursă de curent - televizoare, becuri, radiouri. — De unde știi toate astea? spuse ea zâmbind. El ridică din umeri, dar În sinea lui se simțea flatat. Sunt un băiat simplu de la țară. Am remarcat că o privi intenționat pe Heidi În ochi până când ea cedă chicotind intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uimit decât ea. Iat-o În junglă, fără să-și imagineze pericole, fără să-i fie teamă că acestea Își vor scoate dintr-un moment În altul capul urâcios la iveală. Pericolul era un dat Într-un loc fără Încuietori, becuri, apă caldă sau alarme, Într-un habitat colcăind de animale veninoase. Iar ceilalți - era de-ajuns să te uiți la ei - cu fețele trase, aruncând priviri speriate În jur. Acum se simțeau și ei așa cum se simțise ea În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pustiu și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic. "Și a zis dumnezeu: «Să fie lumină!» Și s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3). Nu se precizează dacă era lumină naturală sau lumină de la „lampa lui Ilici” adică de la becul cu energie electrică, cu incadescență sau cu neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună”. De unde se vede cât de strașnic a fost de încântat moșul de realizarea lui și țopăind de bucurie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
spre amărășteni, este supusă unui contract de confidențialitate (adică mai românește ciocu’ mic sau mucles cum ar spune concitadinii lui Vanghelie), din care am citat punctul 13, în debutul acestui articol. Adică tradus mai pe românește, pentru orice călcare pe bec al susnumitei firme engleze, când nu-și vor face cum trebuie treaba - distribuirea securizată a banilor către farmacii -, CNAS e de acord să soluționeze orice litigiu în instanțele din Anglia. Mă întreb, cum de nu au specificat mai bine instanțele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ascultăm pe Dragoș cum ne spune povestea cu monștrii pe care i-a găsit în cameră. Am văzut în cameră un monstru în formă de hartă! Și un monstru în formă de... jeleu. Hi-hi-hi!... Și un monstru în formă de bec, și un monstru în formă de balon. Și ce făceau toți monștrii ăștia în camera noastră? Mă urmăreau, voiau să mă fure pe mine! Și tu - te-ai luptat cu ei sau ai fugit? Nu am fugit. Stăteam în patul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în camera noastră? Mă urmăreau, voiau să mă fure pe mine! Și tu - te-ai luptat cu ei sau ai fugit? Nu am fugit. Stăteam în patul tău și pe urmă am fugit! Așa... Și a venit monstrul ca un bec la tine? Da! Și am stat pe pat și n-am fugit! Și a venit monstrul ca o minge și ția facut Pomp-Pomp? A venit monstrul în formă de balon... ȘI M-A PRINS!... M-A PRIIINS! Și unde te-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
au pierdut energia și bucuria, pentru că nu mai aveau culoarea portocalie. Până și portocalele din piață și de la magazine, nu mai erau cumpărate de nimeni, că păreau ca și cum ar fi fost bolnave. Tot orașul deveni trist și așa rece, numai becurile luminau vesele, ziua și noaptea pe stradă, cu lumina lor portocalie... Că acuma nu mai aveau culoarea albă, ci portocalie, pe care o furaseră. Dar ziua no vedea nimeni, lumina asta, din cauza luminii puternice galbene a Soarelui, iar noaptea îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ziua no vedea nimeni, lumina asta, din cauza luminii puternice galbene a Soarelui, iar noaptea îi înveselea numai pe câini. Câinii bagabonzi care n-aveau somn ieșeau la plimbare și citeau cu nasul ce au scris alți câini pe stâlpii cu becuri. Și când nimeni nu mai credea că se poate face ceva pentru a lua înapoi culoarea portocalie, iată că un copil din Cartierul Alexandru-cel-Bun, Dragoș se chema el, veni cu o idee. El le spuse stâlpilor cu becuri de pe stradă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
stâlpii cu becuri. Și când nimeni nu mai credea că se poate face ceva pentru a lua înapoi culoarea portocalie, iată că un copil din Cartierul Alexandru-cel-Bun, Dragoș se chema el, veni cu o idee. El le spuse stâlpilor cu becuri de pe stradă, să împartă culoarea portocalie pe care o luaseră, cu oamenii și astfel toată lumea va fi mulțumită. Și iată cum se gândi el, care a fost planul lui: În timpul zilei, când stâlpii cu lumină nu aveau nimic de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu aveau nimic de făcut, aceștia să dea înapoi culoarea portocalie la oameni, ca să se bucure și ei, ca înainte. Seara însă, când se știe că se lasă întunericul și oamenii se duc în casă ca să se culce, iar becurile de pe stradă își încep treaba lor, ele puteau să ia culoarea portocalie înapoi de la oameni. Așa puteau și ele să fie vesele toată noaptea. Și a doua zi, la fel, așa încât și oamenii și stâlpii cu neoane de pe stradă să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Franny că, de bună seamă, a visat că poate să zboare. Dar micuța s-a ținut tare pe poziție, ca un înger. A susținut că știe că zbura într-adevăr deoarece, atunci când revenea jos, avea întotdeauna pe degete praf de la becurile lămpii. Mi-e dor de ea. Și de tine. În orice caz, trebuie să iei parte la nuntă. Fă o absență nemotivată dacă n-ai încotro, dar, te rog, du-te. Cununia are loc pe patru iunie la orele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să scot mici scâncete vagi în timp ce deschideam și închideam ușile dulapurilor. Când dădeam să ies din bucătărie, cu tava încărcată cu cana și cele cinci pahare și cu tunica din nou îmbrăcată, deasupra capului meu s-a aprins un imaginar bec luminos, așa ca în benzile desenate când se arată că unuia dintre personaje i-a venit o idee genială. Am pus jos tava încărcată. M-am întors la dulapul cu băuturi și am scos o sticlă de whisky pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de Apoi. Nu trebuie să avem milă de aceste lighioane malefice, spuse Extraterestrul. Dar uite, continuă el, din pricina motanului era cât pe ce să uit să-ți spun un lucru extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al cărui cap ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]