1,971 matches
-
înzestrata cu calități și sensibilitate artistică. Ea este familiarizata cu artele frumoase. Aproape fiecare Pariziana are o predilecție sau un talent 290. Preocupările artistice nu constituie ocupații serioase pentru femeia pariziana, dar mai mult se înscriu la capitolul cultură sau capricii. Ele demonstrează filonul artistic al personajului în cauză, capacitatea să de a vedea și de a resimți lumea altfel. Educarea copiilor a fost întotdeauna apanajul femeilor, nu însă și al Parizienelor, care nu sunt gata pentru sacrificiile maternității 291. Raporturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă. Seducătoare cu renume, Pariziana face ravagii în lumea bărbaților, care devin prizonierii seducției sale297. Soarta bărbatului este de a rămâne servitorul nenumăratelor sale capricii 298. Alegerea iubitului este prioritatea Parizienei: "En tous cas, je vous préviens que, moi, je suiș incapable de m'éprendre vraiment de n'importe qui..." [Maupassant, Notre coeur, p.206]. Chiar și amantul perfect, care se oferă în întregime, cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comme un homme enfermé frappe du poing une porte de fer" [Maupassant, Notre cœur, p.97]. 298 "Îl serait demeuré, îl demeurerait quand même le serviteur reconnaissant de șes caprices" [Maupassant, Notre coeur, p.165]. Pentru Pariziana, dragostea este un capriciu printre altele: "Îl devrait donc attendre leș jours et leș heures où viendrait cette fuyante maîtresse, ainsi que șes autres caprices, le caprice d'être amoureuse" [ibidem, p.174]. 299 "J'entends par là que pour nous rendre compréhensives au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
găsește expresia în studii academice în domeniul politicii, vizibile mai ales, în fascinația unui viitor viabil al statelor naționale moderne într-un sistem mondial interdependent în creștere. În mod sigur, faptul că nicio societate modernă nu se poate autoizola de capriciile unei piețe mondiale sau mișcărilor transnaționale de capital, de idei, credințe, crimă, cunoaștere, cunoștințe, noțiuni și știri, duce în mod evident spre o adevărată societate globală" (Anthony G. McGrew, Paul G. Lewis, Global Politics / Globalization and the Nation-State, Cambridge, Polity
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
-și nimicească dușmanul.” ... „Pretutindeni există palavragii plătiți să ridice în slăvi aceste măceluri.” ... ”Vraci ticăloși ai sufletelor, de ce lătrați ore întregi pentru câteva împunsături de ac și nu pomeniți nimic despre boala care ne sfâșie în mii de bucăți? Atâta timp cât capriciile câtorva oameni vor mai trimite legal, la moarte, mii de frați de-ai noștri, acea parte a neamului omenesc hărăzită eroismului va rămâne cel mai înspăimântător fenomen din natură.” ... „Dacă există într-adevăr un război nedrept, e cel pe care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
profesională și morală a magistraților și a angajaților Ministerului Public, adică cei care judecă și cei care întocmesc rechizitoriile în baza probelor administrate la dosar. Nu cred să existe altceva decât unanimitate în scoaterea acestui corp profesional de sub influența și capriciile politicului. Totuși, ceea ce e stupefiant este faptul că magistrații sunt de la sine considerați inamovibili și, pe cale de consecință, nu își asumă nici cea mai mică responsabilitate pentru deciziile incorecte pe care, uneori în chip flagrant, le iau. Și judecătorul e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
urmat cursurile Secției de istorie - limbă și literatură română din cadrul Facultății de Istorie-Filozofie a Universității „Al.I.Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1965, după ce se afirmase ca unul din cei mai dotați studenți ai săi. Capriciile destinului au făcut ca să obțină repartiție pentru un post de profesor de istorie la Liceul din Vama, în județul Suceava, pe valea Moldovei, departe de locurile sale de obârșie. Oamenii gospodăroși din comună, ambianța peisagistică și, nu în cele din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de a muri ca dintr-o simplă răceală este moștenit din moși strămoși. Eroii se duc pe rând „să moară puțin” ca să renască În urmașii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai ales în cazul unor animale mai mici precum iepuri de câmp sau vulpi. 218 Anul 1979 îl aduce din nou pe scriitor în Finlanda, cu prilejul Festivalului de la Lahti. Acesta pomenește de Pentti Saarikoski care i-a tradus poezia Capriciu. Și de această dată a intrat în contact cu numeroși artiști și oficialități care i-au lăsat o impresie bună și l-au făcut să se simtă foarte bine. În momentul plecării, din avionul companiei Air France, încearcă să păstreze
