1,731 matches
-
metri de temelia bisericii. După spusele preotului-paroh Vasile Hrestic de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia, ""a fost mult distrusă imediat după război, pentru că se spune că din piatra bisericii se căra cu căruța și se făceau temelii de case, beciuri, era perioada stalinistă, când biserica în sine era un simbol..., deci se încuraja furtul."" În anii '70 ai secolului al XX-lea, Direcția Monumentelor Istorice a încercat limitarea deteriorării și conservarea in situ a ruinelor catedralei catolice. Prin anul 1974
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
secrete precise, iar firele deconspirării au dus la Belu Zilber. După întoarcerea în România, Zilber nu a putut dovedi neimplicarea sa în afacere. Peste câteva luni, la 7 februarie 1947, a fost arestat de SSI. După ce a fost bătut în beciurile Siguranței statului, a acceptat să fie martor al acuzării împotriva prietenului său, Lucrețiu Pătrășcanu (arestat și el în 1948 și condamnat la moarte în 1954). Zilber a fost condamnat la închisoare pe viață și eliberat în 1964. În 1963, filosoful
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]
-
bombardamente aeriene și terestre ce au avut ca rezultat o distrugere devastatoare a Leningradului. Clădirile Ermitajului au fost lovite de 17 obuze de artilerie și două bombe lansate din avion. O parte din colecții a fost pusă în adăpost în beciurile muzeului, iar cealaltă parte a fost trimisă în Ekaterinburg. În acea vreme, 12.000 de persoane trăiau în cadrul muzeului Ermitaj pentru a prezerva colecțiile, iar în măsura posibilităților să limiteze pagubele produse de bombe, dar și de frig. Prima expoziție
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
a dotat-o cu clopote, orgă și mobilier. După dorința sa, slujbele se țin și astăzi, alternativ, în limba germană și limba maghiară. Johann Maria Philipp Frimont, conte de Palota și prinț de Antrodocco, este înmormântat într-o criptă din beciul bisericii pe care a ctitorit-o. Este îmbrăcat în mantia lui vișinie și ține la piept sabia poleită cu aur, în care a crezut toată viața. A dorit ca după ani de bătălii să se retragă cu familia la Palota
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
de piatră cu un inel de fier pe ea. Holmes a crezut că este înțelept acum să aducă poliția. El și un polițist voinic din Sussex s-au forțat și au ridicat lespedea de piatră, sub care se afla un beci îngust, în interiorul căruia l-au găsit pe Brunton, care era mort de câteva zile. Nu au existat semne de violență pe el. Probabil că acesta se sufocase. Holmes a pus apoi totul cap la cap pentru clientul său. Brunton a
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
răpitori pentru o cerere de răscumpărare de câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru ziariști. După ce au fost ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, jurnaliștii răpiți au fost transferați la 1 aprilie 2005 în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberați după 55 de zile, la data de 22 mai 2005. La 22 mai 2005, într-o declarație de presă, președintele României, Traian Băsescu, a mulțumit serviciilor secrete de
Răpirea jurnaliștilor români în Irak () [Corola-website/Science/323013_a_324342]
-
regim: Conacul Catargi din Tupilați a fost construit în secolul al XVIII-lea și modificat în anul 1842. Suprafața de 10.400 metri pătrați a conacului care cuprindea pe lângă conacul propriu-zis și o serie de dependințe (locuințe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri și hambare) era înconjurată, după modelul fortificațiilor marilor reședințe feudale, de un zid din piatră nefasonată cu turnuri circulare de apărare la colțuri, datând din epoca medievală. Tradiția locală atribuie atât turnurile de la colțurile zidului de piatră împrejmuitor, cât și
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
iar faptul semnificativ că în mod sistematic căutătorii renascentiști de manuscrise de literatură clasică în limba latină spun că nu le-au găsit în bibliotecile mânăstirilor explorate, amintind în schimb de locuri puțin onorabile în care le-au găsit (poduri, beciuri, puțuri dezafectate, turnuri, donjoane, și holuri), sugerează că ele fuseseră achiziționate sau păstrate (dacă au fost primite gratuit) pentru valoarea lor materială (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) și nu pentru valoarea lor literar-artistică. "Vânătorii" moderni de manuscrise antice confirmă
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
din 1885. În 1902, forma inițială a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În prezent, pe lângă biserica interioară (înaltă de 36 de metri), complexul mănăstiresc mai include ruine de chilii, beciuri, clopotnița, zidul de incintă cu fortificații și turnuri. Secolul al XIX-lea reprezintă perioada de maximă înflorire pentru Solca, prin apariția câtorva obiective care vor transforma radical din punct de vedere economic, cultural și turistic mica localitate bucovineană. În acest
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
de Bere Solca, una dintre cele mai vechi fabrici de bere din țară. Producerea berii în Solca este însă mult mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Acesta este unul din motivele pentru care administrarea fabricii a fost făcută de către Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a lungul timpului. Timp de un secol, producția fabricii a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
orașului Hoadei de Aur, Șehr al-Djedid, astfel clădirea principală din fosta citadelă a tătarilor a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca subsolul din palatul pârcălabului să fi fost folosit și ca temniță. După refacere, în subsol se intra printr-o deschizătură făcută special în colțul de nord-est al criptei. Se
