8,365 matches
-
s-au bucurat și de o receptare deosebită, despre ele scriind Hector Talvart, Guillaume de Bricqueville, D. Z. Milacici, Edgar de Bruyne, Charles Lalo, V. Feldman, B. Fondane, P. Panici, Charles Werner ș.a. Essai sur la création artistique rămâne opera capitală a lui R. Autorul își propune scopul ambițios de a elucida esența creației artistice, clasificând tipurile ei în trei categorii, după cum în sufletul creatorilor, ca și în structura operei lor se concretizează tensiunea generatoare. S-ar afla, așadar, în diversitatea
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
-lea, banii au devenit mai importanți În reglementarea tranzacțiilor economice și a schimburilor. O nouă clasă de comercianți și bancheri a Început să Împrumute bani cu interes, obținând astfel profituri enorme. Biserica argumenta că obținerea de profit era un păcat capital, pedepsit prin osândă veșnică. Ca să suporte această poziție, aducea citate din ambele testamente. În Ieșirea 22,25, Dumnezeu Își avertiza poporul ales: „Dacă vei Împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi și să nu-i pui
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În Europa și În alte părți. Noi, americanii, avem Încă tendința de a echivala eficiența cu valorile morale sănătoase și adeseori Îi judecăm pe cei care sunt ineficienți. Comportamentul lor este considerat leneș - lenevia este unul dintre cele șapte păcate capitale. Acea tentă salvaționistă este cea care i-a făcut pe americani nu numai primii și cei mai entuziaști convertiți la idea modernă de eficiență, dar și cei mai activi proponenți ai ei În secolul XX. Europenii se mira de multe
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Înțelegem, cu adevărat, cât de adâncă este prăpastia Între percepția americană și cea europeană despre modul În care trebuie condusă politica externă, cel mai bun punct de plecare este analiza felului foarte diferit În care fiecare societate percepe chestiunea pedepsei capitale. Are statul vreo justificare În a lua viața unei ființe umane? În această privință există două justificări diferite de care ne lovim În permanență. Deoarece esența războiului este luarea și sacrificarea de vieți omenești, poziția europeană În privința pedepsei capitale ne
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pedepsei capitale. Are statul vreo justificare În a lua viața unei ființe umane? În această privință există două justificări diferite de care ne lovim În permanență. Deoarece esența războiului este luarea și sacrificarea de vieți omenești, poziția europeană În privința pedepsei capitale ne oferă o Înțelegere a modului lor de abordare a chestiunilor de politică externă și securitate. Nici o altă chestiune nu-i unește pe europeni mai mult decât aceea a pedepsei capitale. Pentru ei, a te opune pedepsei cu moartea este
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și sacrificarea de vieți omenești, poziția europeană În privința pedepsei capitale ne oferă o Înțelegere a modului lor de abordare a chestiunilor de politică externă și securitate. Nici o altă chestiune nu-i unește pe europeni mai mult decât aceea a pedepsei capitale. Pentru ei, a te opune pedepsei cu moartea este o atitudine la fel de profundă ca aceea față de sclavagism a aboliționiștilor americani din secolul al XIX-lea. Desigur, pentru o societate obișnuită să nu-și manifeste pasiunile În mod zgomotos, europenii exprimă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu moartea este o atitudine la fel de profundă ca aceea față de sclavagism a aboliționiștilor americani din secolul al XIX-lea. Desigur, pentru o societate obișnuită să nu-și manifeste pasiunile În mod zgomotos, europenii exprimă un dezgust pur emoțional față de pedeapsa capitală, care poate fi Întâlnit nicăieri În lume. De câte ori un deținut, condamnat la moarte În Statele Unite ale Americii, este executat, evenimentul trece aproape neobservat În America, dar stârnește proteste vehemente În Europa. Să nu ne Înșelăm: europenii sunt aboliționiștii secolului XXI
