1,678 matches
-
într-o societate profund patriarhală; dar și romanul intitulat "Ateșten Gömlek" închinat armatei care a purtat bătălia de pe fluviul Sakarya desfășurată în cadrul Războiului de Eliberare Națională la care a participat și scriitoarea care a fost ridicată ulterior la rangul de caporal . În timpul revoltei de la 31 martie 1908, Halide Edip care participase la dezbaterile publice apărând principiile reformatoare este nevoită să se refugieze cu copiii săi în Egipt, de unde pleacă în Anglia. În această perioadă, Halide Edip cunoaște numeroși scriitori și oameni
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
manifestat în rândul populației până acum scutite de asemenea sentimente. Jean Jaurès a regretat blândețea pedepsei într-un discurs adresat Camerei, și scria: „un soldat tocmai a fost condamnat la moarte și executat pentru că a aruncat cu un nasture în fața caporalului său. Atunci de ce să-l lăsăm să trăiască pe acest trădător mizerabil?” Clemenceau, în ', făcea o remarcă similară. La 5 ianuarie 1895, s-a desfășurat ceremonia de degradare în Curtea Morlan a școlii militare din Paris: în ropotul tobelor, Dreyfus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Ozu a venit relativ târziu, în 1936, când a regizat "Hitori Musuko" („Singurul fiu”), 5 ani după primul film sonor japonez. În 1937, Ozu a fost înrolat în armată, și a petrecut următorii doi ani în China cu gradul de caporal de infanterie. Primul film pe care l-a făcut după lăsatul la vatră a fost "Toda-ke no kyōdai" („Frați și surori ai familiei Toda”, 1941), care a fost bine primit atât de public cât și de criticii de film. În
Yasujirō Ozu () [Corola-website/Science/316510_a_317839]
-
lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea. La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei. Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
interpretat de Jean-Paul Belmondo. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, doi ași ai aviației, francezul Georges "Jo" Cavalier (Belmondo) și germanul Günther von Beckmann (Hoffman) au o luptă aeriană. Doborâți amândoi de artileria antiaeriană germană în rândul căreia se afla și incompetentul caporal Adolf Hitler, cei doi piloți încep să se bată, nereușind să se înțeleagă cine este prizonierul. Lupta lor este întreruptă de un foc de artilerie, iar ei își salvează reciproc. Într-o scenă plină de umor, caporalul Adolf Hitler (Meisner
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
afla și incompetentul caporal Adolf Hitler, cei doi piloți încep să se bată, nereușind să se înțeleagă cine este prizonierul. Lupta lor este întreruptă de un foc de artilerie, iar ei își salvează reciproc. Într-o scenă plină de umor, caporalul Adolf Hitler (Meisner), este mustrat de sublocotenentul Rosenblum pentru stângăcia lui. Douăzeci de ani mai târziu, Jo a devenit antrenorul echipei franceze de box care participă la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, în Germania aflată sub regimul nazist al lui
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
Maximilian Kaminsky, era originar din portul baltic german Danzig (actualmente Gdansk, în Polonia), iar mama sa Kate Kaminsky (născută Brookman) era originară din Kiev. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a înrolat în armata SUA, cu gradul de caporal. După război, Mel Brooks a intrat în lumea show-bizz-ului, începând să cânte ca pianist și baterist în cluburile din New York. Cu această ocazie și-a ales pseudonimul "Mel Brooks", pentru a se deosebi de trompetistul "Max Kaminsky", celebru la acea
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
a reușit să-l identifice rapid pe omul diform ca fiind Henry Wood și a mers cu Watson a doua zi să-l viziteze pe aceeași stradă unde a fost întâlnit de cele două femei. Wood a explicat că fusese caporal în armata britanică în perioada Răscoalei șipailor (1857), fiind coleg de regiment cu sergentul Barclay (viitorul colonel). Cei doi erau rivali în dragoste și voiau să se căsătorească cu tânăra Nancy, fiica stegarului. Henry era pe atunci unul dintre cei
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
Germană din Praga, înainte de a intra în serviciul armatei imperiale pentru un an. Astfel, Praga rămâne pentru scriitor orașul tinereții și al ultimelor lui zile. La izbucnirea Primului Război Mondial Egon Erwin Kisch a fost chemat în serviciul militar și a devenit caporal în armata austriacă. El a luptat în prima linie în Serbia și în Munții Carpați, experiența sa din timpul războiului fiind mai apoi relatată în "Scrie asta, Kisch!". A fost închis pentru scurt timp în 1916 pentru publicarea de rapoarte
