2,488 matches
-
deși n-au durat decât o vară, vizitele la dânșii au fost atunci foarte dese. Grigore Popa dădea o atenție neobișnuită versurilor mele, se interesa afectuos de mine, manifestând față de persoana mea o simpatie care mi se părea o adevărată binefacere, încălzindu-mă lăuntric. L-am rugat să mi publice versurile în Gândirea, revista cu aspect admirabil, îmbietor, al cărei colaborator era: încercările lui de a-mi satisface dorința, de vor fi fost, n-au izbutit; de altfel, ce să caute
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de ea. [...] Vedem astfel că în fiecare an se deschid mari artere, cartierele populate sunt salubrizate, chiriile tind să scadă datorită abundenței construcțiilor, clasa muncitoare se îmbogățește prin muncă, mizeria se diminuează printr-o mai bună organizare a acțiunilor de binefacere, iar Parisul corespunde din ce în ce mai mult înaltei sale meniri"1. Haussmanizarea a avut parte de numeroase interpretări. Una dintre cele mai frecvente este aceea care o asociază cu un urbanism de reprimare 2. Gustul baronului (Imperiului) Haussmann pentru marile perspective și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
circulație prevăzute pentru oraș. Din 1883 până la punerea în act a proiectului, în 1898, aleșii municipali parizieni și-au afirmat progresiv voința de a controla urbanizarea spontană. Extensia urbană nu mai era considerată drept un rău iremediabil, ci o posibilă binefacere pentru toată lumea. Era vorba să se acționeze asupra mișcărilor populației mai degrabă decât să se vegheze asupra costurilor mici, fără preocuparea de a aduce bunăstarea unui număr cât mai mare de oameni. Este nimerit "să fie mai bine racordate diferitele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al legislației privind locuințele populare. Ele inaugurează oficial punerea în relație a calității dezvoltării fizice și morale a muncitorilor cu condițiile lor de trai. În a doua parte a secolului, câțiva mari industriași, atenți să ajungă până la domiciliul muncitorilor cu binefacerile unei discipline responsabile de ordinea socială și de rentabilitatea capitalului, au avut în vedere și problema locuinței. Crearea orașelor muncitorești, între care Mulhouse reprezintă unul dintre exemplele celebre 1, introduce problema locuinței într-o strategie de integrare a muncitorilor calificați
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
insalubre). Odată cu legea "Siegfried", adoptată, în sfârșit, pe 30 noiembrie 1894, intervenția statului lua o nouă formă. În afară de o serie de măsuri de exonerare și incitare menite să favorizeze accesul la mica proprietate, legea instituia în fiecare departament comitete de binefacere, cu misiunea de a ajuta la dezvoltarea locuințelor ieftine (HBM). Era vorba de a oferi celor care asigurau perspectivele forței de muncă ale societății franceze locuințe ieftine, create, printre alții, și de raportorii acestei legi, cu patru ani înainte, pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care apreciau și ele această prezentare liberală și contra-revoluționară, erau și ele interesate de reformele care ar fi putut restabili ordinea morală a societății. După exemplul susținătorilor economiei politice creștine, Frédéric Le Play sublinia că industrializarea a privat masele de binefacerile religiei, proprietății și familiei. Fără să regrete trecutul, ambiția sa era aceea de a reda oamenilor ceea ce le-a fost întotdeauna necesar pentru a trăi: o religie, o familie, o proprietate. Teoretician al patronatului, el vedea în acest regim care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
țară și să lucreze într-un ritm lejer, fapt care-i permitea să fie mai aproape de condițiile asemănătoare cu cele ale tratamentului prin care spera să-și prelungească viața. Astfel, precizează Alain Cottereau, muncitorii "evitau spitalizarea sub tutela organizațiilor de binefacere. Își păstrau libertatea și, dacă era să moară, nimeni nu răspundea de nimic. Tehnocrații cadrului de viață din acea perioadă reproșau organizațiilor muncitorești că nu cer înființarea de dispensare și sanatorii. Exemplul precedent ilustrează că muncitorii nu veneau cu asemenea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
civilizația noastră [...]"122. Aceasta se întâmpla fiindcă guvernarea nu dezvolta, chiar și a posteriori, o viziune politică și socială în privința a ceea ce se făcea? Tehnologia mobilizată în construirea marilor ansambluri nu era glorificată doar pentru performanțele sale intrinseci, sau pentru binefacerile economice. Dacă puterile publice s-au preocupat mai degrabă să construiască rapid și cu costuri mici cât mai multe locuințe cu putință decât să realizeze o operă urbanistică, cea mai mare parte a arhitecților implicați în această problemă avea și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