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la moarte În Statele Unite ale Americii, este executat, evenimentul trece aproape neobservat În America, dar stârnește proteste vehemente În Europa. Să nu ne Înșelăm: europenii sunt aboliționiștii secolului XXI, hotărâți să evanghelizeze lumea și nu se vor opri până când pedeapsa capitală nu va fi abolită În lumea Întreagă. Americanilor le-ar veni greu să creadă că țările candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuie să abolească pedeapsa capitală ca o condiție pentru intrarea În Uniune. Este chiar În fruntea listei de condiții
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În care hoții de vite sunt vânați de oamenii șerifului sau de grupuri de localnici vigilenți și spânzurați de cel mai apropiat copac. Pe de altă parte, europenii se opun radical ideii de răzbunare. Uniunea Europeană declară fără echivoc că „pedeapsa capitală nu trebuie văzută ca un mod corespunzător de a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție penală al statelor membre Uniunea Europeană, după care unul dintre scopurile pedepselor este reabilitarea și reintegrarea socială a criminalului”14. Pentru a fi nepărtinitori, trebuie arătat că reabilitarea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
gândim cât de importantă este chestiunea reabilitare vs pedeapsă atât pentru felul În care oamenii se definesc pe ei Înșiși, cât și pentru codurile morale după care aceștia trăiesc. În timp ce Europa - și aproape tot restul lumii industrializate - a abolit pedeapsa capitală În decursul ultimelor trei decenii, America a mers În direcția opusă. Treizeci și opt, din cele cinzeci de state americane, permit pedeapsa cu moartea, iar În ultimii douăzeci și nouă de ani peste opt sute de oameni au fost executați. Peste
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
admonestări și interdicții din viața socială curentă până la privarea de libertate pe toată viața sau chiar la suprimarea fizică. În unele țări occidentale și în multe altele, pedeapsa cu moartea este interzisă. Trei principale argumente se aduc în favoarea nepracticării pedepsei capitale: 1) dintr-o perspectivă mai largă - filosofică, a moralei creștine, a celei umaniste în general -, se ridică întrebarea dacă avem dreptul să curmăm deliberat, instituționalizat prin lege, viața cuiva, valoarea supremă umană. Subsumate celui dintâi argument sunt următoarele două: 2
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile ascetice tipice epocii, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfînta feciorie (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva din coasta bărbatului, a luat și o parte din sufletul acestuia, sau sufletul ei a fost creat anume de Dumnezeu? Aceeași problemă se pune cînd e vorba de crearea oricărei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Gallia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă, intitulată Așezămintele mănăstirești și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. în primele patru, Cassian descrie viața din lăcașurile mănăstirești din Palestina și Egipt, pe care o cunoștea din proprie experiență (de aceea, opera poate fi studiată și ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
caracterul estetic al priveliștilor. El e înfipt ca un japonez modern, vrea să vadă tot și intră pretutindeni în ciuda îmbrăcăminții orientale ce atrage atenția asupră-i și, probabil, amuză." * * * În întreaga literatură universală, între foarte puțini autori există o diferență capitală, - ca mod de a scrie, viziune, forță de pătrundere și luciditate - cum există între Dinicu Golescu și G. Călinescu, între ei netrecînd decît un secol și ceva. Ceea ce arată, în același timp, înapoierea țării române în raport cu Vestul, precum și formidabila capacitate
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii capitale a Moldovei, cea mai importantă fiind Orașul Iași (1904), o monografie care își dovedește și azi valoarea documentară. Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată (1937) este o rememorare didactică a unor însemnate fapte din trecut
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
