2,251 matches
-
trezit, am făcut duș și m-am îmbrăcat la ora zece a.m., fir-ar să fie. Măcar Maddox e aici cu vreo bonă? — Scuze, scumpo. Dar sunt programat să-l fac pe Paul Rudd în douăzeci de minute și ești binevenită să stai și tu. Adriana suspină. — Sper că e drăguț,. — Și, dacă ești fată cuminte, poate te las să stai și la filmările de diseară — — Mersi, dar nu, mulțumesc. Ies în oraș cu tipul ăla de la finanțe. Oh, finanțistul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăsă pe speteaza scaunului. — Așadar, Jesse, zise ea scoțând din geantă agenda cu coperți roșii din piele, când ne mai vedem? Sunt liberă la prânz marți și vineri săptămâna viitoare, dar marți mi se pare mai bine. Bineînțeles că ești binevenit și la birou să cunoști— — Nu pot săptămâna viitoare. — Oh. Bine, atunci. Peste două săptămâni. Ce zici— — Nu, nici atunci nu pot. Firma ei tocmai cheltuise trei milioane de dolari pentru a cumpăra ceea ce era un pic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mergeți unde vă duc. — Mergem la Centrul de Kabbala al Madonei? întrebă ea plină de speranță. — Nu, doamnă. Ăă, domnișoară. — La Centrul de Scientologie al lui Tom? — Mă tem că nu. Încetini pentru a vira la stânga, un viraj frumos, magic, binevenit spre... Rodeo Drive. — Penitenciarul lui Paris? Acum, că se aflau într-un loc atât de încântător, îi venea ușor să glumească. Șoferul trase mașina lângă bordură unde era un indicator NU STAȚIONAȚI, opri și o ajută pe Adriana să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei salvatoare — fără ea, cine știe ce s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și a fost o surpriză binevenită. Adriana tocmai se dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când, de pe stinghia lui de lângă toaletă, Otis a strigat “Graso!” Instantaneu Adriana și-a ațintit privirea în oglindă să se asigure că nu se umflase peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să caute idei pentru a-și diversifica meniul și cu alte sortimente în afară de obișnuitele salate verzi Ceasar/grecească și cu sos vinaigrette, dar și să experimenteze diferite tipuri de bucătărie din Orientul mijlociu. În ce-o privește pe Emmy, era binevenit orice motiv pentru a pleca din New York de Revelion, iar dacă destinația era Israel, cu atât mai bine. La ce nu se așteptase ea era ca el să renunțe la călătorie în ultimul moment, pretinzând că trebuia să fie împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la terminarea războiului. Dar Jim Își dădea deja seama că era timpul să-i găsească pe mama și pe tatăl lui. În lipsa lor, oricare alți englezi ar fi fost bineveniți. În fața blocului de apartamente al familiei Maxted, pe partea opusă a bulevardului Joffre se afla complexul companiei Shell, aproape toate casele acestuia fiind ocupate de funcționari britanici. Jim și Patrick se jucau adesea cu copiii de acolo și erau membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-ar fi înmânat o pancartă pe care scrie IMPURĂ, nu m-ar fi făcut să mă simt mai puțin binevenită. Speram să fie supărat pe mine doar pentru că-i închisesem telefonul mai devreme. Am venit doar ca să stau de vorbă cu Lisa. Dar tu nu ai mai făcut asta până acum. Nici măcar o dată. Acum mi-am dat și eu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la Florența, Henry era atât de ocupat cu nenumăratele probleme practice legate de mutare, Încât abia dacă Îi observă absența; apoi, În aprilie, pe când Începea să-și mai tragă răsuflarea și să caute iar societatea, se ivi o nouă și binevenită companie: familia Du Maurier se mută la Londra pentru o perioadă mai lungă. Om cu obiceiuri gregare, căruia Îi plăceau mesele și petrecerile și care primea numeroase invitații, George Du Maurier se plângea de mult de inconvenientul traiului atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii Însă fuseseră mai puțin toleranți cu lungimea romanului, iar opinia lui Kiki, deși binevenită, nu era decât o contragreutate neglijabilă În balanța exegezelor, căci era, la urma urmelor, doar un amator În domeniul literaturii. Henry făcu apel la Fenimore pentru sprijin moral și Îi scrise, cerându-i ajutorul În găsirea unei locuințe la Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