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, care a fost sfințită la 1 octombrie 1999. În aceeași perioadă s-au realizat icoanele, catapeteasma și pardoselile, s-a construit o casă nouă cu trapeză și beci (prin contribuția credincioșilor din Oneaga, Rădășeni și Vorona), un turn clopotniță, un gard din piatră de râu la intrare, un grajd pentru animale, un fânar, o nouă fântână. S-a pictat apoi pe interior biserica și s-a amenajat o
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de Beci (31
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de Beci (31,6 cm) era cunoscut și sub numele de "„urmă”" și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un "„picior”" era la rândul lui împărțit în 12 "„degete”". Degetul de Beci este și astăzi cunoscut și sub
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de Beci (31,6 cm) era cunoscut și sub numele de "„urmă”" și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un "„picior”" era la rândul lui împărțit în 12 "„degete”". Degetul de Beci este și astăzi cunoscut și sub forma de "„țol”", preluat din germanul „zoll”. Degetul de Beci avea lungimea de 2,63 cm. În forma prescurtată de notare a sistemul austriac lățimea bisericii de lemn din Săliștea Veche este de 2
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
urmă”" și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un "„picior”" era la rândul lui împărțit în 12 "„degete”". Degetul de Beci este și astăzi cunoscut și sub forma de "„țol”", preluat din germanul „zoll”. Degetul de Beci avea lungimea de 2,63 cm. În forma prescurtată de notare a sistemul austriac lățimea bisericii de lemn din Săliștea Veche este de 2° 1' 5“, ceea ce însemna 2 stânjeni (orgii), 1 picior (șuc) și 5 degete (țoli), în total
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
a se sinucide. Teodor Șușman a recurs la gestul sinuciderii într un moment în care, se poate presupune, ajunsese la limitele psihice ale suportabilității, dar și din cauza mustrărilor de conștiință pe care le avea pentru numeroșii consăteni care sufereau în beciurile Securității pentru că îi ajutaseră. Moartea sa nu a însemnat și sfârșitul grupului pe care l-a condus. Acțiunile de prindere a fugarilor au continuat în anii următori. Grupul s-a destrămat în timp, datorită prinderii unor membri (Gheorghe Mihuț, Lucreția
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
a participat personal la torturarea unora dintre cei arestați. Demostene Andronescu, reținut pe 10 noiembrie 1956, își amintește: După Revoluție, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a strâns mai multe mărturii ale celor care au supraviețuit anchetelor din beciurile Securității: „Enoiu a fost unul din personajele sinistre ale anilor 1956 și nu există nimeni dintre studenții arestați atunci care să fi scăpat de bătăile lui Enoiu”; „Altcineva nu m-a bătut, altcineva nu m-a lovit în timpul anchetei, decât
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
drumului vinului" dintre Hârlău și Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Podul are o lungime de aproape 25-30 de metri și o lățime de vreo 6 metri și a fost construit din piatră de râu cioplită . Lângă pod, se află un beci care ar fi aparținut unui vechi han.
Podul medieval din Zlodica () [Corola-website/Science/316536_a_317865]
-
loc la 28 decembrie 1924, iar Iorga a găsit cu acel prilej în biblioteca bisericii 5 volume mari de manuscrise pe care le-a luat pentru a le duce Academiei Române. În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două nivele, cu cerdac la etaj, coloane la parter și beci la subsol. Ca urmare a lipsei de interes din parte autorităților locale din perioada regimului comunist, ea a început să se ruineze. Deși reprezentanții Ministerului Culturii au introdus casa pe lista prioritară a monumentelor care au nevoie de reparații capitale
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în anii 1986 și 1993. În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obște de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreție, magazii și beciuri. Maicile desfășoară aici activități de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor și cărților religioase. Intrarea în complexul mănăstiresc se face pe sub turnul clopotniței. Acesta datează din aceeași perioadă cu biserica, având un plan de construcție asemănător cu cel de la Biserica Sfântul
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. La circa 6 m spre sud de aceasta, a fost dezvelit un edificiu de piatră cu lungimea de 11,75 m și lățimea de circa 4,50 m, situat în afara Curții Domnești. Clădirea cu beci a fost datată „la sfârșitul secolului al XIV-lea (și cel mai târziu în primii ani ai secolului următor)”, fiind funcțională până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Cele mai vechi descoperiri arheologice certifică existența unui cimitir și, implicit
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviația crescuse la 17 metri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiștilor Muzeului Național al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o rețea de beciuri care amplifică trepidațiile. Rezultatele înclinării și a infiltrațiilor au fost deplasarea terasei din colțul de sud-vest a turnului și desprinderea tencuielii din cornișă. În prezent, la turnul-clopotniță se desfășoară noi lucrări de restaurare.
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
unde este amenajat paraclisul și chiliile Sfintei Mănăstiri, turnul de apă care, în trecut, funcționa cu un burduf cu care se scotea apa cu caii și care adăpa mii de oi și sute de vaci, casa vizitiului și un mare beci, lung de cca. 100-200 m, pavat cu cărămidă, unde exista o rezervă de gheață și erau adăpostite vitele în timpul verilor toride ale Bărăganului. Din a doua jumătate a veacului trecut, conacul este confiscat de comuniști, intrând în proprietatea G.A.S.
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]