4,790 matches
-
decis că Înhumarea era de preferat incinerării și a zâmbit, amintindu-și de vechea preferință din copilărie: oxidarea lentă Într-un vârf de pom. În ziua de după ceremonia funebră s-a distrat În biblioteca cea mare, cufundându-se În moliciunea canapelei În atitudini mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a agenției a fost Înlocuită imediat de o altă imagine. — Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
infinit, cu infinită tristețe.) ROSALIND: Să nu mă uiți niciodată, Amory... AMORY: Adio... (Se Îndreaptă spre ușă, caută neîndemânatic clanța, o găsește; ea Îl vede cum Își dă capul pe spate și dispare. Dispare. Ea dă să se ridice de pe canapea, dar se lasă să cadă pe ea cu fața În jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
diavolului În mod violent, ca un gentleman, ci să dispară din vederea oamenilor Într-un mod prudent și senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
centrului, peste drum era Casa Centrală a Armatei, era lângă ea un magazin care avea la subsol un raion cu toate berile din lume, era o nebunie. Am aranjat frumos, Tinuță, socrul meu, ne-a ajutat, ne-a cumpărat o canapea și două fotolii și mi se părea că m-am întors către clipele acelea de Paște sau de Crăciun când liniștea era numai a mea, când căldura era numai a mea, când toată lumea era numai a mea. Probabil că omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
camera ei, Sophie a pus un disc și îi cere lui Hans să se așeze în fotoliul de vizavi, să se dezbrace, da, de tot, și să se masturbeze în fața ei, așa cum o face de obicei la el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prietena mea ne-am exhibat În fața acelui bărbat În cele mai umilitoare poziții pe care le știam. Și știam destule pentru că de multe ori ne delectam cu jocuri de lesbiene, eu și prietena mea. Însă bărbatul acela stătea așezat pe canapea cu picioarele desfăcute și se juca cu penisul, dar nu avea erecție, cu toate că nu era beat. Între timp cocaina Începuse să-și facă efectul, prietena mea și cu mine eram absorbite de jocul de-a lesbienele, când am resimțit profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era ceva mult mai puternic decât orice semnal de pericol din adâncul ființei mele. —Am ales la Început o fată dintre prietenele mele. Keiko Kataoka și-a reluat povestea de Îndată ce m-am Întors În cameră și m-am așezat pe canapea. Fără Îndoială că se simțea mirosul de spermă de pe degetele mele și de pe fermoarul pantalonilor. Îmi venea să-mi frâng degetele de rușine, dar știam că oricare ar fi fost dovezile rușinii, nu le puteam ascunde față de Keiko Kataoka. — Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kyōko ecstasy! — Da! Țipa cât o ținea gura că vrea o pulă! Kyōko nu mâncase nimic o jumătate de zi când a fost obligată să ia o pastilă Întreagă de ecstasy, sfărâmând-o Între dinți. Apoi au legat-o de canapea, cu o pernă sub fund, și au lăsat-o așa. Când, În sfârșit, drogul a Început să-și facă efectul, corpul i s-a acoperit de o sudoare rece, secrețiile care i se scurgeau din vagin au trecut de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ars niște cristale de stupefiante procurate din Yokosuka. Vagabondul se excitase doar privind. Și-a dat repede seama că, decât să Încerce să o umilească pe fată depărtându-i cu forța picioarele, era mai excitant să o abandoneze legată de canapea și să o privească cum cerea implorând orice obiect În formă de penis. — Nu era deloc un snob. De fapt, știa că nici vinul, nici șampania nu i se potriveau, așa cum nu i se potriveau nici hotelurile gen Okura sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu niște documente, ce ziceți să stăm puțin de vorbă, ca Între femei? — Iartă-mă, Noriko, te rog să mă scuzi câteva minute, Îi spuse bărbatul, privindu-le pe cele două fete frumoase, În timp ce se așezau una lângă alta pe canapeaua din piele bej. E o fată Într-adevăr drăguță, se gândi Keiko Kataoka. — Mi s-a spus că lucrați În domeniul modei și constat că aveți Într-adevăr un gust deosebit În alegerea vestimentației, spuse Keiko Kataoka În timp ce pregătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe care le avusese când a intrat În această cameră de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe deasupra bikinilor și se Întoarse În cameră. În momentul acela o zări pe Keiko Kataoka, Încă Îmbrăcată În costumul ei roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu am de gând să-ți fur iubitul, Însă nu mă pot abține. Și eu Îl iubesc. E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