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
leagă lucrurile. Cvartelul ca cvartetul, nu discutăm valoarea lui, parcă nu se mai termina, dacă era să ne luăm după grimasele celor doi mahări brașoveni și ale grupului de sprijin. Știm bine, nu doar din muzică, atitudinea gândăcărimii subalterne în funcție de capriciile sau pasiunile „șefului“/„șefei“. Cu chiu, cu vai s-a terminat cvartetul lui Spătărelu și a venit binecuvântata pauză. Toamnă mai dulce ca acum, balcoanele sălii din Brașov aveau o vedere frumoasă și toată lumea se relaxa într-o pauză care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu imagini din lumea spirituală. Lucrezi ca într-un material tare, ca într-o piatră, urmărind vinele mai slabe, pe care să le scobești, și nu ești stăpân pe ceea ce vrei să faci, ci ca într-o migală de camee capriciile limbii îți impun figurile desenului poeziei. Această limbă admirabilă trebuie mereu lucrată, mlădiată, subțiată, intelectualizată, cu orice risc (nu pentru ea risc, ci pentru scriitor). Nu au dreptate cei ce vor să o ție în loc, să o păstreze, cât ar
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
într-un mod „original”, vorba lui Ion Iliescu (de o anume „originalitate” a presei românești scria și Vasile Savel!), fiind adaptate unei societăți care nu a avut destul timp să învețe democrația. Ceea ce este regulă dincolo, aici se transformă în capriciu personal, interpretare arbitrară și abuz de putere. Pentru că, într-adevăr, când ai puterea cel mai greu este să nu abuzezi de ea, cum spunea Platon. Rechinului de presă nu-i pasă de binele comun, de principii universale ca acelea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Europa nu plesnește de fericire în ultimii ani. Dar când i-a fost bine Dumneaei, exceptând scurta perioadă zisă „belle epoque” (înainte de primul război mondial)? Așadar, construcția europeană începută la puțin timp după ultima conflagrație mondială nu este doar un capriciu al politicienilor. Primul efort de creare a unei „uniuni” europene creștine l-a făcut Carol cel Mare (sec. IX), când apăruse amenințarea Islamului. O încercare similară pare să fi fost restaurarea imperiului roman în forma creștină a Sfântului Imperiu romano-german
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
într-un mod „original”, vorba lui Ion Iliescu (de o anume „originalitate” a presei românești scria și Vasile Savel!), fiind adaptate unei societăți care nu a avut destul timp să învețe democrația. Ceea ce este regulă dincolo, aici se transformă în capriciu personal, interpretare arbitrară și abuz de putere. Pentru că, într-adevăr, când ai puterea cel mai greu este să nu abuzezi de ea, cum spunea Platon. Rechinului de presă nu-i pasă de binele comun, de principii universale ca acelea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Europa nu plesnește de fericire în ultimii ani. Dar când i-a fost bine Dumneaei, exceptând scurta perioadă zisă „belle epoque” (înainte de primul război mondial)? Așadar, construcția europeană începută la puțin timp după ultima conflagrație mondială nu este doar un capriciu al politicienilor. Primul efort de creare a unei „uniuni” europene creștine l-a făcut Carol cel Mare (sec. IX), când apăruse amenințarea Islamului. O încercare similară pare să fi fost restaurarea imperiului roman în forma creștină a Sfântului Imperiu romano-german
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
simplul raționament, și că imaginația colabora în modul cel mai eficient. Astfel, scepticismul acestui matematician prodigios atinge substanța însăși a matematicii. El se apără de un scepticism veritabil, atrăgând atenția că nu susține că toate acestea sunt o consecință a capriciului nostru individual. Nu, adevărul matematic depinde de structura spiritului uman, care în realitate este durabil și general. Totuși, noi concepem adevărul matematic ca pe un absolut, și iată că e relativ. Să fii sigur de relativitatea tuturor lucrurilor și pe
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
