KorAP: Find »[drukola/base=cântăreață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...170 >

4,246 matches

Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586

când o să moară și el propriu-zis în același mediu înconjurător prietenos ca și diletantul și slăbănogul de frate al lui, Franz? IMPRESARUL (țipă): Nu... nu spune așa... nu vorbi așa... limba măcelarilor... vă rog... nu vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba-i nimic... nu e o cămară cu mâncăruri pentru putrezit. PIANISTA: Daaa, și mă rog ce vrea să însemne un nu rostit atât de tare? Ce caută

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
membrilor joase, totul e o urmare a necestității. Totul se sprijină reciproc, că trebuie să fie așa de solidare. Se pot confunda fără jenă toate. IMPRESARUL: Dar eu sunt un om în viață cu sânge iute, și ea (arată spre cântăreață) este sângele cel roșu deschis. COMPOZITORUL: Da, și suntem de mult, fără să ne fi mișcat din loc în drum spre tejgheaua din natura subșteiermarkului, unde tocmai se frige în sânge un cârnat însângerat, o pastă hulpavă din sânge, făină

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
să ne fi mișcat din loc în drum spre tejgheaua din natura subșteiermarkului, unde tocmai se frige în sânge un cârnat însângerat, o pastă hulpavă din sânge, făină, ouă și rahat. Restul de sânge este ceea ce face renumele cârnatului însângerat. CÂNTĂREAȚA: Sângeretele e un deliciu. MECENA: Sângeretele trebuie să fie o hrană bună, că e aliment pregătit demult. IMPRESARUL: O hrană simplă este o hrană delicioasă pe teritoriul ei de soliditate. În fața hranei de sânge stă aroganța nebuniei lui De-Nici-Un-Fel-Rău. Lingerea

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
fel de bilet de intrare în natură. PIANISTA: În natura a ce? COMPOZITORUL: Un cur însângerat va fi totuși un Menstruant 1 organizat în spatele fațadei pierdute a pantalonilor săi. Este un om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții lui are totuși o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce contradicție vrei tu să îndrăznești, tu, lucru jalnic, mieunător de note: Ai sugrumat tu viața ta iubitoare în fața persoanei mele personale în sânge porcesc? CÂNTĂREAȚA: Dar fireștă că totuși nu... nici o viață roșie în fața ta. Știu totuși că sângele

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce contradicție vrei tu să îndrăznești, tu, lucru jalnic, mieunător de note: Ai sugrumat tu viața ta iubitoare în fața persoanei mele personale în sânge porcesc? CÂNTĂREAȚA: Dar fireștă că totuși nu... nici o viață roșie în fața ta. Știu totuși că sângele are un gust îngrozitor... răsună îngrozitor. Tot sângele roșu este o scârboșenie. Cel mai bine... sângele ar fi verde... sau negru... pentru tine. IMPRESARUL: Curvo... tu

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
tine. IMPRESARUL: Curvo... tu, curvo. PIANISTA: Diferența în sine sacrifică fără să aleagă unități de viață întregi pentru o simplă excitare exterioară. Câți ani mai vrei tu să sacrifici, tu, copilaș cu sânge gras în poponeață, pentru o izvorâre compozitorială? CÂNTĂREAȚA (smiorcăindu-se): Spiritul meu de sacrificiu ar face toate sacrificiile din mine pentru mine. Un sacrificiu este o eliberare ca o tragere la sorți a unui om adevărat. PIANISTA (compozitorului): Dumnezeu a fost încă odată, iubitule, provocat și umplut cu

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
este doar castrarea. Tot ce produce o amețeală plăcută produce o plăcută scârbă de oameni. COMPOZITORUL: Totul se satisface pe sine prin povești de cât de grozav e și în condițiile îngrozitoare. Ori cât de neatrăgătoare ar fi să devină cântăreața noastră fără sunet, ar putea să-și primească înlăuntrul burții sale netoate compozitorul. IMPRESARUL (cu pumnul ridicat): Am s-o apăr, pe curva aia proastă de sub tine. O să lăsăm să crape totul la voi, dar vom învia din nou și

