1,859 matches
-
fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două corpuri mici arămii, lucioase, pline de săpun, care stropeau în delir. Fiica mea mai mare se ridică să mă ia în brațe, dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile fetelor, o apucă și o scoase iar la lumină pe Abigail, cu părul șiroind și gura larg deschisă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a povestit toată tărășenia surorii ei, care lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-aproape c-a intrat în stopurile mașinii din fața ei. A tras lângă bordură, în fața intrării aglomerate de la Starbucks. ... cartea scriitoarei locale Alice Aberdeen este pe locul unu în lista bestseller-urilor de două săptămâni. Așa că normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de foi și de cărți. Totul era În ordine. Erau și bilețele de la diverși studenți, ca și manifeste politice. A Întins instinctiv mâna spre sertarul de jos din dreapta biroului, sub genunchi, a găsit cheița, ascunsă ca de obicei pe mica bordură a suportului mesei, iar când a deschis sertarul a fost satisfăcută să vadă același dosar maroniu așezat acolo de mulți ani, pe care erau scrise aceleași cuvinte, Tchambuli: rudenie și Înțelegere În Papua de Nord, Noua Guinee. și pașaportul era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în schimb nevoit să recurg la nici unul din mijloacele mele ajutătoare pentru a vedea înaintea ochilor încăperea aporape goală a fostului punct veterinar. Pe pereți are faianță albă până la înălțimea unui stat de om. Sus, aceasta e mărginită de o bordură albastră. La fel de bine pot să confirm tabla neagră de școală vizavi de frontul larg al ferestrelor, în schimb nu pot să spun nimic despre proveniența acestei piese de mobilier pedagogic. Probabil că tabla fusese nevoită să-și vădească utilitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt nesigur, fiindcă abia dacă mai pot să-mi închipui poziția bufetului, culoarea perdelelor, dușumeaua: era o dușumea din lemn de pin sau era acoperită cu o suprafață sintetică de culoare nedefinită? Oare fața de masă era mărginită de o bordură brodată? De ce am mâncat în bucătărie și nu în camera cea bună? Sau a fost invers? Mi-o închipui pe Anna cum stă lângă soba încinsă cu bricheți de la mina de lignit Fortuna Nord, vreau să o văd la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
într-un galop neînfrânat colbăind întreaga așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile, după căruța părinților săi; văzând însă că alergarea sa este zadarnică, se reîntoarse, cu pași care nu erau ai lui și se așeză pe o bordură cu capul între mâini plângând înăbușit, în apropierea casei în care avea să locuiască ani și ani. Lacrimile nu se arătară toate pe obrajii săi înfierbântați, pentru că multe din acestea își făcură făgaș spre adâncul sufletului său îndurerat în hăurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
regală a primit vestea la Balmoral, unde își petrece în mod tradițional vacanță de vară“, spunea crainicul de știri. „Ni s-a dat de înțeles că prințul Charles le-a spus tinerilor prinți de moartea mamei lor.“ Fanny demara de lângă bordura, tăind calea unei limuzine, al cărei șofer frână disperat și claxona furios. Tânără accelera, părăsind locul unde era să se tamponeze. Cu gândurile învălmășindu-i-se în minte, cu ochii în lacrimi, cu urechile ciulite la știrile de la radio, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în această privință, dar eu, ca individ, nu pot să nu-mi reamintesc prin ce am trecut împreună cu generația mea. Două zile mai târziu am luat măsuri ca să refac mormântul mult regretaților mei părinți, de la Priponești, așezând o cruce cu bordura respectivă spre a le cinsti cu adâncă recunoștință memoria. E o a doua încercare - izbutită - de data aceasta - pe lângă prima încercare de acum treizeci de ani și când am fost escrocat de un oarecare meșter care după ce mi-a arătat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
