2,558 matches
-
principalul tanc de luptă al Armatei Roșii. Succesorul său este tancul care a fost produs aproape până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind urmat de seria T-54/55, care a fost fabricat până în 1981. În 1939, majoritatea blindatelor din dotarea Armatei Roșii erau tancurile ușoare T-26 și tancurile rapide din seria BT. T-26 era un tanc lent, menit să țină pasul cu infanteria și să asigure sprijin acesteia. Tancurile BT erau tancuri ușoare și rapide, de
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
T-26 era un tanc lent, menit să țină pasul cu infanteria și să asigure sprijin acesteia. Tancurile BT erau tancuri ușoare și rapide, de cavalerie, menite să atace și să distrugă alte tancuri. Cele două tancuri erau foarte ușor blindate, fiind gândite să reziste la focul mitralierelor. Prin urmare, erau foarte vulnerabile la atacurile puștilor antitanc și tunurilor anticar de calibrul 37 mm. Ambele tancuri erau echipate cu motoare pe benzină care luau foc ușor și erau bazate pe proiecte
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
a concentrat pe refacerea pierderilor din 1941 și îmbunătățirea tacticii. Producția a crescut rapid, ajungând la 1300 de tancuri T-34 pe lună, dar designul a rămas același, în ciuda apariției unor tancuri germane mai bune. Nevoia unui număr crescut de blindate a fost mai presantă decât modernizarea tancului. Pierderile au rămas mari, din cauza tacticii ineficiente și din cauza echipării armatei germane cu arme capabile să contracareze atacurile tancurilor T-34. Deși începând cu 1942 armata germană a folosit tunul de 7,5
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
cu aripă dreaptă, dezvoltat de compania americană Fairchild-Republic pentru United States Air Force (). Scopul acestui avion de atac la sol este de a oferi suport aerian de apropiere (în sau ) forțelor terestre, prin atacarea de la joasă înălțime a tancurilor, a vehiculelor blindate sau a altor ținte de la sol. Acest avion poate avea, de asemenea, și un rol de a crea interdicție aeriană limitată. Este primul avion al US Air Force conceput exclusiv pentru suport aerian de apropiere. Numele oficial al avionului A-10
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
a 9-a suferise deja pierderi grele în timpul Bătăliei de pe Înălțimile Seelow. Există estimări conform cărora, la începutul încercuirii, germanii dispuneau de mai puțin de 1.000 de tunuri și mortiere, 79 de tancuri și aproximativ 150 - 200 vehicule ușoare blindate. În încercuire căzuseră cam 80.000 de soldați, majoritatea membri ai Armatei a 9-a, din ea făcând parte Corpul al 11-lea Panzer SS, Corpul al V-lea vânători de munte SS și Corpul al 5-lea, proaspăt sosit
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
După cum se exprimaseră comandanții germani, Armata a 9-a plănuia să se deplaseze spre vest „ca o omidă”. Generalul Busse plănuise ca în fruntea „omizii” să se afle tancurile grele Tiger II. Comparația a părut potrivită, deoarece în timp ce „capul” (avangarda blindată) trebuia să străpungă încercuirea și să conducă deplasarea, „coada” (ariergarda) trebuia să lupte pentru dezangajarea de forțele urmăritoare sovietice, iar „trupul” urma să se deplaseze în etape scurte, într-o relativă siguranță. În noaptea de 25/26 aprilie Hitler a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de a coordona acțiunile subunităților de la nivel local. Autorul îl mai acuză pe Busse că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi. În dimineața zilei dr 25 aprilie, Busse a ordonat celor două formații de tancuri să încerce o străpungere în directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
sovietice. Germanii au încercat executarea unei manevre de învăluire la Baruth, tentativă care s-a încheiat cu un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
acopere spărtura. Luptele au avut o intensitate foarte mare, aviația sovietică executând raiduri neîncetate, în timpul cărora au fost efectuate 2.459 misiuni de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii nu au reușit să-și folosească corespunzător blindatele din cauza atacurilor aeriene în câmp deschis și a solului nisipos din pădurile de pini din regiune, în care șenilele tancurilor patinau. Avangarda germană a reușit să și să traverseze drumul Mark-Zossen (Reichstrasse 96), unde au fost reperați de un avion
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
armata poloneză din occident contribuia din plin la succesul operațiunilor aliate. În mai, Corpul de armată de sub comanda generalului Władysław Anders s-a distins în luptele pentru cucerirea mânăstirii-fortăreață de la Monte Cassino, deschizând drumul către Roma. În august, Divizia I blindată poloneză a avut o contribuție hotărâtoare la obținerea victoriei în bătălia de la Falaise, iar, în septembrie, Brigada poloneză de parașutiști comandată de generalul Stanisław Sosabowski a luptat cu dârzenie în bătălia de la Arnhem. În același timp însă, Armata Roșie intra
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
aveam bani nici pentru hrană, lumină sau plata salariilor". După cum afirmă generalul (r) Mircea Vasilescu, directorul Direcției Audit Intern a Ministerului Apărării și cel care a sesizat DNA-ul, "au fost predate firmei Tofan aproximativ 4200 de autovehicule nedezmembrate - transportoare blindate, autobasculante, autobuze, autocisterne, autotractoare și numeroase alte bunuri, foarte multe neprevăzute nici măcar în contract, decontându-se doar 23.300 de tone de deșeuri, în schimbul a 3300 de anvelope, 1700 camere și 700 de bandaje. Cele peste 6000 de anvelope invocate
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
1964 s-a mutat la Barcelona, unde a decedat pe 21 septembrie 2012. În total, el a publicat paisprezece romane, care au fost traduse în optsprezece limbi . În 1987, a fost făcut un film ("The Misfit Brigade") după cartea sa "Blindatele morții" (Wheels of Terror). Cărțile lui Sven Hassel sunt scrise într-o manieră deosebită, la persoana I, în care cititorul are parte din plin de ororile războiului alături de umorul (câteodată macabru) al personajelor. În afară de Sven, cărțile includ personaje reale ca
