4,074 matches
-
mod special Înjurăturile ce rivalizau cu cele țigănești,am cedat În favoarea lui. Am mers la el acasă mai mult de două săptămâni, timp În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu bunăvoință de toți cei care Îi veneau În preajmă. — Sunt complet În mâinile chirurgului. Fac exact ce-mi spune. — E un doctor bun? — O, da. E de la țară. Țăran de Georgia. A fost vedetă de fotbal american În colegiu. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
numai În numele lor, iar el a trăit și prin mine. Poți să fii convins de asta. Bărbații, se gândi Sammler, adeseori păcătuiesc singuri; femeile rareori cad neînsoțite În păcat. Dar, deși poate că Angela Încerca să impună această interpretare asupra bunăvoinței tatălui ei, era, pe de altă parte, posibil ca și Elya să fi avut propriile lui Înclinații către poftele trupești. Cine era Sammler să spună nu? Lucrurile În general erau disperate. Probabil că umflătura de pe artera din creierul lui Elya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că ați trăit la Londra. — Da, În Woburn Square lângă British Museum. Făceam plimbări cu bătrânul. Pe vremea aceea propriile mele idei nu erau mare lucru așa că le ascultam pe ale lui. Umanism științific, credința Într-un viitor emancipat, În bunăvoința activă, În rațiune, În civilizație. Nu erau idei populare la acel moment. Bineînțeles că avem civilizație, dar avem așa o aversiune față de ea. Cred că Înțelegeți ce vreau să spun, profesore Lal. — Cred că da, da. — Totuși, știți, Schopenhauer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o eroare de judecată. Sheba nu era sufletul meu pereche. Nu era partenera mea spirituală. Nu era, de fapt, absolut deloc genul meu. După vacanță, am renunțat la toate micile gesturi de amabilitate cu care încercasem înainte să-mi arăt bunăvoința față de Sheba. Am lăsat cu bună știință ca toate sentimentele mele calde să se înăcrească până la dispreț. Din când în când, trebuie să recunosc, am ajuns până acolo încât am cedat dorinței de a o jigni copilărește. Tușeam ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-ar fi putut să fie ultimele cuvinte pe care să i le adreseze fostei prietene. Mike și Danny au dat drumul la GameCube și-au început un joc de hockey pe care, ca de obicei, Mike l-a pierdut cu bunăvoință. La ora șapte, Jina s-a făcut că nu aude soneria de la intrare. A băut din al doilea pahar cu Chardonnay și a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ținea o țigară maro între degetul arătător și cel mare, dar a mai scos încă una din buzunarul de la cămașă. Irene s-a încruntat puțin, dar acesta nu era momentul potrivit ca să refuze până și cel mai mic gest de bunăvoință. Ahmad i-a aprins el țigara. Vrea să pleci, a spus el. Irene îl auzise vorbind cu Naji în arabă, dar atunci când vorbea în engleză, Ahmad avea o pronunție exagerată, ca și când americanii n-ar fi vorbit corect propria lor limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcea părul măciucă. Oamenii scăpaseră de puterea talibană de nouă luni. Președintele lor este mereu ținta atentatelor teroriste. Nici vorbă de alegeri sau Constituție, de schimbări legislative, de reformă coerentă în educație. Și el continuă, cu un glas plin de bunăvoință: - Vă putem ajuta cu reforma curriculară? Evident neînțelegând întrebarea (cum nu înțelegeam nici noi la începuturile lui ’90), Jowida îi răspunde: - Mai întâi ne-ar interesa un program internațional de pus geamuri la școli. Nu avem decât ceva mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dansul, nu cum s-a procedat, în camera a cincea, salonul, dar opiniile acestora fură alungate de protestele perechilor tinere. Categoriile „sociale” ale celor invitați erau amestecate - țărani, gospodine, slujbași de diverse categorii -, dar le unea comportamentul politicos, o anume bunăvoință generală, vestimentația de oraș, toți bărbații în costume negre, drumul sau iluzia unei alte mentalități, că mă miram, ei oameni de la țară cum de le păstraseră în garderobele lor modeste, căci nu se prea vedeau cu ele în comună, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parte a biroului. Domnule magistrat, începu el (deși nu mai eram magistrat), îmi pare rău că mi-e dat să vă cunosc într-o asemenea împrejurare. Vorbirea lui părea sinceră, poate chiar era în clipa aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce știe el?, își zise Lung, - un copil - habar n-are despre ce-a fost odată!”. Se gândea la gospodarii satului, la primarul, învățătorii, notarul, preotul și judecătorii din comună, oamenii altui timp, nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și înțelegere, nu se întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă de nimeni, și nici unul nu murea de foame, chiolhanuri fără sfârșit, la care adăstau și drumeții în calea ce taie câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cunosc de când lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta ascendența urbană (de care era mândră în secret), față de musafirele venite de la țară (omițând că Ana cea mică își făcuse liceul la București), stare ce nu îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele câteva cuvinte de întâmpinare, că domnul Pavel apăru în canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cazul nostru sunt pe aceeași linie, cu cele pentru alte state; nota în discuții a fost, mai mult sau mai puțin, aceeași (cu deosebirea că, față de statele care au avut reprezentant în Comitet de exemplu, Polonia -, a existat o anumită bunăvoință și mai multă curtoazie, în vreme ce față de noi, nota a fost mai crispată, mai lineară); probabil, și