ul eshatologic. Mărturia Apocalipsei lui Ioan Până aici Irineu nu a apelat la Apocalipsă. El a citat cuvintele lui Isus, transmise de Evanghelie, și epistolele lui Pavel; a decriptat apoi viziunile din Daniel, dar a neglijat sistematic revelația ioanică, mărturie capitală totuși pentru dezvoltarea și greutatea demonstrației (nu întâmplător primul cuvânt al capitolului 26 este manifestius, „mai lămurit”, „mai evident”; este vorba deci de o mărturie și mai puternică decât cele anterioare). În fond, Apocalipsa nu face decât să vorbească de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interesează, se vede clar, este să poată impune datele Apocalipsei ca dovezi incontestabile, în paralel cu ideea că acest text reprezintă una dintre căile legitime de acces la misterele eshatologice. B. Anticristul magician și pseudotaumaturg Apocalipsa se dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adlectantia) (I, 13, 4). Irineu amintește decepția provocată de soția unui diacon ortodox, victimă a acestor artificii, care și‑a oferit spiritul și trupul acestui impostor și pe care „frații” nu reușeau să o readucă pe drumul cel bun. Păcatul capital de care Marcu și discipolii săi sunt acuzați este mândria. Ei se consideră îndreptățiți să poruncească chiar Duhului Sfânt, să învestească cu darul profeției pe oricine, în orice împrejurare, fără cel mai mic respect pentru ierarhie. Cu ironie ușor îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
impus iudeilor asemenea sacrificii, din două motive: Antiochos constituie, în opinia sa, prefigurarea ultimului persecutor al „sfinților”; moartea sa îngrozitoare (a fost „mâncat de viermi”, 2Mac. 9,9) anunță sfârșitul Anticristului. În acest punct, exegetul atinge tema răzbunării divine, temă capitală în scrierile lui Lactanțiu. Prin aceste referiri livrești este sugerată realitatea cotidiană - comportamentul Romei este similar celui de odinioară al Imperiului Macedonian și anunță viitorul imperiu în care răul va ajunge la apogeu. Cu toate acestea, existența sa face parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alături de aceste elemente comune, există și diferențe notabile. În viziunea lui Irineu, așa cum am văzut, Anticristul apare mai degrabă ca un vrăjitor, semnificația politică a mitului fiind extrem, și poate intenționat, diminuată. Invocarea mitului furniza, de fapt, încă o dovadă capitală a prezenței diavolului în istorie. În viziunea lui Hipolit, perspectiva este ușor diferită, deoarece el încearcă să aducă, pe baza mărturiilor scripturistice, răspunsuri clare și convingătoare unor întrebări ivite într‑o comunitate care se confruntă cu grave probleme politice și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tandemul Cristos‑Anticrist prezent în aceste două scrieri se situează pe același plan cu tandemul Marduk‑Tiamat, de pildă, din poemul Enuma Eliș al tradiției akkadiene. Este vorba, de fapt, de două principii absolute a căror confruntare va avea consecințe capitale asupra vieții universului și a speciei umane, provocând palingeneza acestora, adică distrugerea totală, urmată de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb o viziune mai curând istorică, fără a reuși totuși, prin demersurile lor, să realizeze o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuie să fie secolul I, înainte sau după era noastră.” (F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, pp. 64‑65.) Autoritatea romană interzisese lectura acestor oracole, sub pedeapsa capitală. Iustin vorbește despre ele de două ori în 1 Apol. 20, 1; 44, 12. . Or. sib. III, 80‑90: „Toate ale lumii vor fi în doliu atunci când Dumnezeu, care locuiește Eterul, va înfășura cerul ca pe un pergament. Cerul întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putea omorî cu otrăvurile - precum într-o scrisoare a Hrizii vistier s-au văzut, scrisă cu mâna lui, câte feliuri dă otrăvii i-au dat, și nu-l putea omorî...”. Exasperat și la un pas de ridicol, Voievodul dă dispoziția capitală: „Care văzând că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de ș-au plinit voia tiraniei lui”. înverșunat contra Domnului, cronicarul uită totuși să ne spună felul în care a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omoare și pre Stroe”. Numai că - zice cronica - „jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie-Vodă să-l iarte de la moarte și să ia cinul călugăresc”. Și sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]