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
viu este prin natura morții obosit, pentru că nu-și poate aparține sie însuși. PIANISTA: Ce-i asta, un armistițiu filozofic azi? COMPOZITORUL: Da, da, gustarea mă zăpăcește. Nu ne vom mai aminti, nimic nu ne va face să ne amintim. CÂNTĂREAȚA: Astăzi e totul foarte trist. Toată lumea e tristă azi la mine. IMPRESARUL: E vremea mișcării, e vremea căutării mișcării în căutarea tejeghelei din natură. Tejgheaua din mijlocul naturii ne va dărui și ne va echilibra. N-am spus totul cu

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
am spus totul cu răutate, așa cum pare să fie descris de descrierea universului. La urma urmelor în ultima simțire totul e de bine. MECENA: Vom găsi o strategie de viețuire sus, acolo sus, unde totul va trebui să fie concluzionat. CÂNTĂREAȚA: Hai odată să mergem. Hai să facem odată o mișcare a vieții din loc. Hai să facem drumul la tejegheaua din mijlocul naturii. PIANISTA: Nimic nu rămâne în și sub noi, decât să mergem: ca și cum ne-am duce, deci hai

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
în vechiul circuitul normal. PIANISTA: Lumina peisajului este respingătoare și voi chiar de nesuportat, peisajul. COMPOZITORUL (o sărută): Ne iubim, pentru că urâm tot ce e de recunoscut ca apariție... nimic nu rămâne pe delături... și o scârboasă cochetărie cu scârboșenia. CÂNTĂREAȚA (sare în sus și respiră greu. Țăranca se duce îngrijorată la ea): Lăsați-mă. Este respingător de minunat. Ziua e ca un tort de ziua de naștere pentru a suta aniversare. ȚĂRANUL BĂTRÂN: Trebuie să mâncați mai mult, mai mult

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
deci din curul peisajului deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se mai poate totuși încă asta sigur că înțelegeți asta doar o să dorim să mai putem să avem voie să vrem asta cunoașteți cu siguranță porcul de tăiat din cocină

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
munte, știți d-voastră... Domnilor cu urina galbenă din lună asta ne pică totuși greu la stomac și se chircesc cu cioburi în stomac căci ăsta-i primul salt al capcanei căci trebuie să credeți un stomac care nu-i (cântăreața își acoperă fața profund dată peste cap) PIANISTA (râde tare): dar noi lingem aerul tragem dinții îi desfacem înghițim dinții și mușcăm din nou înotăm în cursul secat al pârâului un bot eroic murmură timpii intermediari cu totul pentru că TOTUL

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul unei limbi din afara sângelui, dar sunt impresionat. Gunoiul se arată ca fiind

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
trebuie să chinuie lumea întreagă și pe oamenii sănătoși, pentru că geniul trebuie să fie un insucces divin, o excitare nefericită a naturii omenești, un complot al istovirii în descoperirea omenească. (Compozitorul și pianista nu se mai pot opri din râs) CÂNTĂREAȚA: Acest spionaj.. această orfanizare. Ultra înălțimea cea rea spionează între orfani, până când întreaga maternizare se pierde. Căldura arde în sine și moartea călătorește pe bicicletă pe vârfurile munților fără de legi... Acolo sus trebuie să fie ea, moartea... jos e casa

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
PIANISTA: Așa-i, când se trimit spre a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot la Pol, în gheața veșnică. CÂNTĂREAȚA (se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime odată cu mine. Nu mai sunt supraponderală, sunt o cântăreață

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
CÂNTĂREAȚA (se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime odată cu mine. Nu mai sunt supraponderală, sunt o cântăreață. Cântăreața din mine m-a învățat să iubesc oamenii. Te aștept, pentru că așteptarea trebuie întotdeauna răsplătită. Întrebările pe care le-am pus or să te găsească pentru că am învățat imediat să găsesc și să păzesc tot așa cum am învățat să