lipsa unor relații cultivate de Misiunea noastră cu această instituție ar putea explica acest lucru. Comparând Raportul prezentat de România cu cele ale altor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sunt de asemenea inacceptabile, fapt pentru care Delegația română respinge deciziile, precum și ideea anchetei și controlului, care este propusă în acest caz, care nu au nicio justificare fondată. România este o țară independentă și suverană, care primește întotdeauna oamenii de bunăvoință și de bună-credință, dar nu acceptă nici control, nici anchetă pe teritoriul său. După câteva zile, cu ocazia adoptării formei finale a raportului comisiei, care urma să fie prezentat plenarei Conferinței Internaționale a Muncii, delegatul guvernamental român a făcut patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care stau la baza activităților O.S.C.E., susținător ferm al Organizației, participant activ la eforturile comunității internaționale pentru soluționarea conflictelor și asigurarea stabilității și securității în regiune, "model" de urmat în ceea ce privește soluționarea diferendelor bilaterale cu vecinii. Era ușor de observat bunăvoința cu care cei mai mulți dintre interlocutori se raportau la candidatură României, relevând imaginea bună externă pe care și-o construise, în special prin activitatea desfășurată în organizațiile internaționale. Din discuții, se desprindeau așteptările pe care le aveau statele în cazul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
muncă cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebă mult pe Niță Lepădatu. Vedea că are a face cu un golan, fără părinți, și fără sat, voinic și muncitor după înfățișare, și-i era destul. —Bine, zise el cu bunăvoință, atuncea, măi Niță Lepădatu, eu te-oi lua la vite, și mi-i munci cum trebuie, și te-oi plăti cinstit. Ți-oi da și suman și cojoc, și încălțări după trebuință, și căciulă, și nici mâncare nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Toma avea și încredințarea că nu atât raportul între sunet, literă și înțelegere va face pe domni să știe despre ce-i vorba, ci o altă putere, al cărei simbol e cartea în sine, cu călătoria ei tainică și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele toate le rânduiește. Întru asta, badea Toma nu se înșela. O scrisoare de la pădure, în vremea asta, arăta stăpânilor că acolo s-a petrecut o dramă, fie între oameni, fie între sălbătăciuni. Iată transcripția răvașului, după varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi cumpăra biscuiți din cei mai buni, și apoi tata tăia singur iarba la miezul nopții. Dar când tata a ieșit la pensie au avut în sfârșit scuza perfectă să scape de Michael. Nu că ar fi primit vestea cu bunăvoință. După o serie de bombăneli despre cum amatorii pot distruge locul în câteva minute, a plecat cu o falcă în cer și una în pământ și s-a angajat la familia O’Mahoney, unde ne-a făcut pe toți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apoi, el și mama și-au izbit șoldurile și au fredonat: „Welcome to Miami!“ —Luați-vă rămas-bun, a zis Rachel, rece. —Bine, desigur. Păreau puțin stânjeniți, apoi au tras aer în piept și au revărsat asupra mea un val de bunăvoință și preocupare. —Anna, totul o să fie bine, iubito. O să treci peste asta. —Trebuie doar să ai răbdare. Vino acasă oricând vrei. —Rachel, vezi să ai grijă de ea. Până și Helen a spus. Mi-aș dori să nu trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea purtându-se cu oamenii care erau furioși pe ea. După un timp, și-a întrerupt brusc predica, s-a uitat la mine cu ochii îngustați de neîncredere și a spus: —Care-i șpilul? —Rachel, am spus, îți mulțumesc pentru bunăvoință, dar singura soluție pentru a depăși situația asta este să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. —Nu te duce la lucru. —Trebuie. —Nu te duce la lucru. Le-am spus deja că vin. A urmat o dispută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să fie bine, am așteptat să-i aud vocea, dar tot ce s-a auzit a fost același țârâit ciudat: mobilul lui fusese deconectat. Pentru că nu plătisem factura. Până acum crezusem că telefonul lui rămăsese funcțional prin vreun act de bunăvoință cosmică. Dar fusese pur și simplu pentru că își plătise abonamentul în avans. Și acum fusese deconectat pentru că nu plătisem factura. Cu excepția chiriei de la apartament, nu plătisem nici o factură. Eu și Leon trebuia să discutăm situația mea financiară, dar Leon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cumva acest interes subit față de starea lui Jacqui avea să se evapore de îndată ce trecea Ziua Recunoștinței și îl pălea mahmureala. De îndată ce Jacqui a ajuns acasă, i-am relatat toată scena cuvânt cu cuvânt și ea a atribuit-o amestecului de bunăvoință și de exces specific sezonului. Mai exact, cuvintele ei au fost: „Nătărău beat!“. Capitolul 8tc "Capitolul 8" —Anna, ce-i cu această „inovație fără precedent“ în îngrijirea pielii? Ce știi despre asta? Aș putea să jur că ai spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cei mai încercați, tatăl meu i-a ajutat adesea, făcându-i să profite de achizițiile sale, mai ales când era vorba de carne sau de trufandale; dăruia însă întotdeauna cu măsură și modestie, căci orice dărnicie însemna o provocare, orice bunăvoință - o umilire. Iar când populația capitalei, ajunsă la capătul puterilor și al iluziilor, și-a manifestat în stradă furia și confuzia, iar o delegație s-a dus la sultan spre a-l soma să pună capăt războiului în orice mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau. Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]