anilor '90, și, pe de altă parte, aceia care rămâneau fideli definiției tradiționale a vieții orașului caracterizată prin densitate și activități specifice, sau aceia care pur și simplu nu încetau să rămână neîncrezători, în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în două sau mai multe persoane). [...] locuința
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și al răzbunării sunt aceleași, și cum acest impuls îi lipsea, urmările erau nenumărate și vătămătoare.“ Când citești asemenea lucru, îți amintești de vorba lui Retz despre Mazarin: „N-a fost nici blând, nici crud, pentru că nu-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a-și irosi talentele. În cazul lui putem chiar vorbi de un paroxism al frivolității. De aici nu putea să rezulte decât o mare dezordine în treburile statului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai ocupat un loc în lumea vremii decât după ce s-a văzut instalată în acest modest azil, la o margine a Parisului. De acolo dulcele ei geniu, desprins din frământări prea complicate, s-a făcut simțit din ce în ce mai mult ca o binefacere. Am putea spune că a perfecționat și a făcut să progreseze arta bunelor relații între oameni: prietenia ca artă care împodobește, înnobilează și dăruiește totul în jurul ei. Spiritul de partid era atunci în culmea violenței sale. Ea dezarma mâniile, îndulcea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1853 cu Eugenia de Montijo. Între 1853 și 1860 exercită o putere absolută: Imperiul autoritar; mai apoi regimul se liberalizează, devenind Imperiul parlamentar. A întreprins numeroase și importante lucrări publice, a încurajat agricultura, industria și comerțul, a creat instituții de binefacere și a renunțat la protecționism. Se angajează în Războiul din Crimeea ă1854-1856) și trimite, împreună cu Anglia, trupe în China ă1857-1860); cucerește partea meridională a Vietnamului și câștigă pentru Franța Savoia și Nisa ă1860). În iulie 1870 declară în mod imprudent
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acces ale popoarelor migratoare asiatice (îndeosebi tătarii), încât vremurile feudal-medievale, respectiv secolele 13-19 au permis o tihnită dezvoltare obștilor sătești și, apoi, a răzeșimii pe aceste meleaguri. Dacă pentru acele timpuri izolarea și greutatea pătrunderii în regiune au constituit o binefacere, pentru timpurile moderne și, mai ales, actuale, aceste condiții devin obstacole ce frânează pătrunderea emancipării infrastructurale și suprastructurale pe teritoriul comunei noastre. Problema se pune îndeosebi pentru satele mai îndepărtate de centrul comunal și de căile modernizate, precum Stâncășeni, Obârșeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de ce am plecat. Urma să schimb această lume hidoasă, ei vor putea trăi într-o lume frumoasă, perfectă, fără ură de rasă, nedreptăți și tot restul. Mirajul utopiei se destramă; Anna Wulf și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu revin la capitalism. Dacă lectorii care au trecut ei înșiși prin totalitarism pot să-l citească pe Orwell fără resentimente, pot accepta incursiunile ironice dincolo de Cortina de Fier (Burgess, Huxley, Bradbury, Barnes
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autor ca modernist, realist ori altceva, orientează atitudinea lectorului față de opera pe care o citește? PA: Mă tem că da, iar în cazul meu acest lucru nu mi se pare de dorit, dar există autori pentru care el e o binefacere, fiindcă altfel ei nu pot fi înțeleși. Sunt avantaje și dezavantaje. Tare-aș vrea să se inventeze termeni de o mai mare subtilitate. Student: Ce literatură vă place, dacă pe cea contemporană n-o citiți? PA: Ce-mi place mie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelese deci că acest sărac îi era rezervat, de vreme ce ceilalți nu-i acordau nici un fel de milă. Dar ce să facă? Nu avea nimic, în afară de hlamida cu care era îmbrăcat: sacrificase deja ce mai avusese tot pentru o operă de binefacere. De aceea, apucînd arma ce o avea la centură, el își împărți hlamida în două, îi dădu o bucată săracului și se îmbrăcă cu ceea ce îi rămăsese. În timpul acesta unii din cei de față se puseră pe rîs, pentru că găseau
