3,270 matches
-
nu vă place de mine? Sau ești și tu poponar ca moș Țârțâc? Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se cu bărbia-ntre genunchi, s-ajungă cu botul la urechea și gâtul meu. Ajutându-se de mâinile nevăzute, îmi decapsează blugii, pe urmă cu gura începe să tragă de cămașă, făcându-mă să-mi aduc aminte că de la incendiu nu mai găsisem timp să mă spăl (parc-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se impresiona unii pe alții, studenții încep să atace trecătorii care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele confecționate din mătase, rup pantalonii cu tur îngust și taie pantofii din piele cu botul ascuțit. Poliția e atacată ca „mașinărie reacționară” și e paralizată. Studenții și muncitorii alcătuiesc facțiuni și încep să se atace unii pe alții pentru controlul teritoriilor. Economia țării stagnează. La ședința Biroului Politic din Beijing, vocea vicepreședintelui Liu e răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
purta sâmbetele! Amușina pă la noi să vază dacă e rost de ceva, nu și nu, că și Toarășu’ a zis că În țara asta nimeni nu e de ne-nlocuit! Marș d-aici, șacalilor, le-am dat o cizmă-n bot la șacali, de nu s-a văzut! ! Eee, uite că mai punem și noi umăru’, la o adică! Mi-a zis și fârțângăul de Matei, legătura dumitale, nu e prost, chiar dacă Încă are caș la gură, cum zice poporul, locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pavilionului. Cât vedea cu ochii, nu mai exista nimic altceva decât o întindere de apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian își așeză botul pe genunchiul lui și Manuc îl mângâie ușor, privind, în continuare, spre acel arc izolat, înconjurat doar de ape. Și el se simțea la fel de izolat, însă nu de ape, ci de evenimente. Asistase la întâlnirea dintre Kutuzov și Galib efendi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm cu mâinile goale. Continuă, pisar! Câinele își ridică botul de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori excepționale asupra constituției lui canine și era incapabil să reacționeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pierdut niciodată vremea, explicând, justificându-se față de ocupat, cel mult ziceau: «Eu sunt mai tare și mai mare, eu am dreptate!» - punct. Dar Rusul n-ar mai fi paparus dacă, Înainte de a te păpa tot, nu te-ar pupa-n bot; dacă, Înainte de a te-nghiți, nu ți-ar Înghiți limba, În sărutarea-rusească, pe gură, sărutarea-morții...Și n-ar fi el ceea ce este dacă, Înainte de a te bate-n cuie de gard, nu ți-ar cere iertare, povestindu-ți ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis? Ce importanță că n-ai zis tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum e ea drăcoasă... Dar uite-o: se Întoarce din drum, ba chiar urcă pe celălalt taluz, cel dinspre sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am răzgândit (cu repatrierea)... Noi... ne vedeam de antisovietismul, de anticomunismul nostru, ca unii care cunoscusem pe pielea noastră socialismul-sovietic și fugisem de el - dar localnicii ne tratează, În continuare, pe noi de filo-sovietici, Însă ei, marii patrioți ardeleni lucrează bot În bot cu Rușii; ei, marii anticomuniști ardeleni intră În partidul comunist și lucrează - conștiincios, ca Ardeleanul - la consolidarea comunismului În România. Dar suspecți tot noi rămânem! Tot noi, refugiații - care nu intrăm În partid, nici În Miliție, nici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu repatrierea)... Noi... ne vedeam de antisovietismul, de anticomunismul nostru, ca unii care cunoscusem pe pielea noastră socialismul-sovietic și fugisem de el - dar localnicii ne tratează, În continuare, pe noi de filo-sovietici, Însă ei, marii patrioți ardeleni lucrează bot În bot cu Rușii; ei, marii anticomuniști ardeleni intră În partidul comunist și lucrează - conștiincios, ca Ardeleanul - la consolidarea comunismului În România. Dar suspecți tot noi rămânem! Tot noi, refugiații - care nu intrăm În partid, nici În Miliție, nici În Securitate! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mână un toporaș adevărat și dau cu-adevărat În spinarea prietenului meu - și zic, de-adevărat: - Na!, Na!, Na! Prietenul meu cel bun (și adevărat) plânge. Dar nu fuge. Nici nu-mi arde o palmă ori un pumn adevărat peste bot; nu-mi zmulge toporul, să-mi dea el una, În creștet, cu măcar muchia. Iar eu lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun de tot, de să te lingi pe bot - și nu spun de loc! - mă podidește râsul. Ceva... țâță de mâță! - A-ha!, face Moș Iacob după o vreme - Îndelungată. Cum ar veni, ai născocit borta di la... - ... de la tunel, Îl ajut eu. După o vreme - după multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se adunase un grup de oameni. La început a mers mai încet, după care, pe măsură ce adrenalina pompată de frică începea să-i alerge prin vene, femeia a grăbit și ea pasul. Era limpede că o mașină se suise pe trotuar. Botul era înfundat, iar una dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o-n pizda mă-sii, ea e întotdeauna supărată de ceva! Ce se mai întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul în masa de călcat? Indiferent ce rahat îți îndrugă, tu întotdeauna pui botul. Julia s-a întors către James, dar bărbatul fixa podeaua, adâncit în gânduri mohorâte. — Și a doua oară? a vrut Julia să știe. Când a fost a doua oară? — Într-o sâmbătă după-amiaza, când tu erai la masă cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fel, se pare că m-a luat sub aripa ei. Julia s-a strâmbat. —Și pe tine nu te ia greața? — Nu, nu, deloc. E chiar drăguț. Nu uita că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pare că m-a luat sub aripa ei. Julia s-a strâmbat. —Și pe tine nu te ia greața? — Nu, nu, deloc. E chiar drăguț. Nu uita că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul vitreg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]