5,781 matches
-
carton din tava pentru corespondență internă. — Analizele de sânge pentru fata ta de patru ani necunoscută. Sunt niște chestii interesante acolo. Îi dădu plicul, trase fermoarul sacului, aranjând cadavrul, În vreme ce Logan răsfoia raportul. Brian nu glumea. Era foarte interesant. La cantină, la vremea prânzului, era un singur subiect de discuție: oare avea să fie dat afară inspectorul Insch? Logan mâncă În liniște la o masă cât mai departe de ceilalți. Pentru el, lasagna avea gust de ziar umed. Se făcu liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a lua ca de obicei: supă scoțiană, macaroane cu brânză și cartofi prăjiți, pandișpan cu gem și cremă. — Te rog, Doamne, spuse Logan În barbă, fă să se ducă să stea În altă parte... Dar Insch Își roti privirea prin cantină, Îl văzu pe Logan și o luă drept spre masa lui. — Bună ziua, domnule. Logan Împinse la o parte lasagna pe jumătate mâncată. Spre imensa lui ușurare, inspectorul Insch abia mormăi un bună ziua și Începu să-și mănânce supa. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu geamuri fumurii iese În drum și se Îndreaptă spre centrul orașului. Gerald Cleaver era liber. Înapoi la sediul poliției, Logan se alăturase unui șir lung de polițiști și polițiste cărora le curgea nasul și strănutau. În fața rândului, personalul de la cantină punea În castroane polonice de supă scoțiană aburindă. De lângă tacâmuri unde stătea, șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trebuie să-și poată justifica acțiunile, chiar dacă și numai față de sine. Își are ritualurile lui. Va vrea să se folosească de tot timpul pe care Îl are la dispoziție. Logan nu mai scoase nici un cuvânt până când Insch le arătă musafirilor cantina și până când fură din nou singuri În camera de anchetă. — Ce sac de căcat! Insch Încuviință din cap și scotoci prin buzunare pentru a mia oară În după-amiaza aceea. — Mda. Dar săculețul ăla de căcat a ajutat la prinderea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar amigdalele. „Trebuie să le scoți rapid, altfel riști să faci reumatism generalizat“, Îmi spune, la Spitalul Studențesc, gras și mic, doctorul Ionescu. Nu știu dacă e cazul să merg diseară cu colegii mei la revelionul Facultății. Se face la cantina Victoria din pasaj. Mai bine rămân În cameră cu Faust, În traducerea lui Blaga. Vine Bazil frumos Îmbrăcat, frezat, parfumat să mă incite. „Imbecile, se schimbă anul. Hai și tu să prinzi clipa!“ „Care Clipă?“ (Îi comentasem versul emblematic „Verweile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la lămuriri și discuții etc.; la cercul de literatură universală, i-am spus asistentului că am adormit ascultând Încă o dată o bibliografie răscitită și compilată fără să schimbe o virgulă și că ar trebui să-mi plătească timpul pierdut; la cantină n-am vrut să mă ating de nimic, scriind În condică oximoronul „mâncarea e inmâncabilă“; la ședința asc n-am fost de acord să fie pedepsită L., dezvăluid că M. este o ticăloasă și că vrea să intre În partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neputincios la absența preluării comenzilor erotice. A te manifesta liber de orice constrângere fizică ori metafizică nu este posibil. Suntem locuiți pe rând de alte identități. (azi) Stau În pat și citesc de două zile. Nu mă mai duc la cantină, Îmi aduce Bazil câte ceva. Citesc Shakespeare. Spirache a dormit până la ora 13. Acum Își mângâie mușchii antebrațului surâzând satisfăcut; are un corp de efeb, nu degeaba se vorbește că este căutat stăruitor de un actor celebru. Trece pe lângă patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să ispășească posesoarea unor brațe atât de expresive. Mă plimb des pe sub castanii din curte. Observ că se plimbă și ea. Plimbările ei coincid cu ale mele. Refuz orice abordare. Azi nu m-am mai dus la prânz la cantina studențească. Am cumpărat o franzelă și am mâncat-o pe Îndelete În micul parc din fața bibliotecii. Se apropie o fetiță firavă. Se uită cum mănânc. Îi dau și ei. Se așează lângă mine pe iarbă și mănâncă la fel de conștiincioasă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
da’ nu-i nimic stabilit. Oh, la naiba, nu cu Vinny, Sheila. E-o târâtură - știi bine. — Ba nu e! Te face să râzi! Și, oricum, nu e el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la fel cu toată lumea, e Vinny. Ar trebui să fie la televizor, așa zice mama. Are-o limbă al naibii de ascuțită. Mâncam o cină cu pește. Îmi terminasem tura la șase și mereu mănânc de seară cam pe la șase jumate la cantină, când îs în tura de zi, ca să nu mai trebuiască mama să facă de mâncare. Nici ea n-ajunge de la muncă decât la șase și nu-i place că trebe să facă de mâncare pentru mine imediat cum ajunge. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-ajunge de la muncă decât la șase și nu-i place că trebe să facă de mâncare pentru mine imediat cum ajunge. Așa că mereu mănânc după muncă. Peștele e bun și n-are atâtea calorii ca unele din plăcintele de la cantină, așa că-mi iau pește când au. Cu cartofi prăjiți și salată. Și salata e bună. —Iubitu’ tău a venit? Sheila avea gura plină cu salată de varză, da’ tot auzisem ce-a zis. Îi plăcea să mă-ntrebe de babalâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
M-am uitat la ea și mi-am dat seama că oricum n-o interesa. Se uita undeva peste umărul meu și m-am întors să văd la ce se uită. Mi-era greu să mă-ntorc, că scaunele de la cantină-s fixate de podea și-ncap doar dacă stau pe margine, nu reușesc să mă bag deloc după masă. Și stăteam invers ca să mă pot uita, așa c-a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
