11,853 matches
-
era tot ce spunea articolul și Mma Ramotswe se întreba de ce o afectase atât de mult. În fiecare zi mureau oameni călcați de mașini și nu se făcea mare tevatură pe tema asta. Avea oare vreo importanță că unul fusese călcat de o regină a frumuseții? Era oare trist doar pentru că domnul Mavuso fusese un bărbat micuț și nesemnificativ, iar regina frumuseții o fată atât de înaltă și importantă? Probabil că un eveniment ca acesta era o metaforă frapantă a nedreptăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu l-am ucis. V-am spus adevărul. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Știu, îl liniști ea, îmi dau seama că nu mințiți. Făcu o pauză. — N-o să spun nimic poliției. V-am promis asta și nu-mi calc cuvântul. O să-i spun, însă, mamei ce s-a întâmplat, cu condiția să-mi promită că nu se duce la poliție. Cred că o să-și dea acordul. Nu văd motivul pentru care polițiștii ar redeschide cazul. Doctorului Ranta i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mulțime. Știa cum să procedeze cu un tânăr care are un simț exploziv al propriei importanțe, ceea ce, în opinia ei, e cel mai periculos fenomen înregistrat în Africa. Un tânăr cu o mitralieră e ca un teren minat. Dacă-l calci pe bătături - și nu-i deloc greu s-o faci - consecințele sunt nefaste. Dar dacă te porți cu mănuși - îl tratezi cu respectul pe care îl visează astfel de oameni- situația poate fi dezamorsată. Dar, în același timp, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai trecut pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
borăște-n Brazilia... Slăbește-mă cu idioțenii raționale, e peste tot și de oricând! Pă’ ce? Ieream proastă să-l construiesc, XY, care are 48 de ani, azi bea și-și bate amanta sau soacra, mâine se sinucide, poimâine îl calcă metroul? Fratello, eu scrisei ca-n transă, douăzeci de pagini pe zi, când e El, când e Ea... n-are decât să le așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Numai câtă mămăligă trebuia să le facă la ăștia... Și pe urmă voia să ne ia ochii cu accentul lui, cu tot felul de citate nemțești, ha-ha-ha... Mă-sa era aproape analfabetă, ca toate neamurile lui, n-a ajuns să calce în casa Pârvuleștilor. A fost și-o condiție la însurătoare, să nu aducă vreunul de-ai lui, să nu meargă să-i vadă. Le mai trimitea el bani pe ascuns câteodată. Mai știi, poate l-au ales intenționat, mai bolovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am luat gâtu’ la nimeni... De ce-ar trebui să mă duc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bandez de să ridic chiuveta, mi-e și cam foame și-o las să pregătească salata. Mă spăl, încerc să dau jos o parte din praful de peste zi. Parcă m-am înviorat și nu mă mai prezint ca o conopidă călcată de căruță. Am culoare. - Ai fi cel puțin naiv dacă ți-ai imagina c-ai putea câștiga o femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi călcat metroul, cred că-ți ziceai, decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pentru numai 30.000 poți să cumperi Ora profetică. Ierarhii o afurisesc în mai multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri mai Încolo, o altă stîncă, la fel de abruptă și de scăldată de mare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui era Încet, greoi, oarecum nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plânge cu sughițuri, Brandy strigă: — Taci! — Ba tu să taci! strigă Evie. În spatele ei, focul își croiește drum în jos pe covorul care acoperă scările. Sirenele - le auzi cum rătăcesc și țipă în tot West Hills. Orice om i-ar călca pe ceilalți în picioare ca să sune la 911 și să facă pe marele erou. Nimeni nu pare pregătit pentru numeroasa echipă de televiziune care trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. — Asta-i ultima ta șansă, scumpo, zice Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta pentru că am crezut că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți noi. Flash. — Mama ta nu voia să calce pe nimeni pe bătături, zice tata. Rupe un copan prin răsucire și începe să dezoseze carnea într-o farfurie. Cu treburile gay trebuie să fii atent, dat fiind că orice înseamnă ceva într-un cod secret. Adică, n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin ușa camerei mele. — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Mi-amintesc că voiam să ies și să-mi iau hainele, să le calc, să le împăturesc și să le pun la locul lor. Dă-mi orice senzație de control. Flash. Mi-amintesc cum ușa din față s-a deschis și s-a închis pur și simplu, nu s-a trântit. Cu lumina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
liber, pe trotuar, și bem cappuccino cu câțiva stropi de ciocolată și citim ziarul, apoi Brandy sună la agențiile imobiliare ca să afle în care case de vânzare mai locuiește cineva. Ellis alcătuiește o listă a caselor pe care să le călcăm mâine. Ne cazăm într-un hotel frumușel și tragem un pui de somn. După miezul nopții, Brandy mă trezește cu un sărut. Ea și Ellis se duc să vândă stocul pe care l-am strâns în Seattle. Probabil că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sume bunicele spre compensație, decît să-i scoată din zeama lor, urcîndu-i pe trepte ierarhice unde multă vreme s-ar fi comportat ca pe vechiul post, ceea ce n-ar fi fost rău, dacă nu cumva s-ar fi apucat să calce-n străchini după cum și-ar fi închipuit că ar trebui să se poarte. Așa că definitivarea lui pe post era o mare realizare personală și din acea clipă își ștersese din minte ideea dragă oricărui impiegat de a urca pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi că brusc trecuse de la tonul pseudoțărănesc, sfătos, la unul doctoral, ușor disprețuitor, exact cum vorbeau toți aristocrații cînd aveau de-a face cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar el era altceva decît un aristocrat, el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți avea Mihail nu se putea ști chiar tot în acest domeniu atît de încîlcit și sensibil, tot timpul calci pe nisip mișcător, nu știi cînd te înghite și nici nu are cine să te scoată, fiecare pentru sine, politică mare!, se putea întîmpla ca, în urma nu se știe cărei isprăvi, Mihail să fie chemat la ministru ori chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui. A ieșit cu grijă din ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea mai mare, sunetele mai clare. Omul venea fără grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge, mai ales cînd au tras nițel la măsea, se mai auzea și clinchetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]