culorii locale franceze. Du Maurier era Încântat de o asemenea primire. Henry vedea limpede că proiectul Îl fermecase și că abia aștepta să Îl continue. Era un al doilea domeniu al vieții artistice pe care Îl aborda, cu atât mai binevenit cu cât vederea Îl preocupa În cel mai Înalt grad. Purta acum, În cea mai mare parte a timpului, ochelari cu lentile albastre, atât de Închise Încât erau aproape opace, dându-i aspectul unui orb, mai ales când avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui William. „Pulsul tresărea și se stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca pe urmă, cu activitatea perceptibilă a inimii, a Încetat să se mai simtă, Înainte de a i se opri respirația. La ora trei a intervenit o schimbare binevenită... a părut că doarme - că respiră, adică - fără efort, blând, liniștit și natural, ca un copil. Aceasta a durat o oră, până când respirațiile, Încă distincte, s-au oprit, intermitent, devenind mai rare - În ultimele șapte sau opt minute doar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la teatru În seara aceea, pentru cronică? Ce părere avea să Își facă William Archer? Ce părere aveau să Își facă toți? Cel puțin nu puteau spune că nu era - sau se străduia să fie - o operă de artă. Simți binevenita nevoie de a-și goli intestinele și se duse jos, la toaletă, o Încăpere În care umezeala picura pe pereți, care avea aerul unei adăugiri sanitare făcute după ce clădirea fusese terminată, cu proporții meschine și tapetată cu oficiala faianță albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de tortură veni foarte curând, sub forma prânzului organizat pentru ziua aceea (ceea ce, acum, Îi apărea ca un act de nebunie sfidătoare la adresa zeilor) tocmai pentru a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
palidă a soarelui de primăvară. Câteva brândușe Își ițeau timid capetele din iarba Înaltă. — În ciuda acestei imense... a acestei obositoare și uneori nesuferite corespondențe... trebuie să fii mulțumit de succesul enorm al lui Trilby? spuse Henry. — Da, sigur, banii sunt bineveniți, deși n-am câștigat atât cât pare să-și Închipuie toată lumea, din motive pe care le cunoști. Dar În ce privește faima și celebritatea... ca să fiu sincer, mă copleșesc... aproape mă sperie. Ai sentimentul că nu mai ești stăpân pe propria viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
structura, atât de fine sunt firele; dacă Încerci să o condensezi, riști să o distrugi. Dar ne Încăpățânăm să Încercăm. El spune că există două efecte posibile ale contemplării chestiunii: „efectul de a ne face să dorim moartea... absolut ca binevenită dispariție și Încheiere; sau efectul de a ne face să ne-o dorim ca pe o reînnoire a interesului, a aprecierii, a pasiunii, a conștiinței ample și consacrate, Într-un cuvânt a tot ceea ce am gustat mai minunat În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Shaw și Jonathan Pegg, toți au citit prima versiune completă a romanului, făcând comentarii și corecții utile, la fel ca și Mary, soția mea. Redactorii din trei edituri diferite, Geoff Mulligan, Paul Slovak și Tony Lacey, mi-au făcut observații binevenite pentru revizia finală a textului. În scurtul prolog auctorial, afirm că, deși „aproape tot ce se petrece În povestea de față este bazat pe surse reale... am inventat unele Întâmplări și detalii personale pe care istoria a omis să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alină durerea pentru tâmplăria pierdută - „circularul, mașina de rindeluit, toate tocurile alea de ferestre și uși depozitate în pivniță...“ Pe același ton se plângeau de sărăcia generală, din ce în ce mai mare: „Cel mai rău ne lovește pe noi, alungații, care nu suntem bineveniți niciunde. Și când te gândești că și noi suntem germani ca și ăștia de aici...