venirii profesorului în instituția respectivă, sistemul de reguli care funcționează în clasă trebuie să poarte amprenta negocierii dintre profesor și elevi. Se obțin astfel câteva avantaje: • Există un sistem impersonal de norme, ca atare elevii știu că nu depind de capriciile profesorului. Regulile se fixează prin negociere, ceea ce are drept efect creșterea stimei de sine a elevilor; pe de altă parte, participând la negocierea regulilor, elevii conștientizează necesitatea acestora. • Elevii înțeleg rațiunea unei pedepse, derivată din încălcarea unei reguli, micșorându-se
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
e de puțină însemnătate faptul de a le modifica și că din schimbarea lor nu poate ieși nici vreun mare bine, nici vreun rău mare. Astfel, în loc să-i depărteze de la orice schimbare în materia aceasta, ceilalți le cedează, le mulțumesc capriciile lor; și nu se gândesc că aceiași copii care și-au înnoit jocurile, când vor fi oameni, în mod cert vor fi deosebiți de aceia care i-au precedat; fiind alții, ei vor năzui de asemenea la un altfel de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
măsură în care primește. Conștiința de sine nu uită astfel, în didactică separare de surorile ei fundamentale, de adecvarea pe care trebuie să o instituie între interior și o exterioritate dinamică și exigentă, de aceea nu ezită să sacrifice adeseori capriciul unei personalități expansive în beneficiul unei recalculări a apropierilor de alterul emitent. Ea se supune unei alternanțe legitime care acordă locul cuvenit conștiinței obiectelor lumii și care recâștigă în investigație ceea ce pierde în demonică sporire de sine, în ideea că
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a determinat pe cel psihologic 21. Astfel de manifestări ale caracterului, în care se credea că se descoperă efectele unei singure "umori" corporale, erau numite în Anglia "humorous". Se aveau în vedere în special niște însușiri precum unilateralitatea înțepenită sau capriciul și excentricitatea. Limbajul acesta apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a humorului; dar nu marele humor se afla la bază. Goethe credea că humorul nu ar avea nici o stabilitate și nici o lege în el însușiși de aceea degenera ușor, mai curînd ori mai tîrziu, în melancolie și într-un prost capriciu (cf. scrisoarea către Zelter, din 30 octombrie 1808). El explica chiar că cel care interpretează viața într-un chip serios și amar nu ar putea fi humorist; humoristul, spune el, este preocupat mai mult de propria dispoziție sufletească decît de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cf. capitolul IV) și mai ales elementul de simpatie se estompează. Se poate întîmpla să azvîrlim cu obiectele în toate părțile ți să le punem la încercare în diferite combinații, ca să ne bucurăm de propria noastră forță și de propriul capriciu. Sau să privim realitatea ca pe ceva îndepărtat, oarecum printr-un ochean întors. Sau să ne bucurăm doar de jocul formelor și al culorilor, indiferenți la existențele reale aflate în spatele lor. Astfel tînărul din Paa Vidderne Pe culmi al lui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Printr-un proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un public standard, ci de oameni supracultivați sau de bogătași excentrici care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul“ existenței mundane, rațiunea care ne ține vii până când Cel-de-Sus hotărăște că am hălăduit destul... Nu spun vreo noutate: fantoma (năluca!) e în mintea fiecăruia... SCRISOARE PENTRU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un public standard, ci de oameni supracultivați sau de bogătași excentrici care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul“ existenței mundane, rațiunea care ne ține vii până când Cel-de-Sus hotărăște că am hălăduit destul... Nu spun vreo noutate: fantoma (năluca!) e în mintea fiecăruia... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
am numit perfidie, este ispitită de trădare. Fie din dorința de a dovedi că orice bărbat se înșeală crezându-se iubit mai mult, fie din admirație pentru forța turcului, fie în amintirea duioasă a copilăriei, fie pur și simplu din capriciu și răutate, ea refuză să-și ajute soțul, sub ingeniosul pretext că lupta trebuia să fie dreaptă. "Ia mai dați De vă luptați. Că oricare-o birui Tot un bărbățel mi-o fi!" Această mică scenă este o fermecătoare găselniță
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]