1,837 matches
-
Mircea Eliade: „Marduk a alcătuit lumea din trupul monstrului marin Tiamat. Iahve a creat universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab”. Consacrarea vine odată cu abluțiunea, întotdeauna în: „Lapte de capră lua,/ Pe unde cu lapte da,/Ca o bucățică cădea,/ Osul alb că rămânea,/ Oasele și vinele,/ De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este exact inversă!), fiica nu poate ascunde bucuria de a avea, fie și numai pe timp de noapte, un soț minunat: „Aș, muierea să țină taina! ținu cât ținu și ea, vreo patru zile, și după aia spuse măsi. Seara, Bucățică veni acasă prăpădit. - Iii! muiere, ai spus mă-tii! M-ai pierdut”. Dezvăluirea tainei inițiatice anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în formă multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum fusese mai înainte”199. Moartea inițiatică este depășită sub supravegherea spirituală a bourilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum fusese mai înainte”199. Moartea inițiatică este depășită sub supravegherea spirituală a bourilor, prezenți în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic induce abilități metafizice compensatoare. Drumul către Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un șchiop. Aceste personaje ilustrează prețul plătit în schimbul familiarizării cu tărâmul mitic, pierderea fUncțiilor obișnuite aducând după sine libertatea cunoașterii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă și mâncau. Bunica m-a luat lângă ea și mi-a dat o bucățică de mămăligă și cârnaț-chișcă. La masă erau: bunicu, bunica și 3 ficiori: Toadere, Vasile și T-tru și s-au luat la sfadă bunica cu bunicu zicându-i: "Ho, bursucule, mezu nopții, ursule, otravă, veninule, dihurule, pâclă". Și bunicu a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
foarte bună la suflet. Mă cerea la căpitan și mă punea să scriu, sau să trec note în catalog în matricolă. Și avea o nemțoaică foarte tânără și spunea: froailain, du-te în bucătărie și dă-i Dlui Rădășanu o bucățică de pâne, o bucățică de carne și un pahar de vin. Și ea îmi da o jumatate de pâne 5,6 bucățele de carne și 1 litru vin și zicea: "Te-i pricepe Dta Dle caprar ce să faci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mă cerea la căpitan și mă punea să scriu, sau să trec note în catalog în matricolă. Și avea o nemțoaică foarte tânără și spunea: froailain, du-te în bucătărie și dă-i Dlui Rădășanu o bucățică de pâne, o bucățică de carne și un pahar de vin. Și ea îmi da o jumatate de pâne 5,6 bucățele de carne și 1 litru vin și zicea: "Te-i pricepe Dta Dle caprar ce să faci cu ele". Într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cel mare, da’, uite, că n-o fost să fie, să fie membru de partid. S. P.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? A.M.: - Multe: salopete gratuite, echipament, într-un cuvânt, ni se dădea lapte, antidot. Chiar, într-un timp o bucățică de slănină sau de salam ni se dădea și o jumate de pâine. Dădeau spor toxic, spor de noapte. Oricum și la cantină puteai să mănânci o masă, mai ieftin, foarte ieftin, la cantina elevilor aveai trecere și te duceai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
decît mai tîrziu. La ora aia nu-mi mai rămăsese nici un pic de marfă și-mi fiersesem deja de două ori tampoanele. Praful se Încălzește cu un pic de apă Într-o lingură și se trage-n pipetă printr-o bucățică de vată, ca să nu lași nimic În lingură. O parte din soluție rămîne În vată și dependenții păstrează tampoanele pentru situații de criză. Am obținut o rețetă pentru codeină de la un doctor bătrîn băgîndu-i o poveste despre dureri de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dusei peste puține zile. Pe la orele 4½, în ziua de 10/23 ianuarie, un subofițer din poliția secretă germană cu un ofițer bulgar au cerut să vadă documentele slavone. Bianu le-a cerut actele de identitate, ei au arătat o bucățică de hârtie ștampilată de Kommandantură, dar fără numele