2,387 matches
-
ochii noștri, lumini veșnic înstelate, aprind făclii îmbujorând cuprinsul. Să-ncercăm, poate vom auzi o șoaptă: „rn cântec minunat crește prin mine-n lume...” (Misterium tremendum) gertfa poetului este și jertfa noastră. Să nu uităm: „Nu poți birui vremea nefiind biruit...” (Lumina necreată) Mult calm și multă iertăciune pentru toate relele ce ți-au umbrit ființa, iubite poet! „Pustia - pergament ceresc” - mâncatu-le-a pe toate. Pe toate. Poetul s-a simțit adeseori singur, obsedat de „alpinele redute” (Autoportret) șoptindu-și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la un bloc din primul război mondial format din Franța, Marea Britanie și Imperiul Rus însă în 1916 România a încetat să mai fie neutră și s-a alăturat Antantei, iar în 1917 Imperiul Rus a ieșit din război. Antanta a biruit Marile Puteri Centrale, un bloc format din Germania, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Bulgaria. România s-a aliat cu Antanta deși, din punct de vedere geografic, era situată în mijlocul Puterilor Centrale. Motivul pentru care România s-a aliat cu Antanta
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
avem documente mai vechi, Giurgioana, având în componență fie o parte din sat, fie moșia Mărtinești, și-a crescut răzeșii în vointa aprigului domnitor Ștefan. Se cunoștea spiritul de sacrificiu și încrederea, siguranța voievodului în oastea răzeșească cu care a biruit în atâtea lupte. Și urmașii acestuia au recunoscut statutul așezării care a rămas și până astăzi nesupusă vreunui boier chiar dacă moșia s-a mai micșorat. În 1647 (7156) Ionașcu Blănariu vinde lui Gr. Bouroșu partea lui din Răcușana și Mărtinești
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
va voi, dar nu la aceia. Fiind îngrozit de numele germanilor, a răspuns: «Nu sunt de-al vostru, dar am venit printre voi cu dorința de a vă cunoaște și nu cu intenția de a pleca cu voi». Însă Palmerio, biruindu-l prin jovialitatea sa, l-a reținut și trăgându-l la pământ pe cel ce se opunea prin gesturi și cuvinte, l-a constrâns să se așeze împreună cu el în mijlocul celorlalți. Între timp, pe când se întâmplau acestea iar acel frate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bine înarmat ce își păzea casa și a împărțit prada pe care o avea (cf. Lc 11,21-22) și i-a dus în robie pe sclavii săi (Ef 4,8), în omagiu lui Isus Cristos. 6. De aceea, după ce a biruit dușmanul întreit, pe când era pe pământ, a dobândit împărăția cerurilor unde a intrat prin forță (cf. Mt 11,12). După numeroasele și mărețele lupte din această viață, triumfător asupra lumii, s-a reîntors la Domnul, precedându-i pe mulți care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu aceasta, dând odihnă și tuturor lucrărilor naturale ale trupului, care se îndumnezeiește și el împreună cu sufletul, prin împărtășirea de îndumnezeire pe potriva lui. Așa încât nu se mai vede decât Dumnezeu atât prin suflet, cât și prin trup, însușirile naturale fiind biruite prin covârșirea slavei”. Unirea finală la care omul este dus de iubire, după părerea Sfântului Maxim, se află deasupra oricărei cunoașteri. În această privință, în Capetele despre dragoste, oferă un text important: „În sfârșit, ridicându-se mintea în Dumnezeu caută
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
natură, la aer curat, în parcul din spatele casei (unde se petrec scenele actului al II-lea), "peste pragul" căminului maculat de adulter și de crimă, la lumina crudă a unei zile de vară (poate chiar la momentul solstițiului, când soarele biruie noaptea, cu tainele și minciunile ei). Confruntată într-un târziu cu adevărul propriilor fapte, Ana sfârșește prin a-și recunoaște greșala de a fi trăit în minciună ("Toată viața mea e o minciună") într-o minciună totuși vitală, câtă vreme
