4,934 matches
-
locul unde ne scăldăm noi și eu mă consider un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și râd prostește, sigur o să-i pârăsc părinților și plâng să le lase în pace. Spre seară ne întoarcem acasă rupți de foame și oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
discos tij ( de asemenea) de argint, 1 linguriță tij de argint,... 7 candele de argint, 1 cadelniță tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii, cu loc cu tot”. Da’ de unde știi tu de „lipscan”? Acest lucru l-am aflat din „Aventarion (inventar) de toate lucrurile mănăstirii Sfântul ierarhu Spiridon și cine au dat, mișcătoare și nemișcătoare, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de încântare la gândul că voi vedea niște vedete pop. în ciuda faptului că Helen reușise să mă convingă că cei faimoși și bogați vor fi despărțiți de muritorii de rând, speranța a început să-mi țopăie prin stomac ca o broască pe iaz. Și, desigur, dependenții nebuni, alcoolicii, bulimicii și cartoforii din care era alcătuit restul clientelei meritau și ei observați. Așa că, plină de avânt, l-am urmat pe doctorul Billings pe scări până la sala de mese, unde m-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate părțile corpului erau la locul lor. Aproape că nici nu mai puteam să vorbesc coerent de frică. Pentru foarte scurt timp am crezut c-am fost salvată - mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a făcut iar semn către meniu și-a spus: — Ar fi bine să... Iar eu am răspuns: — Da, chiar ar trebui... Simțeam că plesnesc de-atâta fericire. Eram fericită fiindcă eram cu el. Eram sigură că arătam probabil ca o broască umflată până la refuz de fericire. Luke a comandat șampanie. —De ce? l-am întrebat. — Pentru că... A urmat o pauză în care Luke mi-a aruncat o privire meditativă. Pentru că... a repetat cu un zâmbet ștrengăresc în ochi. Mi-am ținut respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în așa fel încât să le permită oaspeților să intre în dispoziția adecvată, astfel încât întâlnirile de după-amiază să fie scurtate și - sperăm noi - să decurgă cât mai lin. — Numai să avem grijă ca nu cumva Catedra de Catering să servească broască la groapă, zise dr. Board. întâlnirea se sparse într-o atmosferă caustică. Nu altfel decurse întâlnirea domnului Morris cu reporterul secției de știri senzaționale al ziarului Sunday Post. — Bineînțeles că nu am spus la poliție că politica noastră de angajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
potențiale. Până joi, până vineri... Da, abia vineri dimineața, când Dominic se întorsese să-și ia umbrela. Începuse o ploaie cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai desluși și asemenea împerechere. Un susur, departe, aproape, greu de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă, spulberă, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fiecare miercuri, o oră pentru încercări telefonice. După-amiaza, seara, dimineața, la prânz, cum se nimerea, operația trebuia făcută, negreșit. De 60, de 90, de 100 de ori se învârtea discul telefonului, după cum Tolea era grăbit sau lenevit, ca o broască după infarct, sau vesel sticlete, să tot țopăi. Privirea pe cadranul ceasului: o oră, fix! Nici o secundă în plus. Nu răspundea nimeni, dar Tolea nu renunța. Adresa era una singură, luată de la Asociația Exemplară, verificată apoi în cartea de abonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica Vasilică. Dar ar fi fost nepotrivit, o indiscreție, renunță a-și satisface curiozitatea. — Deci, la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
năpădită de funingine. Domnul Shi plătește tricicleta și îmi ia bagajele. Intrăm. Nu e nici o lumină. Scara e abruptă, iar unele trepte lipsesc. În cele din urmă ajungem pe palierul de la etajul doi. Domnul Shi se luptă cu cheia în broască. Răsucind cheia în toate părțile, își cere scuze pentru starea apartamentului. La bugetul tău, ăsta e cel mai bun pe care l-am putut găsi. Îi spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu intincte animalice. Cei mai buni dintre ei sunt oameni cu boli mintale. Le stă în fire să vândă trucuri! Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța de tine, ai fost jefuită! E două dimineața și nu văd nici un semn că discuția e pe sfârșite. Mao și Fairlynn sunt la a treia carafă de vin. Subiectul s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tipărită în ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă. Are ochi de țestoasă, gură de broască, spinarea cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în expresia ei. Și cu toate astea, soțul ei, premierul Zhou, este cel mai chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
localnicii nu se înțeleg bine. Tinerii nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște cu picioarele tăiate. S-au împotmolit și nu s-au putut deplasa un inch. Și când și-au dat seama de greșeala lor, era prea târziu. Cu ajutorul localnicilor, au cules cu secerile cât de mult grâu au putut și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu adevèrat niciodatè și care, de fapt, nu comunicè decât superficial și la suprafațè, El crede despre mine cè am pierdut orice contact cu realitatea și cè, din cauza calculatorului, mi s-a atrofiat puternic instinctul vital! Cè sunt asemeni unei broaște care, ținutè departe de mediul ei natural, în laborator, își pierde cu timpul culoarea verde sau maro și devine albè! În concepția lui Șerban, toți cei ca mine, cei care stèm zilnic la calculator, am devenit o nouè specie! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
departe de mediul ei natural, în laborator, își pierde cu timpul culoarea verde sau maro și devine albè! În concepția lui Șerban, toți cei ca mine, cei care stèm zilnic la calculator, am devenit o nouè specie! Un fel de broaște albe ale umanitèții! Îmi reproșeazè cè nu mè implic mai mult în viațè, cè nu trèiesc altfel, nu știu, măi zgomotos, mai intens, măi gèlègios, El, fiind jurnalist, crede cè are o relație directè cu evenimentele, dar se înșealè cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu cerneală pe locul dureros. Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel de arhimandrit care face un leac minunat din broaște țestoase hrănite doar cu dulceață de trandafiri. După ce ating dimensiunea dorită, le taie capetele și picioarele, iar restul îl pune la fiert. Zeama o vinde ca decoct și din resturile de carne uscate, arse și mărunțite face niște hapuri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru că, spre final, femeia îi pomenise Frantului despre plecarea acesteia. Reținuse exact cuvintele: „Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură”. Apoi adăugase ceva despre Guibert. Moment în care, după spusele aceleiași iscoade, Frantul venise până în dreptul ușii, răsucise cheia în broască și trăsese draperiile. Omul lui Babic coborâse scările, așteptase femeia, dar așteptase degeaba. Era convins că pavilionul mai avea și o ieșire secretă. Mai mult ca sigur, femeia simțise că era urmărită, lansase o informație codificată, o formulă de avertizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apucaseră să vandalizeze? Încă așezat pe vasul de toaletă, se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]