1,819 matches
-
de zid 1899-1904¨. ¨Groapa bisericii se mai cunoaște puțin și acum pe valea Coțobâțului (1927 n.n.) - informație de la preot I. Bercea-Dobridor" - C.S. Nicolaescu-Plopșor, în revista "Oltenia" nr.1/1940, 13. Pantelie Negreț care, până la sfârșitul vieții, a locuit într-un bordei - ultimul bordei din sat...” (Gheorghe Marin, opera citată, 232). similare ale unor critici literari și istorici precum Răzvan Codrescu (Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor); M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu (Dicționarul scriitorilor români); G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
1899-1904¨. ¨Groapa bisericii se mai cunoaște puțin și acum pe valea Coțobâțului (1927 n.n.) - informație de la preot I. Bercea-Dobridor" - C.S. Nicolaescu-Plopșor, în revista "Oltenia" nr.1/1940, 13. Pantelie Negreț care, până la sfârșitul vieții, a locuit într-un bordei - ultimul bordei din sat...” (Gheorghe Marin, opera citată, 232). similare ale unor critici literari și istorici precum Răzvan Codrescu (Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor); M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu (Dicționarul scriitorilor români); G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini și până în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
parte a anilor 1960. Drumul cotește apoi în unghi drept spre stânga,către răsărit. Dacă am merge tot înainte, pe drumul de țară, ieșim din sat, prin dosul curților și ajungem în locul numit Capul Dealului, unde a fost satul de bordeie în urmă cu peste 150 de ani.Pe marginea acestui drum este crucea unui accidentat de circulație, zdrobit de carul sub care a căzut în anul 1925. Ultima casă pe dreapta, înainte de cotitură, este părăsită de zeci de ani, cum
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
la 500 de metri spre apus de sat, pe locul lui Petru Nicolăescu, în data de 19.03.1927, care, din fericire, a putut fi recuperat integral și se află acum la București. În acea zonă a existat satul de bordeie, a cărui biserică a fost tot un bordei mai mare.Tezaurul este alcătuit din obiecte de argint, disparate, respectiv un castronel ornat cu sfinți și cu inscripția în slavonă Făuritu-s-a acest pahar în anul șapte mii douzeci și
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
pe locul lui Petru Nicolăescu, în data de 19.03.1927, care, din fericire, a putut fi recuperat integral și se află acum la București. În acea zonă a existat satul de bordeie, a cărui biserică a fost tot un bordei mai mare.Tezaurul este alcătuit din obiecte de argint, disparate, respectiv un castronel ornat cu sfinți și cu inscripția în slavonă Făuritu-s-a acest pahar în anul șapte mii douzeci și trei.S-a cumpărat a bea întru slava
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
puțin probabil că de la muntele Cocora de lângă Bușteni, aceștia din urmă întemeind probabil satul Cocora din județul Ialomița.Putem trage așadar concluzia că actualul sat Covei a fost întemeiat în primele decenii ale secolului al XIX-lea, ca sat de bordeie, așezate în zona de la Braniște și apoi la Capul Dealului. Tradiția orală spune că Iordache , zis și Geică, fratele lui Dumitru Mușat, mergând să ia niște porumb dintr-un pătul situat mai la margine, a fost văzut și împușcat de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
tatăl a doi dintre învățătorii de mai târziu din Covei, Petru Nicolăescu și Ștefan Ioan. Numele diferite de familie al fraților denotă faptul că până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea acestea nu erau fixate. La biserica din bordei a slujit mai întâi popa Dinu din Catane, despre care se spune că avea de obicei să doarmă în gârliciul bisericii, învelit în cojoc și cu bâta sub cap, ca să nu-i fure păgânii icoana și să nu calce vitele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
pietre funerare colțuroase, iar femeile - rotunjite. Legea din 1864 interzicând înmormântarea pe teritoriul localităților, cimitirele din jurul bisericilor au fost părăsite.Prea puțini locuitori mai știu unde a fost cimitirul vechi. Pentru că satul Covei a fost la începuturi un sat de bordeie, merită să facem o paranteză, descriind această construcție desuetă, dispărută din peisaj de ani buni. Bordeiul este o locuință subterană, fiind răspândit mai ales în zona de câmpie. Pentru clima de aici oferă câteva avantaje certe și anume vara păstrează
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
