2,555 matches
-
dulce, dar celei în numele căreia fusese născut i se părea amar. Imaginea Bilhei cu copilul în brațe, zi după zi, a zdruncinat-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau păsările la apus. Se ducea la Așera si se prosterna în fața zeiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam terafim-ul însuflețit și idolii blestemându-ne teribil pentru că le tulburaseră liniștea. Dimineața n-avea să mai vină niciodată, iar eu tremuram în pături, deși era o noapte caldă. Până la urmă am căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adăugat, făcând un gest înspre mamele mele, care i-au zâmbit și i-au întors politețea, deși cred că simțeau altceva. În timp ce Elifaz vorbea, fața tatălui meu era de nepătruns, ca o mască. În sufletul lui însă probabil plângea și blestema. Pentru că își vedea planurile năruite. El se gândise să ne împărțim, așa încât Esau să nu ne omoare pe toți într-un singur atac. Duse erau aceste planuri și degeaba fuseseră toate nopțile în care socotise cu frații mei ce animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știe că vorbele mele sunt adevărate. Uită-te la mine, pentru că am pe mine sângele oamenilor cinstiți din Salem. Sângele lor e pe mâinile tale și pe capul tău și n-o să te mai cureți niciodată. Ești murdar și ești blestemat, am spus, scuipând în fața bărbatului care fusese tatăl meu. Apoi i-am întors spatele și a fost ca și mort pentru mine. I-am blestemat pe toți. Cu mirosul sângelui bărbatului meu încă în nări, am spus numele fiecăruia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe capul tău și n-o să te mai cureți niciodată. Ești murdar și ești blestemat, am spus, scuipând în fața bărbatului care fusese tatăl meu. Apoi i-am întors spatele și a fost ca și mort pentru mine. I-am blestemat pe toți. Cu mirosul sângelui bărbatului meu încă în nări, am spus numele fiecăruia și am invocat puterile fiecărui zeu și ale fiecărei zeițe, ale fiecărui demon și ale furtunilor, să-i distrugă și să-i devoreze: fiii mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-ar fi găsit, Simon și Levi cu siguranță mi-ar fi ucis copilul, lăsându-l noaptea afară ca să-l mănânce șacalii. M-ar fi vândut ca scalvă o dată cu Iosif, tăindu-mi mai întâi limba, ca să nu le mai pot blestema ochii, pielea, oasele și boașele. Durerea și suferința lor, indiferent cât de atroce, nu m-ar mai fi mișcat niciodată. Și nici n-aș fi fost îmblânzită de faptul că Iacob și-a luat un nume nou, Israel, așa încât oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu și voi fi distrusă într-o clipă. Fiul meu avea să descopere adevărul despre mama lui și despre frații ei, unchii lui. Va fi alungat din viața cea bună pe care părea destinat s-o moștenească și-mi va blestema amintirea. Mă rușinam de fricile astea ascunse, care mă făceau să întorc spatele meseriei pe care o învățasem de la Rahela și de la Inna și astfel să le întorc spatele lor. Lipsa mea de tărie mă ținea legată; nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-am simțit capul copilului. Camera era în tăcere, iar femeile așteptau să vadă ce o să le cer să facă. Moartea în formă de câine și-a clănțănit dinții, văzând spaima mea. Dar graba ei m-a înfuriat. I-am blestemat lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație secretă și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asupra mea. S-a golit în mine, în mine care nu mai cunoscusem bărbat. Apoi m-a scuipat în față. Al doilea, i-a luat locul, dar n-a putut să treacă la fapte, așa că a început să mă bată, blestemându-mă că-i fac asemenea probleme. Mi-a spart nasul și mi-a scos câțiva dinți din gură și doar când am început să sângerez a fost suficient de stârnit ca să facă ce voia să facă. Al treilea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar despre Canaan. Zicând asta, și-a întors fața de la mine și a scuipat. Un șarpe s-a târât din locul unde scuipase Werenro, iar pe mine m-a trecut un fior, atât de înghețată era mâinia ei. - Aș fi blestemat întreaga nație canaanită, dacă n-ar fi fost bunătatea acelei femei. Mi-au scoș ochii, nu i-am putut vedea fața, dar mi-o închipui strălucind de lumină și bunătate. Cu adevărat, când mă gândesc la ea, văd fața lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
