13,186 matches
-
serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem în ultima zi sau, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv pentru care bunica îl persifla mereu: "Te porți cu Dumnezeu de parcă ți-ar fi ordonanță în armată..." "E păcătoasă, Doamne, zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta era invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui credincios din lume și sunt înclinată să cred că Dumnezeu ar fi pus în mare încurcătură, atunci când ar trebui să personalizeze dorințele fiecăruia... Am citit despre succesul pe care l-ai avut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dacă ar mai trăi, probabil că bunicul ar înțelege că a sosit vremea unor rugăciuni noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un domn care-mi făcea insistent cu mâna; un fel ironic de "bye, bye, stimată doamnă..." Era, neîndoielnic, discretul domn care mă "convocase" la recepția hotelului... Am început și eu să mă rog nonconformist lui Dumnezeu; ca tine și ca bunicul. Uneori strecor în confesiunile mele și un fragment din țicnita ta rugăciune: "... mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bucurat. Nu scapă nici Moritz de întrebare. Noi, a răspuns Moritz, zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-un somn adânc. Prietenul meu haham ia găina cu gesturi de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu deschis, puțin tulburi, ce te amețesc, sunt de toată frumusețea și mici, de o frumusețe unică. Îl iubesc cu toată ființa mea. El e iubirea. I se simte în fiecare părticică a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ies în oraș cu fetele, și îmi reluasem cu ușurință prieteniile. Știam să mă distrez alături de necunoscuți la fel de bine ca înainte. Revăzând-o pe Gabrielle, petreceam mult timpul cu ea. Am fost plecată din localitate câteva luni. Mi-am vizitat bunicii la Paris, și cu ocazia asta am reînnoit și câteva legături prin capitală. Când m-am întors, Adi mă părăsise pentru altă fată. A fugit cu ea prin Italia, am înțeles. Și eu mi-am făcut un nou prieten, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este recomandat să trezești pe cineva brusc, mai 17 ales când doarme profund pentru a nu se produce un dezechilibru ce n-ar mai face posibilă revenirea sufletului în corp. În „Teoria evoluției spirituale”, carte pe care o găsise pe la bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în București, însă vrea să mă convingă că nu este bine, fiindcă vom avea copii. Ce vom face atunci? Noi vom fi la serviciu, iar copiii vor ajunge pe mâna unor bone sau prin cămine în loc să crească alături de părinții și bunicii lor. Are dreptate, Cecilia. trebuie să te sacrifici pentru copii. În București ar fi obținut și el un post mai bun, că este un chirurg priceput. Nu-l laud, îl știi doar. S-ar fi perfecționat în meseria lui. Trebuie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aceeași notă, vă întrebăm (nu numai retoric) de ce anume ar trebui să îndrăgim în mod special România, teritoriu în care ne-am născut ca urmare a unui pur accident biografic și în care continuăm să locuim numai pentru că părinții și bunicii noștri (din comoditate, din lipsă de imaginație sau dintr-o combinație de cele două) nu au găsit de cuviință să plece în cumplita perioadă comunistă? Ni se pare mult mai nimerit să ne considerăm, în maniera sugerată de Voltaire, "cetățeni
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gătești”? ... -Bine, bine, am înțeles, că timpul va fi frumos și că oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca? își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lupta și învinge cu orice preț. Apoi în fiecare băiat cu care mă împrietenesc, găsesc un frate care în orice clipă mă protejează sau mă învață să mă feresc de pericolele care ne înconjoară. De multe ori Magnolia se plângea bunicii că fetele nu se joacă cu ea și că o vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă asta, vezi de ce te tot caută bunic tu. -Aici sunt tatbătrân, răspunse Magnolia care tocmai venise din vale de la iaz. S-a ascuns după un pop din snopi de cânepă și era atentă să înțeleagă ce se vorbește la adresa ei. Așa făcea de când era mică. Fiindcă rămăsese
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]