bisericilor au fost părăsite.Prea puțini locuitori mai știu unde a fost cimitirul vechi. Pentru că satul Covei a fost la începuturi un sat de bordeie, merită să facem o paranteză, descriind această construcție desuetă, dispărută din peisaj de ani buni. Bordeiul este o locuință subterană, fiind răspândit mai ales în zona de câmpie. Pentru clima de aici oferă câteva avantaje certe și anume vara păstrează răcoare și iarna ferește de îngheț, chiar și fără foc. În vremuri de răstriște, punându-i
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
răcoare și iarna ferește de îngheț, chiar și fără foc. În vremuri de răstriște, punându-i brazde de iarbă pe acoperiș, era perfect camuflat. Chiar dacă era descoperit de năvălitori și incendiat, se putea reface repede, înlocuindu-i acoperișul. Într-un bordei mai mare se puteau adăposti și vitele, care încălzeau locul, când, din cauza dușmanilor care ar fi văzut fuiorul de fum, locuitorii pregetau să aprindă focul iarna. Bordeiul era alcătuit în principal dintr-o groapă dreptunghiulară, săpată în pământ la vreo
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de năvălitori și incendiat, se putea reface repede, înlocuindu-i acoperișul. Într-un bordei mai mare se puteau adăposti și vitele, care încălzeau locul, când, din cauza dușmanilor care ar fi văzut fuiorul de fum, locuitorii pregetau să aprindă focul iarna. Bordeiul era alcătuit în principal dintr-o groapă dreptunghiulară, săpată în pământ la vreo doi metri adâncime, cam de 3 metri pe 6. Aceasta era încăperea principală, numită celar, sau, după influența turcească, ogeac. Acoperișul, în două ape, era făcut din
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
3 metri pe 6. Aceasta era încăperea principală, numită celar, sau, după influența turcească, ogeac. Acoperișul, în două ape, era făcut din stuf, paie sau coceni și se sprijinea pe un rând de stâlpi din lemn, ce treceau prin centrul bordeiului. Accesul se făcea printr-un gârlici, o scară acoperită, săpată înclinat, cu treptele întărite cu țăruși de lemn, situată de obicei în față, pe latura mică. Pe partea opusă intrării se găsea căminetele, adică vatra cu corlata și coșul larg
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
nuiele, de formă tronconică, tencuit cu lut, să reziste la foc. Corlata este polița din jurul coșului. De-a curmezișul coșului era zălarul, un lemn solid de care se atârna lanțul pentru ceaun sau țest. Prin coșul larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
o farfurie mare de lut, pusă cu gura în jos peste foc, la încins și folosită la copt pâinea -erau mai multe vase de lut și eventual căldarea de aramă, iar pe masă - străchini, linguri și blide din lemn. Ușa bordeiului se numea praftoriță și era de obicei o împletitură de smicele pe dârjală, adică nuiele pe un băț, care se mai completa iarna cu o cergă sau blănuri de oaie. Vitele stăteau în ocoale sau în staul, după averea fiecăruia
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
pe un băț, care se mai completa iarna cu o cergă sau blănuri de oaie. Vitele stăteau în ocoale sau în staul, după averea fiecăruia. La răsărit de sat, către nord față de sediul fostului CAP, au existat, până spre 1960 ,bordeiele țiganilor, ale căror urme se mai văd și acum. Între timp, foștii minoritari tind să devină majoritari. Popa Ion, fiul și urmașul popii Dinu, a fost ginerele lui Ion Iordache Geică și a învățat carte slavonescă la Dii, Vidinul de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
din vechime au mai fost și Pascu Marinescu precum și Mihai N. Ion, zis Mieiță, care a fost dascăl la biserică și învățător peste șaizeci de ani. După aproape o jumătate de secol de la întemeiere, satul dezvoltându-se considerabil, biserica din bordei nu a mai făcut față, așa încât comunitatea și-a ridicat o biserică nouă, din zid de cărămidă, între anii 1853-1858, cu plan simplu, o turlă în față și acoperiș de tablă. Între anii 1935-1941 vechea biserică a suferit lucrări ample
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
case. În comuna funcționau o școală mixtă cu 21 de elevi și o biserică ortodoxă. Satul Buda era reședința unei alte comune, denumită Buda-Prisiceni, formată din satele Buda, Poștă și Drugănești, totalizând 1232 de locuitori, 278 de case și un bordei. În comuna Buda-Prisiceni existau 2 școli mixte, 2 biserici (una în Buda și una în Drugănești), precum și un pod peste Argeș. În 1925, cele două comune erau deja unite, într-o singură comună, denumită "Buda-Cornetu", cu reședința la Buda și