crede când stau și mă relaxez. Nu-i ca la serviciu, când mă-ntreb mereu ce cred ceilalți. Ei au impresia că nu-i văd cum se uită la picioarele mele și la dos și la restul când intru la cantină. Pe bune, ’s atentă când mă duc: dacă domnu’ Chipstead e deja acolo, aștept. Nu-mi place să mă vadă cum mă mișc mai mult decât trebe. E mai bine să mă găsească deja pe poziție, ca să pot să-ndes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca americanii sau majordomii, să trebuiască să absoarbă numele și fețele când le aud prima dată? Sau și el îmi știa de la bun început numele, așa cum îl știam eu pe al lui? Poate că discutaseră despre mine la ceai, în cantina personalului, râzând de încercările mele jalnice de a o face pe Stacey să vorbească). Voiam doar să spun - iar expresia i-a devenit și mai sarcastică atunci când s-a aplecat ușor spre mine și mi-a vorbit ca de la bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă simt, doar când știu că el crede că-s așa frumoasă și toate prostiile-alea care mi le zice mereu. Oricum, am rămas cu gura căscată când a venit Denisha pur și simplu la mine cu povestea asta la cantina personalului. — Cum e și prostiile-alea? Apoi m-am gândit că așa vorbesc fetele una cu alta tot timpu’, nu? Numa’ că de obicei nu te-ntreabă chestii din astea, că de obicei nu ai ce să le zici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a răspuns, privindu-mă peste birou. Am fost bucuros să văd că măcar reușea să mă privească în ochi. Bineînțeles, știu de multă vreme că e topită după mine - Dumnezeu știe că se fac destule glume pe tema asta la cantină -, dar în ultima vreme chiar pare mai puțin emoționată când trebuie să vorbesc cu ea direct despre câte ceva. Fără-ndoială, a căpătat un pic mai multă încredere în ea de când a-nceput legătura ei curioasă cu domnul cum-îl-cheamă. — Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
io. — Ai terminat acum trei sferturi de oră, a zis el. — Știam, am zis io. M-am săturat să-i zic io lui fiecare mișcare pe care-o fac. Întâmplător băusem repede o gură de cafea neagră cu Denisha la cantină, că mă uscasem de tot după ce-aranjasem pe rafturi, da’ n-aveam să-i zic lui asta. N-avea decât să-și vadă naibii de treaba lui, io așa zic. Prea e libertin cum își bagă tot mereu nasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Doar la asta eram bună. De dimineață am ajuns foarte devreme ca să umplu la loc rafturile și să fac verificarea. Io și Sheila așa ne distram și-ncercam să terminăm repede ca să ne putem duce într-o pauză scurtă la cantină și să se poată duce și ea să tragă un fum în spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unei vieți sărace și chinuite, pe care nimic și nimeni nu o va putea schimba. Nelămurit mister, nelămurită soartă, la fel de cumplită ca și un asasinat. Și, slavă Domnului, aproape periodic, vei mânca plăcintă cu mere. Prin gări, prin autogări, pe la cantine, pe la autoserviri. Prețul, un leu și treizeci și cinci de bani. Dacă Lenin ar putea vedea astăzi revoluția tehnico-științifică, care se Înfăptuiește În U.R.S.S., probabil că celebra formulă „Comunismul este puterea sovietică plus electrificarea Întregii țări s-ar completa cu plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe margini, verde, cu frunza tăioasă ca oțelul. La fel de fulgerător precum a țâșnit, bărbatul iese la suprafață și Înoată cu mișcări egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zile prin țara Maramureșului. Acum te plimbi prin oraș. Trăiești din plin egalitatea. Piața orașului de provincie În după-amiezele de duminică. Baia Mare. Pepeni verzi borșiți, linguri de lemn și lână. Peste oraș miros de toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii mei, banii mei, ce-am făcut cu ei”. Caști gura prin vitrinele de la Metalolux, de la Confecția. La cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Orașul ăsta te strânge de gât. 5 iunie Dimineața În hotel. Mănânci un pepene. Te Îneacă un sâmbure. Te gândești la Kaltenbruner spânzurat la Nürenberg În sala de gimnastică. Și Râmnicu-Vâlcea este sufocat de praf și de betoane. 20 august Cantina combinatului de la Govora. Mănânci lihnit o ciorbă. „Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și color. Amza Îți Întinde un ardei iute. La difuzor, Corelli. Aerul insuportabil. 10 noiembrie Toată ziua te Învârți prin satele din jurul Bucureștiului și Olteniței. Zi sumbră, urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
jocul ăsta doar ca să-i facă ei pe plac și ca să nu roșească. —OK, a fost tare drăguț, să...ăă, dau peste tine din nou, spuse ea, dar ar cam trebui s-o... — Tocmai mă duceam să mănânc ceva la cantina, spuse el. Mâncarea nu e nimic special, dar de când am venit, am devenit dependent de Ghiveciul de Lancashire. N-ai vrea cumva să vii și tu? Sigur că voia să vină cu el. Voia tare mult să vină. Totuși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spus că era convinsă că totul va fie bine. Știi ce am uitat? Apa minerală. — Te rog să nu-ți faci griji. Sunt sigură că invitații se vor mulțumi cu cea plată. —Nu-i nici un deranj să mă duc până la cantină și să aduc câteva sticle. Uite cum facem, dacă e cineva căruia nu-i place apa plată, mă duc și aduc și apă minerală. —Ești sigură? Absolut. —Să mă strigi dacă ai nevoie de mine. Sunt la capătul coridorului. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu în coadă de cal ca de obicei, iar zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]