4,348 matches
-
În fine, atât mușchiul cât și celula β (două celule bogate în mitocondrii) pot moșteni un defect comun, convergent pe diabetogeneză: mușchiul generează insulinorezistență, iar celula β defectul insulinosecretor. 11. Mitocondria, metabolismul energetic și patologia degenerativă Constanța remarcabilă a compușilor biochimici din mediul intern este consecința unor „circuite de tip metabolic de tip închis”, care operează în organismul uman. Când glicemia crește postprandial, valoarea sa este adusă la normal într-o perioadă relativ scurtă de timp. Mecanismele de reglare și control
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
consecința unor „circuite de tip metabolic de tip închis”, care operează în organismul uman. Când glicemia crește postprandial, valoarea sa este adusă la normal într-o perioadă relativ scurtă de timp. Mecanismele de reglare și control reușesc să închidă circuitul biochimic, readucând glicemia la valoarea bazală (considerată și „valoarea normală”, între 60 - 100 mg/dl). În T2DM, datorită defectelor survenite în sistemul de reglare, circuitele biochimice rămân prezente, dar acționează excesiv de lent și adeseori, incomplet. Buclele de reglare „se lărgesc”, iar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
o perioadă relativ scurtă de timp. Mecanismele de reglare și control reușesc să închidă circuitul biochimic, readucând glicemia la valoarea bazală (considerată și „valoarea normală”, între 60 - 100 mg/dl). În T2DM, datorită defectelor survenite în sistemul de reglare, circuitele biochimice rămân prezente, dar acționează excesiv de lent și adeseori, incomplet. Buclele de reglare „se lărgesc”, iar readucerea glicemiei la valorile inițiale se face cu mare întârziere. În T1DM, în care secreția de insulină este sever afectată, fără o intervenție terapeutică de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
acestor legi, de la legea gravitației și până la legile evoluției biologice, dar ea înseamnă mai mult decât atât ca ființă rațională, morală, culturală și spirituală. De aceea, a urma natura în mod absolut presupune o reducere a ființei umane la structuri biochimice, ceea ce nu se poate admite. Pe de altă parte, absolutizarea naturii duce la dihotomia dintre natură și cultură. A urma natura în sens artefactual. Omul este o ființă deliberativă și acțională, care își manifestă prezența în natură prin acțiuni creatoare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
esofagului, cu mucoasă intactă. Compresiunea extrinsecă se mai întâlnește în: chistul gastroenteric, leiomiomul esofagian, fibromul esofagian și lipomul esofagian. La biopsia aspirativă percutanată se constată celule mezoteliale, limfocite, histiocite, celule inflamatorii, nu conține țesut parietal chistic. Citologia lichidului si analizele biochimice nu pot sprijini diagnosticul pozitiv de chist bronhogenetic. Biopsia aspirativă transbronșică nu este indicată, pentru că prezintă risc de infecție și refacere a chistului [69]. Complicații evolutive Ele sunt: infecția chistului, fistula chisto-bronșică, hemoragia intrachistică, sindromul de VCS, aritmiile cardiace, stenoza
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
determinarea creatininei și a ureei serice, prin examenul urinii (sumar și urocultură) și prin aprecierea mărimii și consistenței prostatei (tușeul rectal obligatoriu și ecografia programată de prostată). Prezența unei insuficiențe renale poate impune amânarea intervenției chirurgicale pînă la aducerea constantelor biochimice către valorile normale și, uneori, în cazul unei creatininemii serice de peste 10 mg% sau a unui dezechilibru ionic cu hiperpotasemie (peste 6mg%), obligă la montarea unui cateter de hemodializă și efectuarea unor ședințe de dializă (7, 2). 3. Statusul metabolic
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
însă o perioadă de cel puțin 4-6 ore până la intervenția chirurgicală, timp în care vor fi inițiate măsurile de reechilibrare metabolică, hidroelectrolitică și acidobazică, măsuri ce vor continua pe tot parcursul operației și după aceea (15). Parametrii hematologici, biologici și biochimici uzuali (hemoglobină, hematocrit, numărătoare de leucocite cu formulă leucocitară, probe de coagulare, transaminaze) trebuie investigați la pacienții diabetici ca și la cei nediabetici, urmând ca deficitele constantate sa fie compensate pe cât posibil până la momentul intervenției chirurgicale. Trebuie precizat însă, că
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
în mare măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte din țesuturi răspund prin scăderea proteolizei. Efectul antiproteolitic poate fi localizat în reacțiile biochimice intracelulare (10). Sinteza proteică este stimulată de insulină prin creșterea masei ribozomale și a eficienței lor translaționale. Aceste mecanisme au fost evidențiate mai mult la animal și sunt confirmate ca prezență și la om. Oxidarea aminoacizilor (ca sursă energetică) crește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de aportul exogen. La pacienții supuși unor stări catabolice intense (infecții, febră, arsuri etc.), prezența unui IGF plasmatic normal indică un răspuns bun la hiperalimentație, anticipând un bilanț azotat pozitiv. IGF II este un indicator mai puțin sensibil al modificărilor biochimice legate de aportul alimentar. În schimb, IGF II a fost asociat hipoglicemiilor din tumorile ne-insulare extrapancreatice, fără celule β. Mai mult, spre deosebire de IGF I, care are un receptor asemănător cu receptorul insulinic, IGF II are un receptor diferit. Totuși