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oferă prilejul de a trăi încă o dată trecutul "clipa întâlnirii dintâi". După indicațiile acestea "de metodă", prezentate în primul capitol, prozatorul pune la treabă memoria afectivă a personajului (capitolul al doilea e o analepsă), care, simțind că iubirea înclină să biruie suferința amorului propriu (până într-atât încât "ar fi voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de departe") și, implicit, absența credinței ("îi lipseau atâtea însușiri: putința de a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința în ceva, spre care să-și încordeze toate puterile căci nu credea în nimic"). Cu toate acestea, în adâncul sufletului Andrei era biruit de un sentiment mai puternic: autocompătimirea, "duioșia de a se vedea trecător", sentiment ce-l îndeamnă a râvni involuntar la condiția omului comun, caracterizată prin instinctul vital (cu gama de trăiri și emoții așa zicând "naturale") și, subsecvent, ca un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă încă și mai "ne-realistă", de o teatralitate vădită (Lulù suspină "Îl iubesc!", iar Diomo "îngălbenește" de gelozie. Ea plânge în hohote, dar Diomo ține s-o trezească la realitate: "Sângele biruie și apoi se răzbună; nu uita că ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii"), pentru ca finalul să "înghețe" gesturile personajelor în forma unui "tablou" ce ne-o înfățișează pe femeie cu "ochii mari, extatici", pătrunși "nu de bucuria unei vieți
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să-și impună interpretările lor ca fiind adevărate. Cînd toate interpretările sînt adevărate, nu mai există, de fapt, nici o interpretare adevărată. Lecția lui Umberto Eco din Limitele interpretării este totuși aceea de a crede că, pînă la urmă, adevărul va birui și se va impune. În speranța că așa ceva se va întîmpla și cu terorismul românesc din decembrie '89, prezentăm, deocamdată, o parte dintre interpretările smulse lumii virtuale și întrupate în realitatea românească. 4. Terorismul opera unor grupări oculte din Armata
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nu avea alta de făcut decît să se supună judelui. Nu purta el vina că prima generație a oilor, ca să spun așa, fusese nimicită de viscol și de ger; dar era meritul lui categoric, și numai al lui, că a biruit în cele din urmă, adică a refăcut turma/turmele exact ca la început, la numărul și la starea inițială. Cu acest „început” a operat judele-voievod, în voie și după tradiția mitică. În această instanță domnească, actul juridic avea nu numai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cumva să-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți bați fiul nesuferit, căci te va birui tînguirea subpămînteană”. La evrei, aceste sentințe au devenit „table” ale „legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în lemnul porții, fără să-l biruie. Urletul de afară nu contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar cu o mamă mai să-și iasă din minți de durere. Șoptea Constantin: „Barbule, Barbule, ce-mi făcuși, Barbule? Ce să-ți iert eu, Barbule, că nu-mi greșiși cu nimic? Iartă-mă tu, că-ți ziceam când mă biruiai în joacă: Lasă, lasă, când oi fi eu mare și tu mic...». Ajunseși mare, Barbule, doar că eu n-o să mai fiu mic niciodată.” Spătarul Mihai Cantacuzinul — Mamă, când te aud câtă grijă ai pentru toate lucrurile astea mici, acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din toată puterea ființei mele în învierea cea cu trup, în Judecata de Apoi, și mă rog mereu Domnului nostru Iisus Hristos să-mi călăuzească pașii pe drumul cel drept al mântuirii. Ce să însemne oare moartea după ce a fost biruită prin Învierea lui Hristos, decât nădejdea că prin credință și iubire vom merita judecată miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
informații În care există o contradicție aparentă și se cere elevilor să găsească soluția care Înlătură această contradicție Exemple: la Rovine, armata turcă era de patru ori mai numeroasă decât cea a Țării Românești. Totuși, Mircea cel Bătrân 1-a biruit pe faimosul Baiazid. Cum se explică? Deși la 1848 românii și maghiarii aveau de Înfruntat același dușman, la un moment dat revoluțiile lor s-au separat. De ce? Dacă armata sa a fost victorioasă În vara anului 1917 la Mărăști, Mărășești
