3,031 matches
-
de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
istoria lui, începând chiar de la acela al copilăriei unui neam, când dânsul nu au ieșit încă din fașele poveștilor. Noi credem că chiar până acuma, cu toată pornirea unei grabnice și pripite lucrări, precum este întreaga noastră dezvoltare, izvoarele de căpetenie ale istoriei noastre sunt cunoscute, sau cel puțin adunate. Viitorul va putea fără îndoială să moduleze cu mai mare precizie corpul viu al trecutului nostru și să înfățișeze ochilor poporului o figură mult mal deplină de cum putem să o înfățișăm
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apartenența la realismul magic.Ghula , misteriosul ghid din țara Dankali, ascunde un secret pe care nu va întârzia să îl împărtășească lui Koinski. Mai mult decât un simplu pelerin ce alunecă pe oglinda de nisip a Africii, ea este temuta căpetenie a confreriei de amazoane ce venerează pe Șeitan. „Castratoarele” lui Ghula ipostaziază această latură lunară, demonică și onirică a femini tății africane. Odată cu Pratt, amazoanele din Cornul Africii rafinează cultul marțial și erotic al Penthesileei. Ca și la Kleist, bărbatul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
numiți popelicani, publicani, populicani, care gallice etiam dicuntur ab aliquis popelicant!“ „Iată-i deci“. „Într-adevăr. Paulicienii continuă În secolul al IX-lea să-i Înnebunească pe Împărații din Bizanț, până când Împăratul Vasile jură că dacă va pune mâna pe căpetenia lor, Chrysocheir, care năvălise În biserica Sfântul Ioan-al-lui-Dumnezeu din Efes și-și adăpase calul din agheasmatare...“ „Mereu viciul ăsta“, zise Belbo. „...avea să-i Împlânte trei săgeți În scăfârlie. Trimite Împotriva lui armata imperială, ăia pun mâna pe el, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Ali erau cei care se recunoșteau În shi’a, grupul adepților, ce dăduseră viață aripii eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În meditația reînnoită asupra cuvintelor profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
conferințe radiofonice (pe atunci, autorul era director al emisiunilor literare la Radio; textul va fi publicat de Ion Apetroaie în Ateneu, X, nr. 10, octombrie 1973, și conține observații relevante: apropieri de Mark Twain și Alfred Jarry, amintiri despre colegul „căpetenie, îndreptător”, „muzician”, „drăcos pînă la geniu”, „chinuit de probleme metafizice” și „de un umor rece, cerebral, mai greu de sesizat și de gustat”). Apar și „emuli” urmuzieni: de la epigoni fără har precum Moldov și Madda Holda (Magdalena Binder, sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu stăteam împietrită, auzeam nisipul foșnind, vântul răscolind valurile... Așa au trecut nopți și zile. Toți au plecat, după ce l-au îngropat și au recitat fragmente din Iliada, iar căpeteniile sale cele mai apropiate au înconjurat mormântul strigând numele lui și al lui Ahile... M-am uitat cum caii ridicau în zare un nor de praf îndepărtîndu-se și am rămas singură cu deșertul și marea... Aș fi vrut să plâng
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt notar ducal. - Atunci, de ce te-mbraci și-ți ondulezi părul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferea de singurătate, care așteptase ani în șir să vină cineva dispus să-l asculte și cu care să împărtășească altceva decât armele. Bunicul îl iubise, dar se arătase deosebit de zelos într-o singură privință: să facă din el o căpetenie, fără cel mai mărunt gest de afecțiune. În timp ce mâncam, Faroald m-a întrebat: - Când începi lecțiile? I-am răspuns: - Mâine, stăpâne. Rotari a bombănit mânios, dar a doua zi de dimineață, după baie, a venit în odaia mea. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta pe Pietro, fiul lui Paolo, un roman, și-l mai văd pe Sundrario, viteazul comandant al armatei noastre, silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Marcello. Eu și Gundo am pus două întrebări diferite în același timp. Eu: - Cine e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limba. A făcut un semn că merge, după care l-a întins spre unul dintre tovarășii săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care băuse a lăudat bunătatea vinului, în timp ce căpetenia îi spiona fiece schimbare a feței. De ce nu ne-a pus și pe noi să gustăm rămâne una din tainele cerului. După o vreme, ce mi s-a părut nesfârșită, a băut în sfârșit și șeful. Au băut toți, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grup de tineri, îmbrăcați ca niște țărani, înarmați cu arcuri cu săgeți deja gata de tras și îndreptate spre noi. - Volpe se perpelește acum în flăcările iadului, a constatat tânărul care purta la centură și o dagă, uitându-se la căpetenia bandiților. Ne-a măsurat și a zis: - Nu e rău pentru niște pelerini. Care e vrăjitoria? Cum