strânse ușor de frică. Mai avea două străzi. Peste tot era pustiu, nici chiar în piața centrală nu văzu decât pungi de hârtie, pahare de plastic și mii de anunțuri zburând în vântul ce bătea din toate părțile. Pe o bordură din stația de autobuz o aștepta Dan. — Ce e, ce s-a întâmplat? Am întârziat? E în altă parte? Dan îi întinse anunțul. Misionarul își va ține conferința în dimineața asta pe stadionul național, intrarea e liberă, au prioritate copiii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce în ce lumina, doamna Gerda clătina din cap, defuncții își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri puternice, albastre, i-am propus doamnei Gerda să vină afară, să ne așezăm pe bordura trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sărit la el. L-am bătut. După asta n-am avut ce face, peste câteva zile, m-am dus pe un câmp la furat. Cu un băiat, Pandele Dumitru și mortu’. C-acolo a intervenit scandal. Ăsta a luat o bordură din aia, piatră din aia cubică, și i-a dat două la creierul mic. Și l-a omorât. Acuma, dimineața, curios să văd și eu acolo care-i treaba... ne-am dus de dimineața, la ora 6 m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu-ți ajunge apa decât până la brâu, nu pățești nimic, nu te mai sclifosi. Poți să te-apuci de scară, așa, să nu-ți fie frică, lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți milă, ai grijă de ea! Maica Domnului, ajută-mă, te rog, te rog, te rog! Nu vreau să moară, nu o să moară, este un copil, un îngeraș, Doamne, un îngeraș nevinovat. Da, erau acolo, săreau într-un picior pe bordură, el culegea ceva, ea... stropiți-l cu apă... Băiatul este inconștient, dar nu are nimic. Hei! Mă auzi? Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat pe bordura trotuarului și fără să o privesc, mi-am aplecat capul între mâini. Și am rămas așa până ce zgomotul pașilor ei a dispărut, și după aceea, când s-a lăsat tăcerea. Telefonul sunase în gol în casă, în timp ce ea, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se îndoapă însă cu friptură și bordel în oraș, iar seara aleargă cu o sută nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur de cinci. Mucul țigării i se înfige în noapte ca pipăitul unui deget pe sub
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Tom? — Mă tem că nu. Încetini pentru a vira la stânga, un viraj frumos, magic, binevenit spre... Rodeo Drive. — Penitenciarul lui Paris? Acum, că se aflau într-un loc atât de încântător, îi venea ușor să glumească. Șoferul trase mașina lângă bordură unde era un indicator NU STAȚIONAȚI, opri și o ajută pe Adriana să coboare. Îi oferi brațul lui și spuse: — Vă rog să mă urmați... Au trecut pe lângă un magazin Bebe (pe Rodeo!) și ea s-a panicat o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aducă special pentru ea. M-am așezat pe bancă, lângă ea: —Julie, ai înnebunit de-a binelea. De ce te-ai apucat din nou să furi? Evident, pentru că îmi doream noua Hermès Birkin, știi, aia din piele de struț, roz-pal, cu bordură albă. Gândul că nu o am mă deprima, răspunse ea cu falsă inocență. — Și, mă rog, de ce nu ai cumpărat-o, pur și simplu? Doar îți poți permite. Nu poți să „cumperi, pur și simplu“ o Birkin! Are o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mobil și, pe furiș, i-am trimis un SMS (Daphne mă învățase cum s-o fac cu mâinile la spate): totu-i formidabil zach bate frișca pentru tiramisu drag moi xxx Am primit imediat un răspuns: îmi împrumuți prada cu bordură de iepure pentru serata a la Frick? Uneori Julie face niște alegeri tare aiurite în privința accesoriilor. Știam că geanta din șifon Fendi s-ar asorta mai bine cu nuanța părului ei, dar mi-era teamă că Zach va observa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine dimineață, când mă scol. Ν —Poartă asta, mi-a ordonat Julie a doua zi, înmânându-mi o rochie de mătase roz-deschis, cu bordură de dantelă. Avea un șliț adânc, sexy, într-o parte. Era total nepotrivită pentru o petrecere englezească în aer liber. O să mă îmbrac în rochia Balenciaga, am ripostat eu. Nu se poate! Rochia aia e atât de fumată. Kate Hudson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de hormoni masculini e MAI RIDICAT decât la bărbați. După 65 de ani, femeile devin mai bărbate, în sensul cel mai clar, mă-ndzelegi ’mneata, nenicule. Clopoțeii, zdranga, zdranga, ling-ling, cu trăsura, cadențat... Parol, pe-onoarea mea! Pune-te mata pe bordură în Piața Universității și uită-te după cuplurile de peste 65 de ani și numără mata câți domni se țin de brațul doamnelor, nu invers, și-o să mă crezi. Să-mi sară ochii dacă nu! Așa că unde e puterea, când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și opresc cu grijă lângă bordură. — Gata, zic. E rândul tău. — Rândul meu? Luke face ochii mari la mine. Deja? — Trebuie să‑mi fac unghiile, îi explic. Și oricum ai impresia tu crezi că nu știu să conduc. Și n‑am chef să te văd strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]