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pulbere. În „Letopisețul de când cu voia lui Dumnezeu s-a început Țara Moldovei”, cronica oficială de la curtea lui Ștefan cel Mare, se spune: „În anul 6983(1475) ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din preacurata fecioară spre mântuirea noastră. Și le-a dat Dumnezeu pe acele limbi, necredincioase în ascuțișul săbiei și a căzut atunci mulțime mare fără număr și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
adesea călătorii, îi prădau și chiar îi ucideau. Toma și Nestor au călătorit bine până la o pădure din miazănoaptea Transilvaniei, aproape de satul Vad. Aici i-au înconjurat șase tâlhari. Și măcar că s-au bătut cu săbiile, tot au 47 fost biruiți.Tâlharii le-au luat caii, straiele, banii ce-i aveau la dânșii. Apoi i-au legat cu funia de câte un copac și au plecat. S-au oprit mai încolo la un izvor, să împartă prada. S-au certat mult
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
lucrul său știa a-l acoperi, și unde nu gândeai, acolo îl aflai.La lucru de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vâra, ca, văzându-l ai săi, să nu dea înapoi; și pentru aceea, rar război de nu biruia, și unde l biruiau alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”. (Grigore Ureche, cronicar din Moldova) „Bărbat demn de admirat între principii lumii, este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
-l acoperi, și unde nu gândeai, acolo îl aflai.La lucru de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vâra, ca, văzându-l ai săi, să nu dea înapoi; și pentru aceea, rar război de nu biruia, și unde l biruiau alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”. (Grigore Ureche, cronicar din Moldova) „Bărbat demn de admirat între principii lumii, este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea lumii...” (După un cronicar
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
randament satisfăcător atâtea ore de muncă din douăzeci și patru. Riscam, mai adăugă el, să dau naștere la nemulțumiri în ambele părți. Ceea ce se și întîmplase. Lovitura cu palma în masă a lui Grigorescu mă trezea din ce în ce mai des din somnul care mă biruia nopțile la corectură cu capul pe șpalt. Prietenii se fac în mari cicluri de viață când se pierd și se regăsesc după decenii, adesea după experiențe tragice, care îi reapropie, sau după înălțări și căderi care le amintesc ziua când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
articol apărut în "Neamul romînesc", din perioada Războiului balcanic, Nicolae Iorga începea o înșiruire a penibilelor conflicte ce se întețeau atunci în viața social-politică de la noi tocmai cu "cearta medicilor în jurul holerii pe care nu sunt în stare a o birui, ceea ce e tot mai mult spre pierderea țării și spre rușinea civilizației noastre"568. Principalul reproș pe care Babeș îl aducea lui Cantacuzino se referea la presupusele deficiențe ale metodei de vaccinare antiholerică promovate de directorul Laboratorului de medicină experimentală
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prin foc și sabie, se tem de răzbunarea soldaților pe care i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății sfinte. Acum apărați-vă, da, loviți, loviți, mai întâi în mine, adevărul e de partea voastră, o, stăpânii mei. Îi vor birui pe soldați, vor birui cuvântul și dragostea, vor ieși din pustiuri și vor trece dincolo de mare, întunecând lumina Europei cu vălurile lor negre, loviți-mă în pântece, așa, loviți-mă în ochi, or să înece întreg continentul în sare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se tem de răzbunarea soldaților pe care i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății sfinte. Acum apărați-vă, da, loviți, loviți, mai întâi în mine, adevărul e de partea voastră, o, stăpânii mei. Îi vor birui pe soldați, vor birui cuvântul și dragostea, vor ieși din pustiuri și vor trece dincolo de mare, întunecând lumina Europei cu vălurile lor negre, loviți-mă în pântece, așa, loviți-mă în ochi, or să înece întreg continentul în sare, nu va rămâne nici fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]