“ Adresa la care erau cazați părinții în Renania mi-a procurat-o probabil primăria din Groß Giesen. În orice caz, am plecat fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imparțial. Nimic, apreciatul meu Bustos, nu-mi sperie conștiința la ore târzii. Dacă am dat naștere vreodată fiului muzei mele - un ovillejo intitulat Pâine de secară, care a dezlănțuit o persistentă campanie de petiții și anonime - am făcut-o sub binevenitul pseudonim Micimanul Nemo, ca o aluzie, pe care nu au observat-o toți, la Jules Verne. Dar nu numai pentru asta mi-au arătat drumul străzii; n-a existat ființă vie care să nu-mi scoată vorbe cum că foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că se trece-n revistă „talentul organizatoric de excepție al tinerei femei”, asupra căreia deodată „s-au intensificat presiunile” din toate părțile În vreme ce sîngera supravegheată, cînd a-nceput calvarul și „n-a mai putut rezista șantajului abject al academicienei acceptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prezinte ochiului Înlăcrimat Într-o naturală stare de sălbăticie. Încercînd să relanseze interesul pentru literatura de calitate, revista transcrie scenariul de la baza răsunătorului film de succes Emmanuelle, ce continuă să ruleze prin capitală spre salivarea generațiilor de toate vîrstele. Un binevenit act reparator. Mă Îmbrac și mă duc să-l văd. Îl văd. Mai Întîi, Emmanuelle e În avion. Confortul navei aparținînd unei linii aeriene din Marea Britanie o predispune la somnolență. Adoarme grațioasă și visează buze, fălci, penisuri necunoscute ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-l aduc. — Ești un gentleman, Michael. Un gentleman de pe vremuri. — Mulțumesc. — Încă un lucru, înainte de a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sfârșit avea ghinion. Când se duse până la platou câteva minute mai târziu, află că în scena în care se filma, Kenneth Connor intra în dormitorul lui Shirley Eaton tocmai când se dezbrăca. Spectatorii, sublinie regizorul secund, nu vor fi bineveniți. Fiebând pe dinăuntru, Thomas se retrase dincolo de lumina reflectoarelor și se gândi la următoarea mișcare. Îl auzi pe regizor și pe cei doi repetântu-și replicile și discutând marcajele de pe podea și unghiurile de poziționare a camerelor; și curând după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Bell. Munca În slujba Mirandei Priestly produsese o mulțime de nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel mai nefiresc dintre acestea era aversiunea mea totală și pătimașă față de telefoane. Pentru majoritatea oamenilor, sunetul telefonului este binevenit. Cineva Încearcă să dea de ei, să le dea binețe, să-i Întrebe de sănătate sau să aranjeze să meargă undeva Împreună. Pentru mine el era generator de teamă, adâncă neliniște și o panică ce-mi oprea inima-n loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sonete de Shakespeare. — Ai văzut, Andy? Ai auzit? O, băiețașul meu e cel mai drăgălaș din lume! — Bună dimineața, am zis eu și am sărutat‑o pe obraz. Știi foarte bine că nu vreau să pleci, nu? Iar Isaac e binevenit dacă găsește o metodă de a dormi Între miezul nopții și zece dimineața. La naiba, chiar și Kyle poate să rămâne, dacă promite să nu deschidă deloc gura. Vezi? Avem o atmosferă foarte relaxată aici. Lily a reușit să șchioapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
al Bisericii Catolice, apreciat în special după încheierea lucrărilor Conciliului Vatican II, care au deschis, în cele din urmă, amplul și complicatul proces de beatificare a celui ce a fost supranumit "Kant al Italiei". Referindu-ne la importanța unei asemenea binevenite recunoașteri, e necesar să reamintim cuvintele de apreciere rostite de Papa Ioan Paul al II-lea, în anul 1998, la peste 200 de ani de la nașterea lui Antonio Rosmini: A fost "un om al secolului al XIX-lea care transcende
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]