strânsă În brațe de acest bărbat, să simtă orgasm după orgasm, ca altă dată, apoi să-i cuprindă sexul cu buzele și să-i bea sămânța ca dovadă a dragostei ce i-o purta. Condusă de Keiko Kataoka, Înaintă Înspre canapeaua unde bărbatul aștepta cu penisul În erecție. În timp ce o conducea pe Noriko Înspre el, Keiko Kataoka Își aminti de cuvintele bărbatului. Îi vorbise pe un ton neutru, de parcă era un comentator sportiv care explica mișcările de balansare de la jocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deveni un masochist. E ușor să fii masochist, să renunți la Îmbrăcăminte, la libertatea de mișcare, la numele tău, la semnificația lucrurilor, să te comporți ca un bebeluș ori ca un sclav. Bărbatul stătea ghemuit, cu genunchii la gură, pe canapeaua În stil victorian din apartamentul Ambasador al hotelului Plaza, inundat de primele raze ale soarelui de dimineață. Era Într-o stare de tensiune extremă. Depășise cu mult doza maximă, ajungând Într-o stare de tensiune și nesiguranță pe care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
i-am Îndepărtat călușul din gură, Noriko a Început să plângă ca un sugar, Încercând să-și lipească trupul de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai putea controla dorința sexuală, care Îi acapara Întregul trup. Însă bărbatul pe care-l iubea cel mai mult nu făcea nimic ca să o ajute, ba dimpotrivă; Noriko Îl urmărea cu privirea cum o așeza pe femeia cea Înaltă pe canapea, cum Îi dădea jos pantofii cu toc Înalt și Începea să-i sărute vârfurile picioarelor. Femeia cea Înaltă Îi privea disprețuitor pe Noriko și pe bărbat, cu o privire ca de gheață, apoi Începu să geamă pe măsura ce limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să cred că am putut sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aproape. Reiko era o fată inteligentă și, chiar sub efectul drogurilor, găsi forța să spună: O! Extraodinar!, apoi se lipi de mine, În timp ce dintre coapse i se prelingeau fluidele. În timpul acesta, Mie era pătrunsă pe la spate, cu brațele sprijinite de canapea, dar, cum era mică de Înălțime, fundul Îi sălta ușor la fiecare Împingere a bărbatului. Simțindu-se privit, bărbatul s-a aprins și mai tare, intensificându-și mișcările din șolduri, și a Început să o violeze. De obicei, chiar pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i dau să bea până se Îmbăta. Aș fi băut și eu până ce mi-ar fi venit cheful de sex și aș fi dus-o Într-unul din cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trona În mijlocul camerei. Rămase Întins cu fața În sus și se freca la ochi. L-am Întrebat dacă pot să beau și eu apă minerală, la care el dădu din cap fără a se opri din frecat la ochi. În afară de canapeaua pe care se lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la ochi. În afară de canapeaua pe care se lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică În capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timp am mai băut un pic de apă minerală. Sticla de un litru era deja aproape goală. În cele din urmă Yazaki se ridică În capul oaselor, luă o țigară fără filtru dintr-o cutiuță de metal de pe măsuța de lângă canapea, și-o aprinse și trase cu putere fumul În piept. Mă invită să iau un loc și m-am așezat În celălalt capăt al canapelei. Parchetul era acoperit de un covor gros. — Asta e camera dumneavoastră? am Întrebat. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]