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
plecați la vânătoare. Cei doi sunt atacați de vânătorii de recompense. Camarazii vin imediat în ajutorul lor. Jabeez este ucis, iar Lekmann și Aulay fug. Ajunși la Ruffets, orcii se întâlnesc cu 200 de creaturi din aceeași rasă conduse de caporalul Krenad. Cele două cete se aliază pentru a face față atacului Jennestei. Ei se duc la așezările Manilor pentru a discuta cu aceștia. Orcii sunt lăsați să intre. Acolo l-au cunoscut pe comandantul Rellston și pe Înalta Preoteasă Krista
Războinicii furtunii () [Corola-website/Science/323289_a_324618]
-
Maras-Dantia, orcii erau cei mai războinici. În trilogie este vorba despre o ceată de 30 de orci numiți jderi. Ea era condusă de căpitanul Stryke, de cei doi sergenți Haskeer și Jup - singurul pitic dintre jderi - și de cei doi caporali Alfray și Coilla, singura femeie-orc din ceată. Cei treizeci de jderi o slujeau pe regina Jennesta, o vrăjitoare care susținea cauza Mani. Ceata a fost trimisă să recupereze un cilindru sigilat furat de Uni. Odată cu artefactul luat, au pu mâna
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
plecați la vânătoare. Cei doi sunt atacați de vânătorii de recompense. Camarazii vin imediat în ajutorul lor. Jabeez este ucis, iar Lekmann și Aulay fug. Ajunși la Ruffets, orcii se întâlnesc cu 200 de creaturi din aceeași rasă conduse de caporalul Krenad. Cele două cete se aliază pentru a face față atacului Jennestei. Ei se duc la așezările Manilor pentru a discuta cu aceștia. Orcii sunt lăsați să intre. Acolo l-au cunoscut pe comandantul Rellston și pe Înalta Preoteasă Krista
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
fost azvârlită în altă dimensiune. În final, toată ceata ajuns în lumea ei, mai puțin Jup care a rămas în Maras-Dantia. Acesta este o povestire care se află la sfârșitul cărții în limba română. Ea începe cu alegerea unui nou caporal. Cel ales este jderița Coilla. Avea loc Ziua lui Braetagg, iar Braetagg- o mare căpetenie a orcilor- a fost răpit de către creaturile Pyro, o sectă de-a oamenilor. Dacă orcul nu se afla la Cairnbarrow, atunci s-ar fi stârnit
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
Maras-Dantia, orcii erau cei mai războinici. În trilogie este vorba despre o ceată de 30 de orci numiți jderi. Ea era condusă de căpitanul Stryke, de cei doi sergenți Haskeer și Jup- singurul pitic dintre jderi- și de cei doi caporali Alfray și Coilla, singura femeie-orc din ceată. Cei treizeci de jderi o slujeau pe regina Jennesta, o vrăjitoare care susținea cauza Mani. Ceata a fost trimisă să recupereze un cilindru sigilat furat de Uni. Odată cu artefactul luat, au pu mâna
Paznicul fulgerului () [Corola-website/Science/323287_a_324616]
-
După ce s-a creat o stare de teroare și panică satisfăcătoare, Marele Maestru Suprem propune să fie chemat un "moștenitor" al tronului, care să ucidă dragonul, eliberând orașul de tiranie. Este nevoie de Garda de Noapte - Capitanul Vimes, Sergentul Colon, Caporalul Nobbs și un voluntar nou, Morcove Îiînfundăsson - pentru a-i opri, aceasta fiind ajutată de Bibliotecarul Universității Nevăzute, un urangutan ca vrea să dea de urma cărții furate. Garda se află într-o stare jalnică; membri ei sunt considerați niște
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
medicală la Crucea Roșie. Ea își părăsește mama și pleacă la fratele ei, sergentul Niculae, care lupta în prima linie, cu gând să-l roage pe generalul Ion Dragalina, comandantul Armatei I, să-i aprobe să lupte pe front. Bătrânul caporal Bădeață (Mihai Mereuță) o duce cu căruța către linia frontului, dar ostașul este grav rănit de o schijă în luptele grele de pe malul râului Jiu. Fata îl însoțește pe bătrânul Bădeață la Spitalul de campanie nr. 9 unde fusese repartizată
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
să-și cumpere alții, Cătălina nu reușește să-i fie de ajutor medicului. Acesta din urmă își dă seama că fata nu vede și îi cumpără o pereche de ochelari. Cătălina îl roagă pe medic să-l opereze și pe caporalul Bădeață, care fusese declarat inoperabil, iar dr. Mureșan îl operează fără ca ea să știe. Copleșită de durere după moartea pe front a fratelui ei, Nicolae, Ecaterina își taie părul și se duce la generalul Dragalina pentru a-l ruga să
