1,713 matches
-
zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zona de est a promotoriului (fâșie înaltă de pământ care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
reprezintă un defileu săpat de râul Camenca într-un recif cu lungimea de peste 2 km și lățimea - 125 m, amplasat la sud de satul Butești, raionul Glodeni, Republica Moldova. Ca și restul toltrelor, reciful calcaros s-a format cu 15-20 milioane de ani din schelete de corali, moluște, scoici, alge, animale și organisme marine care populau apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula") sau paltin
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
înființat în anul 1974 și reprezintă o parte a dealurilor Rostocze din sud-estul țării, cu arii împădurite, culmi domoale, vârfuri (Vârful "Bukowa Góra" 310m și altele cu altitudini maxime de sub 400 m.), suprafețe umede, cursuri de apă, cheiuri cu abrupturi calcaroase, dune de nisip, mlaștini, pajiști și pășuni; cu floră și faună specifică. În suprafața teritorială a parcului sunt incluse cinci rezervații naturale. Specii arboricole Flora parcului este constituită din arbori (dintre care unele exemplare cu vârste seculare au fost declarate
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
Carpaților. a fost înființat în anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
sfert de km de intrarea în rezervația Cheile Șugăului. Rezervația naturală cu o suprafață de 0,10 hectare, face parte din situl Natura 2000 "Cheile Șugăului - Munticelu" și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al "Masivului Munticelu". Cu o dezvoltare de 120 m și o denivelare de 14m (-2 respectiv +12 față de intrare), are o intrare scundă de 1 - 1,5 m situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
Peștera a apărut din cauze de natură tectonică și a evoluat în conglomerate cretacice, fiind din acest punct de vedere un caz particular pentru această parte a Carpaților Orientali, deoarece relieful endocarstic de aici nu este legat de o zonă calcaroasă. Este cea mai lungă peșteră din România cu geneză în conglomerate. Conform geologului Constantin Grasu, premisele apariției peșterii au fost fețele de stratificație primară (există un paralelism între planșeul și plafonul majorității compartimentelor și înclinarea bancurilor de conglomerate) și sistemul
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
Conform geologului Constantin Grasu, premisele apariției peșterii au fost fețele de stratificație primară (există un paralelism între planșeul și plafonul majorității compartimentelor și înclinarea bancurilor de conglomerate) și sistemul de fisuri care străbat masa acestora. Solubilitatea cimentului și a elementelor calcaroase, a făcut ca prin dizolvare și eroziune fisurile și golurile dintre stratele de conglomerate să fie treptat lărgite, asfel formându-se sălile. Formațiunile concreționare au luat naștere prin precipitare chimică, rezultat al infiltrării apei de la suprafață într-o perioadă climatică
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele de tip Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar explorarea deplină a acesteia s-a făcut
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
2060; în Austria: Tiroler Landesstraße 255) care leagă localitățile Ettal din Oberammergau (în districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din Tirol (în districtul Reutte). Ea începe de la nord-est de pe valea "Graswangtal" aflată de-a lungul râului Linder, care se varsă prin subsolul calcaros în Ammer, prin "Graswang" și prin dreptul "castelului Linderhof". Pe partea austriacă, șoseaua trece pe malul lacului Planșee până la "Reutte". Șoseaua care străbate Ammersattel se desparte de la Ettal (Germania) de Bundesstraße 23 și se unește la Reutte (Austria) cu Fernpass-Straße
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
asupra munților. a fost creat în anul 1959, urmând ca din 1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu și sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul al XVIII-lea. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător, care indică orele și care datează din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în cazul
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (în bazinul superior al "văii Caselor") de un deosebit interes geologic (formațiuni de blocuri de piatră carbonatice, calcaroase, marnoase, argiloase de vârstă cretacică), floristic (floarea-reginei, urechelniță, vulturică, clopoțel de munte, usturoi sălbatic), faunistic (urs, cerb, jder, râs, lup, vulpe, cocoș de munte) și peisagistic.
Moara Dracului () [Corola-website/Science/327169_a_328498]
-
Brașov. Ziua în care a fost fixat acest eveniment este întodeauna prima duminică după Duminica Paștilor, cunoscuta sub numele de "Duminica Tomii". Pietrele lui Solomon reprezintă o arie naturală în al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) , fenomene carstice de un deosebit interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
incluse mai multe arii naturale protejate, printre care: Complexul carstic de la Ponoarele, Pădurea de liliac Ponoarele, Cheile Coșuștei, Cornetul Babelor și Cerboanei, Cornetul Băltii, Cheile Topolniței și Peșteră Topolniței, Cornetul Văii și Valea Mănăstirii, Izvorul și stâncăriile de la Camăna, Pereții calcaroși de la Izvoarele Coșuștei și Peșteră Epuran. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară - "Platoul Mehedinți" și dispune de zece tipuri de habitate naturale (Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" (Aremonio-Fagion), Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
continentală aflată în nordul Depresiunii Trascăului) de pajiști stepice, tufărișuri și păduri cu arboret de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"); ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase", "Păduri dacice de stejar și carpen" și "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază faună și floră specifice Apusenilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
alpin", "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition", "Fânețe montane", "Mlaștini turboase de tranziție și turbrii oscilante (nefixate de substrat)", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Turbării active", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Zăvoaie cu Salix albă și Populus albă" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Maramureșului. Situl include rezervațiile naturale: Arcer - Țibleș Bran, Peșteră din Dealul Solovan și Peșteră și izbucul Izvorul Albastru al Izei. La baza desemnării
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
accesibile urmând potecile marcate. Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată în Masivul Piatra Mare care face parte împreună cu Masivul Postăvarul din "Munții Bârsei" (grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură). Situl prezintă un relief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la sud de râul Timișul Sec de Sus și "Platforma Predealului" și la vest de Valea Timișului Sec
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Vărful Piatra Mică" 1.614 m, "Vârful Piatra Poienii" 1402 m, "Vârful Bunloc" 1187 m.). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști și pășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiune calcaroasă. Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri; astfel: Râul Chiva cu afluentul de dreapta Valea Pojaru; Râul Șipoaia; Râul Daschia; Râul Mușatul, afluent de stânga al Gârcinului; Valea Carierei, Valea Pietrele Mari Valea Timișului Sec
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
zonelor umede. Situl a fost desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate de interes comunitar de tip "Turbării active" și "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)". Printre speciile faunistice aflate la baza desemnării sitului se află amfibieni și reptile cu specii de: ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata", specie aflată pe lista roșie a IUCN), broască roșie de munte ("Rana
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
României, Nr.691 din 11 octombrie 2007 (privind instituirea de noi arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 242,70 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic și faunistic din Podișul Casimcei alcătuită din abrupturi calcaroase (atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii, ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj. Aria naturală se
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 6 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (ce adăpostește specii vegetale de origine mediteraneană) din Podișul Dobrogean, în perimetrul căreia se află un afloriment (abrupt descoperit) constituit din conglomerate calcaroase, cu un conținut important de faună fosiliferă marină, atribuită cretacicului.
Locul fosilifer Credința () [Corola-website/Science/329062_a_330391]