aducătorilor; [Bianu le-a dat cartea lui de vizită și le-a cerut-o pe a lor. Bulgarul, neavând, și-a scris numele pe o hârtie și, după ce s-au uitat la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căutare medicală". Alimentația bolnavilor era și ea proastă; "la întrebarea ce li s-a făcut, cu toții într-un glas au arătat că hrana s-a dat foarte rea și de obicei nu li se dă alta decât borș și o bucățică de carne friptă, fără ca și borșul să fie măcar făcut din legume... pâinea, au arătat de cele mai multe ori că li se dă uscată și rea", deși bugetul, după cum menționează Catargi, "are prevăzute toate articolele de îndestulare". După ce se face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
evidente sunt În Orientul apropiat și, de ce nu, la Sarmizegetusa noastră. Dar, pentru natură, ele sunt corpuri străine și deci poluante, iar ea Încearcă a le absorbi și neutraliza. Aș putea spune că natura are oroare de vid, colonizând orice bucățică de spațiu. Chiar și pe ghețurile Antarcticii se dezvoltă alge. Pentru a ilustra acțiunea naturii, dau două exemple. Primul e al templului de la Borobudur din Java. Construit În secolul VIII, dar abandonat și uitat după un secol, a fost descoperit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar viitorul nu-l cunoaștem, nu îl putem afla și ar fi chiar dezastruos să știm de azi ce nenorocire ne așteaptă mâine. Ceea ce ne rămâne este prezentul, este acest moment schimbător, plasat într-un punct pe scala infinitului, această bucățică unică și individuală dăruită de destin fiecăruia dintre noi, această părticică din marele dar pe care ni l-a făcut divintatea acordându-ne un timp determinat numit „viață” și pe care depinde de noi cum o vom valorifica. Privesc cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se poftea, se solicita, se chema, se trăgea de mânecă, unul pe altul, la marele ospăț al vieții, unde fiecare Își avea partea sau bucățica lui, mare-mică, dar și-o avea. Numele de Bucuța cu care avea să semneze Emanoil Popescu era al mamei sale, latinizat În actul ei de botez În Bocutia, după obiceiul popilor noștri de ispravă din Ardeal, care Îndem nau părinții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l cresc!“ Iar la un „Kuplerei“ din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și lăsa urmele zbârcelilor lui. Îi spuneam priete nului: „Pe asta, dacă o iau de aici și o prezint În lume ca pe o logodnică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iar la un „Kuplerei“ din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și lăsa urmele zbârcelilor lui. Îi spuneam priete nului: „Pe asta, dacă o iau de aici și o prezint În lume ca pe o logodnică din povești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
convingă despre ce e vorba. Într-adevăr, ceva nu era în regulă cu îngerul. L-a auzit, undeva în spatele său, pe profesorul de latină șoptind: -Îngerul piere ca o rochie mâncată de molii. Se topește în aerul nostru ca o bucățică de zahăr pusă în ceai... Tovarășul Cameniță a întrebat răstit: -Nu se poate face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios, cu ochi inexpresivi, de bou. Ar fi fost în stare de orice efort, numai să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se văd cu alte scopuri, nu pentru băietul meu... Tare mi-i greu singurică!”. Oftează adânc, și nu mai spune nimica preț de câteva minute.... în luna noiembrie 1998 spusesem doamnei Poenaru că la Taxobeni măicuța Natalia nu are nici o bucățică de lemn pentru foc. Domnia sa a vorbit la Vatra Dornei și a avut promisiunea că se va trimite un camion cu lemne, și eu am crezut că la acea dată, 22 decembrie 1998, lemnele au ajuns și găsesc curtea plină
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic de foc să-si poată încălzi trupul. Din cauza frigului și a zăpezii, al cărui strat creștea mereu, Măicuța Natalia nu mai merge să ne însoțească până la cimitir, iar ultimele cuvinte la plecare au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]