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
prevăzut cu molecule „polarizate”, care spre fața nucleară au o conformație cis, iar cea mai îndepărtată de moleculă, o conformație trans. Transportul produșilor de secreție are loc întotdeauna într-un singur sens: dinspre cis către trans (un sistem de „valve” biochimice). Pe fața trans se formează prin înmugurire veziculele secretorii, care ulterior se desprind completând stocurile insulinice de rezervă, care se refac pe măsura exocitării lor. Funcția principală a aparatului Golgi, deci, este legată de transportul și prelucrarea moleculelor de proinsulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
față de limita superioară a glicemiei normale (100 mg/dl). Alte câteva particularități metabolice β-celulare (dictate de expresia nuanțată a aparatului enzimatic) merită a fi menționate: slaba expresie a lactat-dehidrogenazei împiedică transformarea piruvatului în lactat (și scăderea pH-ului intracelular), mecanism biochimic important în condiții de hipoxie, care permite menținerea unei suficiente producții de ATP. În alte celule, aceasta se obține cu prețul acumulării de lactat și în consecință cu scăderea pH-ului i.c., lucru inacceptabil pentru celula β pancreatică. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a conversiei la oxalacetat (mediat de piruvat carboxilază) (Fig.2 Cap...Metabolismul energetic). Fiecare din cele două căi consumă circa 50% din piruvat. Ambele căi leagă glicoliza de sinteza de citrat și, în condiții postprandiale, sinteza de malonil-CoA. Acest intermediar biochimic reprezintă un alt component al „senzorului de carburanți” din celula β. Creșterea i.c. a malonil-CoA inhibă captarea mitocondrială a acizilor grași cu lanț lung la nivelul carnitin-palmitoil-transferazei-1 (CPT1), stimulând în schimb reesterificarea lor. Homeostazia intracelulară a acizilor grași (reglată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
se prescurtează: PKA, PKC și PKB; b) Protein-tirozin-kinazele - catalizează fosforilarea resturilor tirozinice în moleculele țintă. Ele sunt de două tipuri: cele care sunt parte a domeniului extracelular al unor receptori membranari și cele complet intracelulare (care fac parte din evenimentele biochimice post-receptor); c) Proteinele fosfatazice - catalizează desfacerea fosforului din enzima activă, pe care o inactivează (o readuce în forma inactivă). d) Proteinkinazele de activarea mitogenică (MAPK) - participă în inducerea acțiunii mitogene a insulinei. e) Kinaza 1 β-celulară. Metoda microarray (prin care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
clasicul domeniu kinazic serină/treonină, care poate efectua fosforilarea unor substraturi conținând serină/treonină. Aceasta pare a iniția procesul insulinosecretor mediat de glucoză (151). 3.4. Caracterul excitabil al celulei β Celulele β pancreatice fac parte dintr-un complex angrenaj biochimic implicat în reglarea metabolismului energetic, care are mai multe componente. Consumul alimentar depinde de factori centrali (hipotalamus, sistem limbic, scoarță cerebrală), digestia și absorbția alimentelor de tractul digestiv și glandele exocrine conexe (glandele salivare, glandele secretorii intestinale, țesutul exocrin pancreatic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în celula β pancreatică, dar și în hepatocit sau neuronii hipotalamici. La fel, glucokinaza sau canalele KATP, exprimate atât în celulele β pancreatice cât și în structurile hipotalamice „glucosensibile”. Se poate spune că unele celule cerebrale și-au însușit caracteristicile biochimice ale celulei β în vederea cooperării mai eficiente în reglarea metabolismului energetic. Invers, celula β și-a dezvoltat o serie de mecanisme specific „neuronale”, și în primul rând mecanismul stimul-răspuns care caracterizează secreția de insulină. Așa se explică expresia în celula
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
tip excitator, cel de-al doilea de tip inhibator. Acești neurotransmițători sunt prezenți și în insulele Langerhans, contribuind la modularea secreției hormonale. Un sistem bine articulat de influențe paracrine între celule β și ? poate fi mediat de GABA (compus biochimic co-secretat cu insulina) și de glutamat (compus co-secretat cu glucagonul și eliberat de către unele terminații nervoase vegetative intrapancreatice). În insulele Langerhans, GABA este eliberat de către celula β, inhibând prin acțiune paracrină secreția de glucagon în celulele A (?). Pancreasul endocrin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