le-ați venit de hac? Tocmai voiam să le răspund, când Bovo a venit în mare goană. - Nu trageți, sunt prieteni. Era contrabandistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și au trecut prin Ravenna pe la sfârșitul lui iulie, puși în lanțuri. Printre ei se afla și un tânăr foarte înalt, a cărui descriere corespundea cu cea a lui Rotari. S-au oprit doar două zile în oraș, după care căpetenia pazei a plecat cu ei, însoțiți de ceva militari. N-au mai fost văzuți nici căpetenia și nici ceilalți. În schimbul a două piese de aur aflase de la un eunuc de la palat că șeful pazei, atunci când nu era la Ravenna, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și un tânăr foarte înalt, a cărui descriere corespundea cu cea a lui Rotari. S-au oprit doar două zile în oraș, după care căpetenia pazei a plecat cu ei, însoțiți de ceva militari. N-au mai fost văzuți nici căpetenia și nici ceilalți. În schimbul a două piese de aur aflase de la un eunuc de la palat că șeful pazei, atunci când nu era la Ravenna, se retrăgea la o mică mănăstire nu departe de cetatea Classe, într-un loc numit Muta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei după o anumită pecete înfierată pe corp. A mai spus că, după credința lui, prizonierii puteau să se afle fie la Muta, fie pe o navă plecată de la Classe în nu se știe ce direcție. I-am cerut numele căpeteniei: mi s-a confirmat ceea ce bănuiam. - Se numește Andras. Este un om periculos care îi urăște și-i persecută pe evrei. VIII Am pornit spre Classe a doua zi, având la noi o sumă măricică de bani, pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atelier, și, înainte să ne culcăm, Gundo a fost curios să-i dezvălui înțelesul cuvintelor pe care le schimbasem cu călugărul la Muta. Am căutat să potrivesc lămurirea cu simplitatea minții lui. - Așa cum a insinuat preotul de la Classe, Andras este căpetenia unui mic grup de discipoli ai lui Basilide, un învățat care a trăit acum aproape cinci veacuri în Alexandria din Egipt. El susținea că Iisus n-a murit pe cruce și că în locul lui a fost răstignit altcineva. Urmașii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soldaților, și ucigașii tocmiți și-au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești, atât de silențios călcau. Militarii au trecut de la somn în moarte în aceeași clipă, cu toții. Cu niște sule ascuțite de fier, la un semn al căpeteniei, inimile le-au fost străpunse în aceeași clipă. Am ajuns la gratii în firava lumină a unei semiluni ivite dintre nori. Am îngenuncheat în dreptul uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au hotărât să nu se oprească în acele stepe înghețate și sălbatice și și-au continuat drumul până ce-au ieșit din Scandinavia. Au ajuns în țara numită Germania. Aici trăiau și spânzurau doi bărbați cruzi pe nume Ambri și Assi, căpeteniile vandalilor; supuseseră toate triburile din vecinătate și voiau să facă același lucru și cu winnilii. Ibor și Aio, sfătuiți de Gambara, au ales riscul morții, și nu sclavia. Încât, după ce l-au invocat pe Wodan, Balder și alți zei, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era de cel puțin trei pași, iar ca înălțime, ajungeau la treizeci și cinci de coți, turnurile bătând spre cincizeci de coți. Cred că Calinic a făcut-o dinadins, ca să mă uluiască: am intrat pe la poarta principală, Poarta de Aur. În timp ce arătam căpeteniei gărzilor scrisoarea către Giuliano, nu-mi venea să cred ochilor. Poarta era foarte înaltă, cu trei bolți arcuite, cu canturile îmbrăcate în plăci de aur lucrat în relief, surmontată de statui de bronz aurit: cinci elefanți ținuți în lanțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ați folosit până acum? S-au uitat la el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și cel care părea a fi căpetenia a făcut un pas înainte, înșirând cu îngâmfare nume de plante și esențe. - Ați folosit mucegaiul verde de cedru sau de măr? a întrebat Garibaldo. Auzindu-l, l-au privit mai atenți, făcând semne de aprobare. Garibaldo a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
persoana istorică a lui Iisus Hristos există o singură natură, natura divină a Fiului lui Dumnezeu. Eretic creștin din prima jumătate a secolului al II-lea. Deține prioritatea unor scrieri ce contrazic vechiul Testament. Episcop de Cezareea Capadociei, una dintre căpeteniile mișcării origeniste în veacul al VI-lea d.Hr. Papă între anii 590-604 (anul morții sale). Biserica Catolică îl recunoaște drept sfânt și doctor al Bisericii. I-a inspirat lui Thomas Mann romanul Der Erwälte (Alesul). Cuvânt de origine elină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei căpetenii cheyenne care cerceta stelele, depășeau astfel cadrul cam strâmt al povestirii de aventuri, cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]