6,191 matches
-
el la greu!... Așa am procedat și am văzut îndată efectul “învățăturii”. Pe Mateiaș, la varnița lui Catrinu din Dragoslavele era loc de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân din căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce eu stăteam la căldură în fața vetrei de la varniță și mai moțăiam
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân din căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce eu stăteam la căldură în fața vetrei de la varniță și mai moțăiam. Ce dulce mi se părea atunci acest somn “pe apucate”” Sincer, îl doresc și acum la bătrânețe!... Ne reîntorceam acasă cu căruța
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce eu stăteam la căldură în fața vetrei de la varniță și mai moțăiam. Ce dulce mi se părea atunci acest somn “pe apucate”” Sincer, îl doresc și acum la bătrânețe!... Ne reîntorceam acasă cu căruța slobodă de încărcătură, stând pe brânci peste țoala de fân, până ajungeam acasă. Pe atunci, nu era ca acum circulația mare pe drum, care să ne îngrijoreze. Mi-era frică aici pe Valea lui Andreiași, când treceam podețul peste firul
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
vreme de cumpănă, când feciorul său, avocat, este silit să părăsească Transilvania și să se retragă în Regat : Nu-ț' pasă de rumân!!! i-a strigat, arătând cu pumnul spre Cer, mai înainte de-a se opri cu cai și căruță la primul făgădău. A băut deț după deț de jinars d'ăl rău dar era mult prea amărât ca băutura să se lege, ca muierea cea stricată, de el. A pornit caii la trap voios, dar glodul devenea din ce în ce mai vârtos
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
dragi ca-n dușmani. Apoi, a coborât, a pus umărul, a împins, au tras în același ham om și animal ... (Rugăciuni din Vremea trasului poverii). Atunci are loc, după spusa autoarei, un fapt miraculos : în timp ce bunicul se opintea să scoată căruța din glod, i-a apărut un tânăr aievea care l-a scos din încurcătură : Străinul acela era subțire-n umeri și-n șale, cu sângele șiroindu-i dunăre din rănile care-i înfloreau acolo unde-i fuseseră bătute cuiele. Nu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
aievea care l-a scos din încurcătură : Străinul acela era subțire-n umeri și-n șale, cu sângele șiroindu-i dunăre din rănile care-i înfloreau acolo unde-i fuseseră bătute cuiele. Nu avea ,,parapleu” de mătasă, nu avea nici căruță nouă, nici cai sănătoși, El își ducea singur povara pe umeri, făcea drumul iertării pe jos. Nu se văieta, nu suduia, mergea cu pași egali, cumpătat și fără să facă popas ori să-și piardă vremea și banii la birtul
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
singur povara pe umeri, făcea drumul iertării pe jos. Nu se văieta, nu suduia, mergea cu pași egali, cumpătat și fără să facă popas ori să-și piardă vremea și banii la birtul din sat. Bunicul L-a ajuns, cu căruța lui cea trasă de telegari focoși cum nimeni în sat nu avea. L-a ajutat, dar numai cât și cât Străinul a vrut să fie ajutat. Atunci I-a văzut și coroana de spini și ochii blajini. Era Iisus al
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
diplomă? De aia crezi tu că nu știu cum să‑mi muncesc pământu’? Hai, spune! - Nu zic, Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale. Dar... cu ce‑l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât. N‑avem car și nici căruță. Nu mai avem boii de care ne‑ai povestit matale și nici caii lui tataie. Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă. Atât! Cu ce muncim pământul pe care‑l vom
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
august 1920). În anul 1922-1923 ia ființă școala din satul Sătic, o școală cu clasele I-IV și prevăzută cu un singur post de învățător. Satul fiind situat departe de centru, pe atunci fără drum de acces cu mașina sau căruța, învățătorii nu stăteau aici decât maximum un an sau doi, adesea și mai puțin, de ordinul lunilor, ceea ce producea o fluctuație mare de cadre calificate de la un an la altul, sau chiar în cadrul aceluiași an. Abia după războiul al doilea
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356653_a_357982]
-
care să se întoarcă acasă de la câmp cu traista goală. Că erau câțiva știuleți de porumb ori câteva pălării de floarea soarelui, niște sfeclă aruncată la capul locului din timp și ascunsă sub frunze ca să fie înghesuită seara pe fundul căruței, sau în traista ce purtase până la prânz mâncarea, că erau niște roșii și ardei ori varză verde încă ne‑nvelită bine sau două‑trei kile de grâu de la batoză, nu contează. Ceva trebuia să fie. Era ca o regulă nescrisă
