2,455 matches
-
sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai zic. Și sigur că arătam ca un elefant pe lângă toate fetele alea superbe din Singapore, pe care ai fi zis că le poți dărâma numai dintr-o suflare! — Chestia cu liftul a fost un ghinion și-atât. Cât despre căzutul pe scări, i se poate întâmpla oricui. Anna repeta vorbele pe care i le spuse de atâtea ori Neil, iar Darcey pufni. —Păi, așa și e! spuse Anna. —Știu. Dar aș fi preferat să nu mi se întâmple tocmai mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tras În susul acestuia ca să Încalec parapetul. Un ulm mi-a oferit o coborâre ușoară la nivelul solului. Nu țin minte să fi auzit vreun mârâit și nu am auzit nici zgomotul făcut de labele câinilor când au alergat peste frunzele căzute. În ultima clipă am auzit un gâfâit puternic care mi-a făcut părul măciucă. Câinele era deja În plin salt la gâtul meu atunci când am tras cu arma. Împușcătura nu se auzi tare pe sub copaci, păru chiar prea neînsemnată, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
știe să meargă, amestec cu lingura în oală, tai legumele, spăl vasele, scot sânul și bolborosesc un cântec. Mă sufoc. În orașul ăsta n-o să ne descurcăm niciodată. Atacuri de panică imediat ce văd scaunele roșii din metrou. Distanțele. Fețele galbene, căzute. Privirile rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros de om bătrân. Frustrarea mea de a nu produce destui bani, niciodată destui bani. Trag adânc în piept mirosul ei de pui de găină. Îi
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din testiculele mele, eviscerată din burta mea, țâșnită din carotidele mele. Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie scurtă, atâta cât să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul lui cu zornăitoare întinzînd mâna, și ursul de cauciuc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu mă va aștepta nimeni în sat, la autobus, numai că acum va fi încă ziuă afară când voi ajunge și până la mănăstire nu fac mai mult de două ore, astă-iarnă drumul mi l-au încetinit nămeții de zăpadă proaspăt căzută, mai era și noapte, e și sărbătoare mâine, sărbătoarea Maicii Domnului, vor fi pelerini la mănăstire, mi-am pus ceasul să sune la șase și mi-am pregătit totul din seara asta, am nevoie de o oră de mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
per favore! 13 iulie, de două zile lângă Ancona în casa tatălui lui Andrea, de pe terasa unde stăm acum se vede marea până departe albastră, mă așteptasem să găsesc un om încrâncenat într-o permanentă luptă cu divinul, un înger căzut, dar Aldo, tatăl lui Andrea, e doar un bărbat bine, fascinant, cu mare succes probabil la femei și nimic din negura pe care eu îmi imaginasem că cineva cu experiențele lui ar fi trebuit s-o lase în juru-i, Aldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-l ia cu mâna, eu o privesc cu ochi mari, neștiutori, îi descântă Corinei, ea mică, purtată prin casă de mama în brațe, Corina să se curățească, cum mă-sa o făcut, ptui, amin și bunica nu observă jarul căzut, grăbindu-se să dea cana cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să te lovesc. Eu pluteam pe această frunză, dar vântul își schimbă direcția și m-a izbit în tine. Și în plus, o furtună teribilă m-a adus aici. Îmi cer scuze că te-am supărat. Poți să iei banana căzută. — Acest fruct se cheamă banană? O, dar ce gust bun are! Acolo, de unde vin eu, nu există asemenea fructe. Tu cum te numești ? — Eu sunt Bananierul, iar cel care ți-a trimis frunza este Cocotierul, cel care nu are nici un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
polițiștii sau sunt eu un caz mai special? Din mulțime răsunară urale. Am întors capul și l-am văzut pe partenerul de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat la Kay, am văzut c-a pălit și s-a ghemuit în jacheta ei sport. I-am spus: — Mâine seară o să fie și mai rău. Ar trebui să rămâi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte să apuce să calce pe avocatul căzut. Culeseră de pe jos un Sandy Moir-Farquharson plin de sânge și-l ajutară să revină În clădirea tribunalului, târându-l după el și pe atacator. Nu se mai Întâmplă nimic vreme de jumătate de oră. Nimic În afara ploii Înghețate. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l țineau se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ești exact ca restul! O altă gheată, de data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana Întunecată. În lumina palidă a unei torțe căzute văzu totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reuși să se ridice-n picioare și s-o ia spre ușă. Se opri În prag. În nici un caz nu putea s-o lase așa pe Watson. Se Împletici Înapoi spre locul unde se afla aceasta, luminată de o lanternă căzută. Urme roșii furioase Îi Înfloreau pe stomac și pe coapse, iar o pereche de urme de mușcături sângerau liber pe podeaua de beton. Își simți coastele mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sau enervare pentru că trebuie să intervii.“ Greșelile acelea erau ca valurile mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut care în fiecare dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius fusese închis pentru că dorise să-l vadă pe Gajus Caesar la putere, celui care fusese considerat un bețiv, un jucător iresponsabil și un iubitor de petreceri nu-i fu teamă să arate că era singurul prieten al Împăratului căzut. Duse trupurile în Horti Vaticani, în fața înaltului obeliskos, puse să se ridice pentru toți trei un rug funebru și îl veghe tăcut în noaptea aceea de ianuarie, cu vânt puternic. „Puterea e un tigru, singur pe o stâncă...“, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelea „luate din căluș“. A fi „mutul“ Însemna să fii cineva. (azi) Să fii gelos. Ce decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lungul canalului. Ținînd la piept comoara rece, Jim părăsi taluzul și traversă orezăria. Mergea pe marginea craterului de bombă spre perimetrul aeroportului, cînd auzi zumzetul ușor al motoarelor unui avion, gîndindu-se deja cum Îi va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nord și scoase un fluierat triumfător. La zece kilometri mai departe, pe suprafața sumbră a rîului, catargele luminate de soare și suprastructurile unui crucișător american Își luară locul lîngă blocurile de birouri și hoteluri de pe Bund În Shanghai. 40 Aviatorii căzuți Toată dimineața, sunetul focului de artilerie traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atunci, da, asta este altă treabă, atunci o să-ți dea cei patru metri de stofă. E vara rateurilor, dar pe Nixon tot Îl vezi. Nixon și Ceaușescu trecând Într-o mașină decapotabilă, la Piața Romană, mâinile lui ridicate, mânecile hainei căzute și manșetele acelea de un alb strălucitor, el salutând mulțimea adunată să-l vadă, lângă el un Ceaușescu imposibil dar și invidios, În sfârșit vezi și tu un președinte american pe viu, nu În poze, ca la Expoziția americană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
face o tocană. Fiul lui este meșter olar. În spatele lui, munții. Peste sat mănăstirea Horezu. Brâncoveanu, din perete, privind etern la frumoasa lui pohtă. Lângă el nevasta și copiii. Prin geamul afumat, o palmă de lumină Îi Încălzește capul. Capul căzut. Tu, indiferent, fără putere. Obosit, Gorbaciov a fost deja la București. E ca și cum n-ar fi fost. Călătorim, călătorim. În fine, te-au demolat și pe tine. Te Însilozează Într-un bloc pe Mașina de Pâine. Pe trotuarul din fața blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de fier fără să simtă durerea. Reușisem să-i trag mânecile, acum mai aveam doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]