2,960 matches
-
eu sunt slab tu fă-mă tare și mă apără-n tot locul și nu și-n tot locul mă ferește și de rele nu-i așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că pe ea n-o latră cățelul și oricum e la muncă. Numai de n-ar fi taică-su. De n-ar fi. Iliuță iese în curte. Un moșneag care abia-și trage sufletul strigă de la poartă. E cineva acasă? ─ ... Am ceva de vorbit cu maică-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de n-ar fi taică-su. De n-ar fi. Iliuță iese în curte. Un moșneag care abia-și trage sufletul strigă de la poartă. E cineva acasă? ─ ... Am ceva de vorbit cu maică-ta, auzi? ─ ... Da’ cheamă-ți și tu cățelul ăsta că mă asurzește. ─ ... Va să zică nu-i acasă nimeni din ăi mari? ─ ... Măi copile, ție cum îți zice? ─ ... Ți-a mâncat mâța limba? ─ ... ─ Să-i spui mă-tii că am căutat-o. Nea Costache. Să-i spui, auzi? ─ ... Să bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simplu. Se întâmpla uneori să dau peste Fetița, Bobiță, și puii lor, Burtosu, Flu și Fujiyama. Le-am notat numele imediat ce le-am aflat, în carnețelul cu coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe patru labe. Am ignorat întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adulmece pantalonii. Apoi se propti pe picioarele dindărăt, hotărât să aștepte răbdător să-i ofere vreun rest de mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pielea. O confiscară. Îl invitară, și pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă, cățeii din sat, cățeii din oraș se uniră, Într-un urlet, și făcură cerc protector Împrejurul lui Victor. În cele din urmă, totul s-a Încheiat cu victoria braconierului. Actele constituiau dovada: căprioara fusese găsită În capcană, da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îl invitară, și pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă, cățeii din sat, cățeii din oraș se uniră, Într-un urlet, și făcură cerc protector Împrejurul lui Victor. În cele din urmă, totul s-a Încheiat cu victoria braconierului. Actele constituiau dovada: căprioara fusese găsită În capcană, da, Însă, capcana fusese
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă, cățeii din sat, cățeii din oraș se uniră, Într-un urlet, și făcură cerc protector Împrejurul lui Victor. În cele din urmă, totul s-a Încheiat cu victoria braconierului. Actele constituiau dovada: căprioara fusese găsită În capcană, da, Însă, capcana fusese pusă de cine știe cine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ceru voie, pe banca pe care se afla Încă o persoană. Un om În vârstă. Pe numele său adevărat Calugulan. Vecinii Îi spuneau Bubu Calugu. Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de lemn. El, Bubu Calugu, Își avea banca sa, de mai bine de doi ani. Tocmai banca pe care, acum, Lia venise și, cu un respect oarecum exagerat, i se așeză, alături. Cățelul se duse la ea. Mușcă?, Întrebă. Nu. E tare cuminte, răspunse bătrânul. După care, adaugă: numai, dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cât era fata de frumoasă și de apetisantă! Și o privi cu o anumită tresărire. Ea observă. Și-i plăcu. Și zise: merg și eu, dacă-mi permiteți, să vă conduc, până ceva mai Încolo, că mi-e tare drag cățelul. Vino. Și au pornit. Din vorbă În vorbă se treziră dinaintea ușii apartamentului. Bubu deschise. Pot să intru și eu, pentru puțin, Întrebă, Lia, cu o voce mai mult mieunată decât rostită? Dacă vrei... neapărat... Da. Vreau. Neapărat! Că n-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
roșu. Dansatoarea lui Jesper, cel mai bun prieten al lui Thomas, avea părul roșu; Thomas credea că asta fusese cauza Îndobitocirii lui Castor - Thomas era Pollux, așa erau numiți de către o parte din cunoscuți cei doi. Din Dioscur, Castor ajunsese cățel, doar zgardă nu-i pusese Messalina lui, pentru că acesta era numele de scenă al stăpînei. Din semizeu, sclav! Dar Jesper doar atunci fusese fericit sau cel puțin așa părea; se angajase apoi În Legiunea Străină pentru a muri; roșcata, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că are dreptate: omul strânge până la o vreme, dar apoi nu mai are nici un sens să adune. Ce-o să mai trăiești? să zic cincisprezece-douăzeci de ani ("ca mâine te-ngrop", gândi Stănică în sine). Copii n-ai, purcel n-ai, cățel n-ai! Aruncă, domnule, banii în dreapta și-n stânga, petrece, fă-ți poftele, căci și asta e creștinesc, fiindcă trăiește un negustor român după dumneata și te binecuvântează. De altfel e și o lege economică: bogăția înseamnă circulație. Intră în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreo doi metri pe 30 centimetri), lipită de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stație, unde aștepta să-i vie tramvaiul, că o tot ploua în gât și îi deranja cutadenul... Și, în timp ce-o conduceam cu limuzina statului la servici, îi scap ca din joacă: "Cum fac, fă Netuțo, plimba-ți-aș cățelul, să am grijă de bujiile tale?..." Știu și eu?!" râde putoarea. Și, când râde, simți cum ți se joacă cârcelul cu dinții pe beregățile inimii. Dacă ești așa îngrijorat... Ține privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie. O zi, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timide și revoltate, într-atît de amețit și cătrănit și pentru că, pe drum, nimic mulțumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat să trag afară liftul din locașul lui, să-l aduc la mine în casă, de gât, ca pe un cățel și să pun înaintea lui o farfurioară de lapte. 324 DANIEL BĂNULESCU cu mâna întinsă, iar dintre degetele lui sărind îngrozite alimentele, precum scânteile din piatra unei brichete. Mi s-a și plâns. - Nu mai reușeam să mănânc aproape nimic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel ale vântului continuă să-i țină locul nedureros. Două ore mai târziu începu ploaia. Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii îi era încă îngăduit să se înjghebe, brâu subțiratec și misterios al stratosferei, zonă de studii tânjită de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ailaltă. Chișcă i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis celor care făcuseră o roată împrejur: 146 - Las', că-i mai fericit! A scăpat și ăsta. N-are mamă, n-are tată, nu cățel, nu purcel, o să-i fie mai bine. Îmi spunea când a venit că s-a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frunze-ntunecoase se văd în oale roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mreje de frunze se văd, în oale, roze ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă dădea într-o chilie pe pereții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită pe perete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata înaltă, haine călugărești spânzurate într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frunze-ntunecoase se văd, în oale, roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită, pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata [î ]naltă, haine călugărești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]