La scurt timp după ce am ajuns, i-am închis ochii, iar eu am încercat să eliberez copilul, dar și ea era moartă. Meryt s-a dus să vorbească cu tatăl care, departe de a fi impresionat, a început să ne blesteme pe mine și pe prietena mea că i-am ucis nevasta și copilul. S-a repezit în camera de naștere înainte ca eu să am timp s-o acopăr pe biata mamă. - Străina a ridicat cuțitul asupra ei? a urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună cu el. I-am mulțumit, dar am spus nu. Cred că s-a simțit ușurat, pentru că știam amândoi că nu mi-aș fi găsit locul printre cei care făceau acele ritualuri. În zilele care au urmat morții lui Re-nefer, am blestemat-o tot atât cât am plâns-o. Fusese salvatoarea și temnicera mea. Mi-l dăduse pe Shalem, apoi îmi furase amintirea lui. Până la urmă, n-o cunoscusem deloc pe această femeie. O văzusem foarte puțin de când Re-mose se dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fie o cetățeană de onoare dacă ar fi vrut să vină și să locuiască acolo. Prietena mea era tentată de idee. De la călătoria dezastruoasă la On, începuseră să circule zvonuri despre moașa străină și tovarășa ei. Preotul pe care îl blestemasem își pierduse glasul după aceea și apoi rămăsese șchiop. Erau tot mai puține solicitări de a asista la nașteri în casele nobililor, deși nevestele servitorilor și ale negustorilor încă ne chemau. Știam că pe prietena mea o încânta ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oroare față de crimă și și-a susținut nevinovăția. - Doi dintre frații mei și-au pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu fiii lui, așa cum ai vrut tu”. După multe asemenea replici, dintr-odată a înțeles și s-a repezit la fața mea, la mâini, la haine. Plângând, îmi repeta numele iar și iar și cerșea iertare, mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele lor să-i bată la fund. Ce oribil e să îmbătrânești în felul ăsta, a zis Iosif, cu milă și dezgust în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de cât de tare îl apăsasem pe hârtie, și am auzit cum mama împinge scaunul și se ridică și blestemă, s-o bată Dumnezeu, spunea, bat-o s-o bată Dumnezeu de viață, apoi s-a auzit un zgomot de cioburi, și știam că dăduse cu paharul de pământ, și atunci chiar că m-am speriat de-a binelea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel mai cinstit, după părerea lui. - Cred că trebuie să fim atenți la semne, spuse el Încetișor. Au Întotdeauna un sens. TÎnăra femeie se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară În urmă. O să-și blesteme zilele toată viața că nu-l ascultase. Înainte să se Îndepărteze, Ryan Îi aduse la cunoștință că zărise o brățară agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva ceasuri. Chiar dacă, Într-un anume fel, și În ironia ei, soarta nu făcuse decît să anticipeze ceea ce trebuia să se Întîmple. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă destinul nu avea nimic de-a face cu moartea lui Loïc? Ideea că cineva Îi dăduse o mînă de ajutor mi-a trecut brusc prin minte. Dar cine? Am cercetat din priviri chipurile celor care mă Înconjurau. I-am blestemat. Am căutat din ochi un detaliu, un semn. Trebuia să ghicesc pe cel sau pe cea care Își atribuise dreptul de a face dreptate. Durerea pe care cea de colo o afișa era oare sinceră? Teroarea care năpădea trăsăturile celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi cîntărit această perspectivă, iar chipul pe care-l Întoarse În cele din urmă spre fiica ei avea expresia celor Învinși. - Ce s-a petrecut În noaptea de 20 mai 1968? stărui Marie. Jeanne Închise ochii pe jumătate. O noapte blestemată pentru o legendă blestemată. Care Începe printr-un joc și se termină cu o dramă. Un far care nu funcționează. Niște copii care agită felinare. Un vas care se zdrobește de colțurile de stînci ieșite din apă. - Cine mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus să-i prezinte măcar scuze lui Yvonne și să le asigure mijloace de trai pe viață, ei și copilului. Atunci Arthus l-a blestemat. I-a spus că nu mai voia să-l vadă niciodată și l-a alungat, cu mîinile goale. Sărmanul băiat nu s-a mai Întors niciodată, niciodată... Arthus i-a povestit soției lui că fiul lor se Înrolase voluntar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se Înghesuiau, spuse Milic, venind În ajutorul soției lui. Era cea mai bună soluție. - La fel pentru șantierul naval, completă Chistian. Îl cunoști tare puțin, draga mea, Îi spusese Arthus vorbind despre skipper. CÎtă dreptate avea! - Gildas te-ar blestema dacă ar ști ! Îi lansă ea, cu privirea anunțînd furtună. N-ați pierdut deloc vremea ca să le vindeți totul pe nimic. Știți bine, totuși, că pe castelani Îi doare În cot de viitorul angajaților! - Mi-ar plăcea să te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]