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime odată cu mine. Nu mai sunt supraponderală, sunt o cântăreață. Cântăreața din mine m-a învățat să iubesc oamenii. Te aștept, pentru că așteptarea trebuie întotdeauna răsplătită. Întrebările pe care le-am pus or să te găsească pentru că am învățat imediat să găsesc și să păzesc tot așa cum am învățat să cânt

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
ai grijă să poți să ai grijă tot timpul de cocină. BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Da, asta ar trebuie să fie cel mai rău lucru din lume, lipsa de grijă. Că din lipsă de grijă am fost fiecare scuipați în lumea asta. CÂNTĂREAȚA: Dacă cineva și-ar putea face griji pentru o contradicție caldă și moale, care ar aduce o încredere, dacă i s-ar arata o întoarcere de situație. Dacă ceva ar putea totuși să existe, care să fie atât timp, până

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
vorbirii. PIANISTA: Franz al nostru, floricica ofilită trebuie totuși să fi fost unul din nemaiauziții idioți în partea de sub brâu ai adânc talentatei noatre Pre- și Post-cântăreață, tot așa cum zero talentatul nostru impresar trebuie să fi fost o viață întreagă. (cântăreața își acoperă fața cu mâinile) IMPRESARUL: Și voi sunteți așa... o înălțime Schwab... și voi sunteți o veritabil mortală singurătate.. (brusc, cumva mirat) Voi sunteți, da... Moartea. BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Dar Moartea are destul de iute o venire. Păi trebuie să-ți

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
sunteți, da... Moartea. BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Dar Moartea are destul de iute o venire. Păi trebuie să-ți permiți să te organizezi pentru moarte. O vreme ca lumea pentru mâncare, așa cum se cuvine să fie... și pe urmă, mereu... (mișcările de copulare) CÂNTĂREAȚA (se ridică stăpână pe sine): Iarba... iarba este o lungă explozivă confruntare cu... cu farfuriile de supă... cu farfuriile de carne. Un drum așa de lung... de la iarbă... de la pământ până înlăuntrul oamenilor. Și animalele cu țepi dușmănesc totul. Așa

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
țăranului bătrân peste față) (către țăranul bătrân) Acum poți să pompezi satul tău sănătos în orașul meu, dacă el nu vrea să împiedice asta... să vrea să împiedice să vreau. IDIOTUL (se ridică): Nostim, așa de deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... CÂNTĂREAȚA (foarte aproape de compozitor): Nu vrei... să împiedici bătuceala? Nu vrei să-l.. în pădurea mea adâncă? (Compozitorul se comportă scârbit, pianista râde răutăcios) Păi atunci... asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai, la

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
asta-i un nimic veritabil.. (se pune cu picioarele desfăcute în fața bătrânului țăran) Hai, la treabă, carcasă hodorogită. Stația finală și-a închis luminile. Toate trenurile au sosit. (Bătrânul își ridică poala cămășii și se apucă să se cațere pe cântăreață) ȚĂRANUL: Nu.. tată, nu tată, asta nu-i bine, în nici un fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
cațere pe cântăreață) ȚĂRANUL: Nu.. tată, nu tată, asta nu-i bine, în nici un fel nu-i bine, tată... BĂTRÂNUL ȚĂRAN: Numai a nu lăsa să mă duc pe de-a-ntregul. A nu lăsa să ardă tot. (se așază pe cântăreață. Ea îl lasă smiorcâindu-se. Idiotul se târăște în patru labe, cu strigăte de nostimadă, spre pianistă și își ascunde capul între picioarele ei. Pianista râde tare.) COMPOZITORUL (către pianistă): Las-o naibii... e scârbos. PIANISTA: Ha, ha, și ce dacă

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața încearcă fără să reușească să îl scuture de pe ea) ȚĂRANUL: Tată.. tată... ce-i cu tine, tu porc bătrân.. doar nu oi fi crezând că ai voie să mori. COMPOZITORUL (se ridică și împinge deoparte leșul

by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]