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
(n. 21 februarie 1890, Craiova - d. 2 martie 1959, colonia de muncă Culmea) a fost un general în Armata română, creatorul primei divizii blindate românești și politician - ministru de finanțe în guvernul Ion Antonescu. La 1 septembrie 1908 a intrat ca elev și a urmat cursurile școlii militare de ofițeri de artilerie. A fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910 și
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate. Această strălucită carieră militară a fost întreruptă prin numirea sa ca ministru al finanțelor în guvernul Ion Antonescu, (27 ianuarie 1941 - 1 noiembrie 1942). La 1 noiembrie 1942 a fost avansat la gradul de general de divizie și numit Directorul
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
în guvernul Ion Antonescu, (27 ianuarie 1941 - 1 noiembrie 1942). La 1 noiembrie 1942 a fost avansat la gradul de general de divizie și numit Directorul superior al Învățământului Militar. La 1 aprilie 1943, a revenit la comanda Diviziei 1 blindate. La 4 aprilie 1944 a fost numit comandantul Corpului 4 Armată, care s-a distins în cadrul operațiilor pe frontul de vest în toamna anului 1944. Corpul 4 Armată a executat continuu, timp de 12 zile marșuri forțate cu etape mari
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
în diplomație în anul 1913. În 1915, la Berna, i se naște unicul fiu, Ilie-Vlad Sturdza, și el autorul unui interesant volum de memorii. În timpul Primului Război Mondial luptă într-o unitate de artilerie, apoi în calitate de comandant al unei mici unități de blindate. Spre sfârșitul războiului trece prin Petrograd, unde asistă la asediul bolșevic asupra orașului. În ultimele zile ale războiului, în Italia, participă alături de Alexandru Lahovary, la organizarea Legiunii Voluntarilor Români, formată din prizonieri ai armatei austro-ungare. După campania din 1919 contra
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
1934 - 1935 a comandat un batalion motorizat, după care, în octombrie 1935, a fost numit șef al statului major al cartierului general al trupelor de tancuri, o nouă armă care se dezvolta în Germania și care cuprindea trei divizii de blindate. În februarie 1938, Paulus a fost numit șef al statului major al Corpului de armate nr. 16 (motorizat) de sub comanda generalului Guderian. Guderian îl caracteriza pe Paulus ca ofițer „de o strălucită deșteptăciune, scrupulos, harnic, original și talentat”, însă a
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
auto. În 1984 a absolvit Colegiul Superior de Stat Major obținând licenta în Strategie, Arta Operativă și Doctrină. Având absolvită și Academia Tehnică cu diploma de inginer, Spiroiu a lucrat ca cercetător științific, coordonator al programelor de dezvoltare a tehnicii blindate și autovehiculelor militare (1970-1981), iar apoi a devenit șef al Secției Dezvoltare (1981-1986), adjunct al șefului (1986-1990) și șef (1990) în Direcția Tehnică Tancuri și Auto a Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În perioada Revoluției din decembrie 1989, avea gradul de
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
Mihai I", a lucrat o perioadă că învățător suplinitor. În anul 1946 a fost vice-președinte al organizației de tineret a PNȚ din comuna Lerești. A absolvit Școală Militară de Ofițeri de Infanterie (1947-1949), cu calificativul "bine" și Facultatea de Tancuri, Blindate și Mecanizate din cadrul Academiei Militare Generale din București, ca șef de promoție (1950-1952). Ulterior a urmat și un curs postacademic superior (octombrie 1963 - septembrie 1964). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (mai 1949) și
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
de comandant de pluton, companie și batalion în Brigadă 9 Tancuri (1949-1950). Timp de doi ani urmează cursurile Academiei Militare, după care este avansat la gradele de locotenent major (iunie 1952) și căpitan (decembrie 1952) și numit că locțiitor pentru blindate, tancuri și mecanizate al comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de Luptă la Regiunea 2 Militară (1953), comandant al
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
martie - iunie 1947). În octombrie 1948, este încadrat în armată cu gradul de locotenent, devenind instructor de tineret în Direcția Superioară Politică a Armatei (octombrie 1948 - mai 1950) și apoi șef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951). În această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau către unitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale "Luftwaffe", care a atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice. Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
mecanizată, (regimentele Schützen, care aveau să se transforme mai târziu în unitățile de panzergrenadieri), trebuia să se deplaseze rapid, să se concentreze asupra unor locații bine desemnate ale inamicului, să le izoleze și să le distrugă. În această campaniei, "ideea blindată", (apărută încă în perioada interbelică și susținută de anumiți generali în frunte ce Guderian, strategie care presupunea atacuri masive de tancuri menite să spargă frontul inamic și să asigure înaintări profunde în teritoriul inamic), nu a fost folosită, fiind preferate
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
km de granița germană din acele timpuri, iar Küchler se apropia de râul Narew în sud, tancurile lui Reichenau se aflau în spatele râului Warta, pentru ca peste doar două zile să fie în preajma orașulor Łódź și Kielce. Pe 8 septembrie, unități blindate germane ajunseseră în suburbiile Varșoviei, după o înaintare de 225 km în o săptămână. Pe 9 septembrie, germanii erau pe râul Vistula, între Varșovia și Sandomierz, iar în sud atacatorii ajunseseră la râul San, încercuind orașul Przemyśl. Generalul Guderian și-
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]