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
pentru a-l ruga să aprobe plecarea ei pe front. Generalul aprobă înrolarea ei, iar fata este repartizată la Compania a VIII-a (din care făcuse parte și fratele ei) condusă de lt. Gheorghe Mănoiu (Ion Lupu) și instruită de caporalul Bădeață și de soldatul Titoi Cotigă (Niță Anastase-Fifi). Generalul Dragalina este grav rănit în luptele de pe Jiu și va muri mai târziu la București. Soldatul Ecaterina Teodoroiu luptă pe front în primele linii, dând dovadă de eroism și ocupând un
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
comandat de au solicitat să fie decorați. I s-a acordat ordinul “Coroană României în grad de cavaler cu spade și panglică de Virtute Militară” prin ordinul de zi nr 434/41. Au fost decorați și subalternii adjutantul Danga și caporalul Ghețău. Erau primele decorații primite de unitatea din care făcea parte. La 16 septembrie 1941 în luptele de la Oktiabri-Vagoda, Ucraina, a fost rănit foarte grav la maxilar, fratele său, Moise Pârnuță (n. 20 august 1912 - d. 6 iunie 1995). Revenit
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
apoi Denver (1945-1946). În 1945 tânărul s-a înrolat în armată, servind la baza aviatică Lowry. S-a distins că ziarist sportiv scriind pentru „Rev-meter”, gazeta taberei militare. După ce a fost eliberat din armată în anul 1946, cu gradul de caporal, Simon a lucrat vreme de doi ani că funcționar responsabil cu poștă la birourile companiei Warner Bros din Manhattan. Mai tarziu, a început,împreună cu fratele său, Danny Simon (1918-2005) să scrie scenarii pentru emisiuni de radio și televiziune. În acest
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
declanșat înainte de momentul plănuit atunci când medicul navei a descoperit un pistol în timp ce trata un prizonier bolnav. Deținuții au trebuit să acționeze imediat pentru că altfel atacul nu ar mai fi avut loc prin surprindere. Au fost ucise cele două santinele, un caporal și doi soldați. Când au intrat în cabina căpitanului, condamnații l-au văzut pe capelan cu arma fumegândă, în timp ce căpitanul zăcea mort. În timp ce condamnații își serbau victoria, ei au fost atacați de soldați care au împușcat opt deținuți și pe
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
său ultimele cuvinte i-au fost: „Sărutați-mă încă o dată și salutați din partea mea patria și pe ai mei”.Conform memorialiștilor a fost avansat la gradul de sergent cu o zi înainte de atac. La atac a participat cu galoane de caporal. În timp ce se documenta pentru scrierea romanului "Șoimii au trecut Dunărea" ce urma să apară cu ocazia Centenarului Independenței, scriitorul Petru Vintilă a găsit în arhive jurnalul de front al corespondentului de război italian Marc Antonio Canini în care era menționat
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
pe să facă parte din conducerea Sindicatului Artelor Frumoase. Motivele necooptării sale rămîn neclare, este cert însă că pictorul "n-avea tragere de inimă pentru politica legionară, la care aderase, totuși, din sărăcie" (Mihai Pelin). 1941 mobilizat, cu gradul de caporal t.r., în compania sanitară a Spitalului Militar "Regina Maria" din București. După începerea ostilităților este transferat la secția de propagandă a Marelui Stat Major, sub comanda locotenentului arhitect G.M. Cantacuzino. În iarna acelui an a locuit la Odesa, împreună cu
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
presiunea celor patru asalturi ale trupelor române și ruse. În cursul acțiunii soldatul Ion a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat ulterior comandantului de batalion. După două zile, la 1 septembrie 1877, maiorului Candiano însoțit de Grigore Ion, Gheorghe Stan și Nica Vasile au adus drapelul capturat la Poradim
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii". Un total de 97 de militari au fost condamnați în noiembrie 2013, pentru fraudarea unor concursuri de angajare în armată. În dosar au fost judecați doi generali, 24 de ofițeri, 15 subofițeri și 71 de caporali. Potrivit procurorilor, folosindu-se de puterea funcțiilor și a gradelor militare pe care le dețineau, inculpații cu funcții de conducere au acționat în așa fel încât unii candidați care voiau să se angajeze în armată, să promoveze în mod ilegal
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]