Comuna Cornetu, Ilfov () [Corola-website/Science/300496_a_301825]
-
parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Bojdani, Bâra, Coadele, Dobrosești, Fundu, Ghermănești, Gruiu, Lipia, Șanțu și Turbați, având în total 5242 de locuitori (inclusiv călugării mănăstirii Căldărușani), care trăiau în 1211 case și 9 bordeie. În comună funcționau 8 biserici ortodoxe. În 1925, comuna făcea parte din plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ și mai avea doar satele Bojdani, Dobroșești, Lipia, Gruiu și Vlăsia, alături de mănăstirea Căldărușani, populația totală fiind de 4736 de locuitori. Satele Bâra
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Moară Domneasca", făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, si era formată din satele Moară Domneasca, Șindrilita și Găneasa, având în total 1180 de locuitori care trăiau în 239 de case și 11 bordeie. În comuna funcționau o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă și două biserici ortodoxe (în Găneasa și Moară Domneasca). Pe teritoriul actual al comunei mai era organizată și comuna Piteasca-Pasărea, formată din satele Pitească (reședința), Pasărea și Cozieni
Comuna Găneasa, Ilfov () [Corola-website/Science/300500_a_301829]
-
o biserică ortodoxă (la Domneștii de Sus). Pe teritoriul actual al comunei mai era organizată și comuna "Domnești-Călțuna", formată din satele Domnești-Călțuna, Ciutați, Domneștii de Jos, Domnești-Sârbi și Olteni, totalizând 1805 locuitori ce trăiau în 365 de case și 3 bordeie. În comună funcționau o mașină de treierat, o școală mixtă și două biserici (la Domneștii de Jos și Domnești-Călțuna). În 1925, această comună era desființată și unită cu comuna Domneștii de Sus, într-o singură comună, denumită "Domnești", care era
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
actual al comunei erau organizate două comune diferite, în cadrul plășii Șabăr din județul Ilfov. Comună Crețești-Sintești era formată din satele Crețești, Copăceni-Sf. Ioan și Sintești, având în total 2636 de locuitori, care trăiau în 548 de case și 47 de bordeie. În comuna funcționau două școli mixte, două biserici, două mori de apă, două poverne și o mașină de treierat. Comună Străini-Dobreni era formată din satele Vidra și Bragadiru (a nu se confundă cu actualul oraș Bragadiru, pe atunci comună "Bragadiru-Bulgaru
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Creața-Leșile", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Creața-Petrăchioaia, Gagu, Leșile, Merișasca, Surlari, Stoienoaia și Vânători, totalizând 1574 de locuitori ce trăiau în 356 de case și 2 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, trei mașini de treierat cu aburi și cinci biserici. În 1925, comuna este consemnată în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compoziție satele Creața-Petrăchioaia (reședință), Leșile, Stoienoaia, Surlari și
Comuna Petrăchioaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300507_a_301836]
-
al XIX-lea, comuna purta numele de "Cocioc", făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Bălțeni, Brătulești, Cocioc, Periș, Piscu, Piscu-Hereasca și Văleni-Buriașu, totalizând 2447 de locuitori ce trăiau în 612 case și 5 bordeie. Proprietățile funciare ale comunei aparțineau în principal Domeniilor Coroanei. În comuna funcționau o povarna, o moară de apă, o școală mixtă și trei biserici — la Bălțeni, Cocioc și Piscu. În 1925, comuna era arondata plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ, fiind
Comuna Periș, Ilfov () [Corola-website/Science/300506_a_301835]
-
comunei au relevat o serie de vestigii ale prezenței umane începând din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină din teracotă și alte vestigii. Alte săpături au dus la descoperirea unor obiecte aparținând culturii Coțofeni. În peretele sudic al bisericii reformate din satul Văleni este află zidit un relief funerar aparținând epocii romane
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
nu ruginesc). Cele mai importante sunt considerate a fi depozitul de bronzuri, scos la iveală în 1872 cu ocazia săpăturilor la construcția liniei ferate Teiuș-Brașov și tezaurul de monede romane (argint), descoperit întâmplător, în anul 1939, la locul denumit „La Bordeie ”. Depozitul de bronzuri a fost dus la Muzeul se istorie din Sf. Gheorghe, de unde, în 1944, a dispărut, iar tezaurul de monede se află la Muzeul de istorie și arheologie din Alba Iulia. Șantierul arheologic de la Tipia Augustinului din Defileul
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]