1,802 matches
-
-te focul de vale, Nu găsesc o vrăjitoare Ca să-mi spue ce mă doare Mai curând să mă omoare. 151 Frunză verde trei ardei, Leleo, f... -ți dracii tăi, A seară ți-am dat cinci lei Să - nchizi ușa la bordei. Aolică, fa, ghiolbană, A seară ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici putere să se mai întoarcă-napoi... - Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și urmă calea. Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vrei să-mi paști iepele poate? -Da. - Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poți să pornești cu ele la păscut... Fată hăi! ia dă tu flăcăului demâncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea, și acolo văzu șapte iepe negre strălucite - șapte nopți, care de când erau nu zărise încă lumina soarelui. Ele nechezau și băteau din picioare. Nemâncat toată ziua, el cină ce-i dăduse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stăpînu - său. Ehei! și când i-o luat [cheea, i-o luat] saracul, toată puterea lui. Îi dă. N-o apucat de-a vini el de la plimbare și palatul n-o mai fost. A rămas el săracul în câmp, nici bordeiul ce-l ave înnainte, nu era acu. Da-mpăratul i-a trimis așa răspuns pe un logofăt: că dacă pân în trei zile n-a face palatul cum a fost îi ia fata și nu i-o mai dă. Acu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre personaje, ea este destinată să rămînă acolo, în bordeiul pierdut de lume, departe de orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului este anulată și ea de gestul medicului legist de a nu-i recunoaște dramatismul, Thanatos pierzîndu-și astfel la rîndul său statura cutremurătoare.) Derizoriul este, de fapt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul îndemn, „Nu uita când ești voios, româââne să fiiii bun!“, vorbe la care oamenii se duceau imediat în casă și aduceau bunătăți, unii le mai dădeau și bănuți. E bine să le amintești oamenilor ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am curajul martirilor, nu și destinul lor. Pot trece drept curajoși cei care nu au înțeles întrebarea. Luptă-te cu balaurii, nu cu șopârlele. Dacă te mai poți văita, încă nu e totul pierdut. Bunul-simț se învață mai ușor în bordei decât în palate. Sublimul e ca fulgerul. Nu poate fi conservat. Boema a adus în artă și cruci timpurii, dar și monumente eterne. Banalul senzor exterior al conștiinței umane rămâne tot obrazul. Disperarea poate fi pasul spre speranță. După o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care se aciuaseră prin apropiere în trei bordeie prăpădite, înainte de a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru a învinge atât forța valurilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă. Cu siguranță el a făcut-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac, cum i se dusese faima în vecini. Bordei a fost "pus pe toacă" și din acel moment toate îi mergeau ca naiba. I s-au îmbolnăvit găinile și au "dat colțul" cu toatele, porcul s-a "porcit" și l-a mușcat rău de un picior și nevastă-sa l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și din acel moment toate îi mergeau ca naiba. I s-au îmbolnăvit găinile și au "dat colțul" cu toatele, porcul s-a "porcit" și l-a mușcat rău de un picior și nevastă-sa l-a prins cum o înghesuia Bordei pe soră-sa. Omul era credincios și era convins că toate i se trag de la "pusul pe toacă". Era la capătul puterilor și a hotărît să încheie conflictul cu vecinul. Vasile, vino pînă la mine, te rog. Ce avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa ce anume și cred că nici el, din acest motiv știa și toaca în cer. Mare parte din pămîntul său era pîrloagă, dar avea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
valora mare lucru, așa, de unul singur. Dacă, însă, ar fi avut 11 hectare, atunci... Cînd i s-a solicitat o vizită, și-a luat nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni sfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înțelegem, unchiule. Sigur? Sigur, sare femeia de gîtul lui. Moș Cazacioc știe să nu bruscheze lucrurile, dar femeia era grăbită: Hai, unchiule, mai repede, că acuși vine... Dacă o să ajungă mîine dimineață o să fie bine. Dar... Nimeni nu știe de bordeiul meu, așa că n-are cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se vadă periodic și în vacanță se va duce la Constanța. Bogdănel a avut mari dificultăți să găsească adresa mamei, într-un cartier de calici, cu niște case mai mult bordeie, cu străzi ca la țară, cu bălți în care se tologeau porcii și rațele. La căsuța mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înflorit, dar nu a dat în rod. Totul, însă, până într-o zi. într-o zi, un copil de vreo 12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând ce face, a început să admire minunatele flori de vanilie din preajma bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
intrăm pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când stătea ea mai mult pe-acasă ce ordine și curățenie era! Pornește televizorul, caută știrile de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-ar fi interesat politica, dar voia să obțină bani pentru biserică, școală, drumuri. Na că mare scofală au făcut! Când au venit rușii, le-au împușcat porcii în coteț. Fetele abia au scăpat de batjocură, ascunse care într-un bordei din grădină, care în păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața bătrânului ar fi un roman de mare succes În zilele noastre, a presupusului său fiu, pedagogul de la Liceul de Mecanică Fină, ar fi cel mult un scenariu de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]