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Rousseau propovăduiește egalitatea și tună și fulgeră împotriva proprietății, în timp ce Voltaire, denunțînd inegalitățile cele mai evidente, cele datorate în special nașterii, apără dreptul de proprietate și interesele burgheziei mai degrabă decît pe cele ale poporului. În domeniul economic, ei laudă binefacerile libertății fără de care industria și comerțul nu pot prospera și lansează formula: "Laissez faire, laissez passer!" Enciclopedia. Mai ales după 1750 se accelerează răspîndirea ideilor filosofice, în ciuda opoziției autorităților civile și religioase. Publicarea, începînd cu 1751, a Enciclopediei joacă un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fi stabilit o națiune rafinată în mijlocul unei națiuni barbare. "Noi am revoluționat guvernarea, legile, obiceiurile, moravurile, îmbrăcămintea, comerțul și gîndirea însăși; să revoluționăm deci și limba, care este instrumentul lor zilnic. "Ați decretat trimiterea legilor tuturor comunelor Republicii; dar această binefacere este pierdută pentru acelea din departamentele pe care le-am indicat. Luminile purtate cu mare cheltuială pînă la extremitățile Franței se sting cînd ajung acolo, pentru că legile nu sînt înțelese. "Federalismul și superstiția vorbesc bretona populară; emigrația și ura împotriva
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
influenței engleze și unde folosirea limbii italiene favorizează acțiunea papei. Dar, mai pe larg, acest discurs arată ambiția neîmblînzită a oamenilor Revoluției de a schimba inimile și spiritele și de a răspîndi în toată țara dacă nu și în afara ei binefacerile legilor Republicii. 21. Revoluția și Imperiul II. Imperiul, epopee și consolidare burgheză "Epopeea" napoleoniană, care a condus prin toată Europa trupe franceze rînd pe rînd victorioase și învinse, este de asemenea istoria unei stabilizări interne. Într-o Franță marcată din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ne dă dreptul să vorbim de o civilizație care rebarbarizează. S-a zis, împotriva lui Spengler, că excesul de tehnică va duce la eliberarea omului și la răgazul pentru cultură. Experiența imediată ne arată o prăvălire pe povârnișul distrugerii, întrucât binefacerile tehnicii sunt mult inferioare dezechilibrului general, pe care îl provoacă, și monstruosului cortegiu de rele pe care îl conține. De acord cu Spengler în ce privește distincția dintre cultură ca sumă a valorilor ideale și civilizația identificată în tehnica modernă, ne găsim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui; ca spirit nemuritor, înclinarea către cer și binefacerile lui. După predominarea pe care o capătă în ființa lui una sau cealaltă din aceste înclinări, omul, conceput ca ființă natural liberă, acceptă lumea căutând s-o stăpânească, sau o refuză căutând s-o depășească în viziunea desăvârșirii cerești. Aplicarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
evreiesc și despre concedierea funcționarilor evrei din administrația de stat. Pe lângă măsurile de mai sus, sârguința autorităților ungare în strângerea de date statistice ne aduce la lumină și alte măsuri. De pildă, în Satu Mare, înființarea multiplelor asociații religioase și de binefacere au făcut ca viceprimarul orașului să-și piardă răbdarea și să-și rezume astfel părerea despre viitorul acestora: "Menținerea numărului mare de asociații religioase nu este de dorit, chiar dacă conform regulamentului de funcționare ele ar desfășura o activitate religioasă, întrucât
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
întrunire la care a participat un prieten de-al său din Paris. Aceasta întrunire avea drept participanți oameni foarte importanți din statul francez, iar scopul ei era de a transforma filosofia dintr-o știință fără rezultate într-un "izvor de binefaceri" pentru viața omenească 130. Citând mai departe dezbaterile, scrierea nefiind decât o reluare a acestora, vom vedea că adunarea nu urmărea numai o schimbare pur științifică, ci și una politică și de conștiință. De asemenea, în tinerețea sa, în timpul șederii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
închisă, în care nu pot intra decât câțiva privilegiați; iar a doua este dată de faptul că societatea științifică este, la rândul ei, o societate închisă, un fel de stat în stat. Cei de pe prima treaptă de ocultare beneficiază de binefacerile științei fără a o cunoaște, pe când adevărații oameni de știință, cei care dețin puterea, aparțin celei de-a doua trepte (aristocrația științei). Cei din urmă conduc lumea fără a fi cunoscuți, fără a se ști nimic despre ei. Prima etapă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vălmășagul beției politice". Johann Gottlieb Fichte spunea în secolul al XVIII-lea: "Statul și toate instituțiile omenești, care sînt doar un mijloc, tind către propria lor distrugere: scopul oricărui guvern este să facă guvernul de prisos". Fără mijlocirea tehnicii și binefacerilor pe care le-a creat, n-ar fi fost posibilă o astfel de abordare a existenței statului. Nici femininul, care în prima jumătate a secolului trecut începea a-și afirma prezența, prin a-și cere drepturile de cetate, nu este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]