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
din Bucovina, la o jumătate de kilometru până la actuala graniță cu Ucraina - mi-am dat seama dintr-odată că locul unde mergeam și mă jucam, unde pășteam vitele și oile, cu caii și-i apăram de muște cât se-ncărca căruța, mi-era interzis și n-aveam nici o explicație. Mă simțeam dator să-mi pun întrebarea, la modul unui copil de 12 ani: „Ce s-a întâmplat? De ce comedia asta sinistră, care se joacă cu noi?” În plus, acolo se trăgea
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
până când părinții noștri ne amenințau că ne pedepsesc. atunci se spărgea gașca, liniștea se lăsa iar noaptea visam numai îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni. toamna era forfotă peste tot. clocotea sângele în vene era un du-te vino: căruțe, tractoare, oameni, copii. curgeau crengile pomilor până la pământ de roade, câmpul era plin de grămezi de știuleți de porumb, viile gemeau sub greutatea boabelor de chihlimbar iar oamenii mai aveau timp de mers la nunți și la botez. mi se
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
formatorul de opinie de azi, personajul cărții trece prin mai multe încercări, la fel ca eroii din poveștile românilor, pe care le poartă cu el în suflet. E greu să fii singur în lume și să descoperi că visele din căruța ta coboară pe moșia altora. Însă cu ambiție personajul nostru reușește să schimbe lumea după viziunile lui. Să fie apreciat, respectat și dat drept model. Volumul „Singur printre ziariști”, apărut în 2002, a surprins în modul cel mai vizibil prin
PRIN MOARTE, AŞTEPTÂND VIAŢA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355083_a_356412]
-
nostru reușește să schimbe lumea după viziunile lui. Să fie apreciat, respectat și dat drept model. Volumul „Singur printre ziariști”, apărut în 2002, a surprins în modul cel mai vizibil prin eseurile de atitudine, apoi a urmat volumul de poezie „Căruța cu vise”, în 2010, lansat la Madrid și apreciat de spanioli. „Îmi place să văd oameni fără cute sub frunte, cu ochii limpezi ca izvorul, să aibă unde pune dorul, să dea mâna cu tine cu palma întinsă, nu cu
PRIN MOARTE, AŞTEPTÂND VIAŢA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355083_a_356412]
-
în toată Bucovina. Toate coșurile au fost premiate, acordându-se locul I tuturor participantelor. Juriul a fost alcătuit din 15 specialiști proveniți din mai multe județe din țară. În timpul festivalului se desfășoară parada ouălor încondeiate, care sunt macheta festivalului, în căruțe trase de cai. La acest festival au mai avut loc și Concursul Glasul Trâmbiței, Cornului, Buciumului și Tulnicului la care au participat concurenți din toată țara, cât și Parada Costumului Popular Autentic. Tot în muzeu se păstează și macheta Festivalului
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
prin curtea casei părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de stradă la București! -Și mă-ta? -E cu unchiul Stancu la plug... -Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță!- se adresă primarul celui ce mâna caii. Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de stradă la București! -Și mă-ta? -E cu unchiul Stancu la plug... -Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță!- se adresă primarul celui ce mâna caii. Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii și-i băgă în grajd. Apoi veni la mine: -Tu ești proprietarul? -Da, zic eu, dar ce vreți să faceți? Primarul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut așa ceva! E zâna-zânelor căzută din cer! Privii și eu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut așa ceva! E zâna-zânelor căzută din cer! Privii și eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinspre zece ani, strălucea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu, făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea, chit că
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
amețeau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la Cotul Donului. Sărise cu căruța în aer și din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucăți de carne. Tatăl își făcuse un pătuiag, se urcase în el și da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]