relație strânsă cu ducturile pancreatice. În fine, diferențierea sau transformarea celulelor acinare în celule β și migrarea lor în insule a fost și ea avansată (74). Particularitatea celulei β pancreatice ar fi aceea că excitația este reprezentată de un stimul biochimic și anume de creșterea glucozei sanguine, cel mai important sau mai reprezentativ intermediar biochimic pentru homeostazia energetică a organismului. Nivelul glucozei sanguine este controlat strâns de către reglarea precisă a eliberării insulinei din celulele β pancreatice (46). Această funcție homeostatică depinde
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
β și migrarea lor în insule a fost și ea avansată (74). Particularitatea celulei β pancreatice ar fi aceea că excitația este reprezentată de un stimul biochimic și anume de creșterea glucozei sanguine, cel mai important sau mai reprezentativ intermediar biochimic pentru homeostazia energetică a organismului. Nivelul glucozei sanguine este controlat strâns de către reglarea precisă a eliberării insulinei din celulele β pancreatice (46). Această funcție homeostatică depinde de captarea glucozei în celulele β și de căile „de sensibilizare” intracelulară care influențează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la care participă numeroși factori de control (54, 58). Transcripția unei gene (de fapt sinteza de RNA de către polimeraza sa specifică) este un proces alcătuit din 3 evenimente: inițierea transcripției, elongarea și terminarea transcripției. Fiecare dintre aceste etape include procese biochimice precise, desfășurate secvențial. În etapa de inițiere a transcripției insulinei, de exemplu, polimeraza RNA se leagă de cromozomul 11 în apropierea zonei unde începe gena, formând un complex de preinițiere în zona secvențelor de baze denumite promoter. Legarea este extrem de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
ribozomilor are loc o accelerare a translației și transcrierii genei proinsulinei. Același lucru se întâmplă și în insulele incubate timp de o oră în mediu bogat în glucoză. Persistența stimulării glucozice (situație absolut nefiziologică) conduce la o alterare a fenotipului biochimic β-celular, inițial promovându-se un model insulinosecretor exagerat. Dimpotrivă, cultivarea celulelor β în mediu sărac în glucoză trezește un model biochimic pro-apoptotic. Creșterea masei β-celulare stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează fenotipul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
o oră în mediu bogat în glucoză. Persistența stimulării glucozice (situație absolut nefiziologică) conduce la o alterare a fenotipului biochimic β-celular, inițial promovându-se un model insulinosecretor exagerat. Dimpotrivă, cultivarea celulelor β în mediu sărac în glucoză trezește un model biochimic pro-apoptotic. Creșterea masei β-celulare stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează fenotipul β-celular existent, dar poate regla și numărul de celule β (180). Regenerarea celulelor β (prin neogeneză sau replicare) necesită, pe lângă intervenția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
unei gene denumite BCK-1 (Beta Cell Kinase 1), al cărei produs poartă clasicul domeniu kinazic serină/treonină, care permite fosforilarea unor substraturi conținând serină/treonină. Acest proces pare a iniția secvențele insulinosecretorii induse de creșterea glicemică în înlănțuirea unor evenimente biochimice destul de bine cunoscute, chiar dacă procesele interpuse între stimul (creșterea glicemică) și insulinosecreție (în fapt exocitoza granulelor secretorii) reprezintă numai fața vizibilă, aș spune periferică, a secreției insulinei. Mecanismul molecular implicat în expresia genelor de către glucoză se află în domeniul ipotezelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la concentrația de Zn+2 locală mare poate fi pusă în relație cu incidența mare a T2DM la pacienții obezi (hiperinsulinemici) și vârstnici (insulinorezistenți). 3.6. Exocitoza 3.6.1. Definiție Termenul de insulinosecreție se referă la ansamblul de evenimente biochimice din interiorul celulei β care conduc la creșterea concentrației plasmatice a insulinei. O funcție fundamentală care stă în spatele procesului insulinosecretor este aceea de biosenzor glicemic. Celula β percepe modificarea concentrației glucozei din jurul său și răspunde în mod adecvat față de ea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
insulinice din granulele secretorii sunt complete, sinteza de insulină scade în intensitate, rămânând egală cu exocitoza insulinei din condițiile „bazale”. Stimulii sintezei de insulină sunt în parte comuni cu cei ai exocitozei. Ea depinde de creșterea intra-β-celulară a unor intermediari biochimici cu semnificație de „semnal”, care sunt produși în cursul metabolismului glucozei și, în parte, și a altor molecule (aminoacizi, acizi grași). În mod paradoxal, în celula β, cea mai sensibilă la deteriorări este funcția de „biosenzor al glucozei”. Nu întâmplător
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]