1,735 matches
-
începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba lui verde. - Exact... Și mai după aceea a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cadru abia schițat în care, totuși, își au locul lor colegii, profesorii, prietenii: „Sunt înteresante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca a noastră cred că nu a fost. Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos.” De remarcat este faptul că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înțelegem, că problemele de organizare dispar după eveniment și rămâne doar nebuneala noastă. Sunt interesante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca a noastră cred că nu a fost. Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos. Prietenia este bazată pe sinceritate
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și ne răsturnam în zăpadă. O ocupație plăcută a mea și a surioarei mele Mariana era să facem babe de zăpadă - caraghioase băbuțe aveam noi. Erau trei bulgări mari de zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
proruși. Încerc să nu-mi expun părerea. Mă gândeam ce să fac, ca să schimb atmosfera, și așa mi-au trecut fiori prin toată ființa mea. Am găsit o piesă muzicală de suflet, de iubire, am început s-o cânt și, caraghios, a început s-o cânte și colega mea de bancă, Alina. Mi se pare că am reușit să-i înveselesc, dar mă gândesc dacă am încercat să-i înveselesc pe ei sau să-mi ascund frica mea. Poate, ce am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cap decât pe Însuși B-DAD. Dar de ce vorbește așa de mult? — Nu-ți pot oferi drept răspuns decât un fapt evident: s-a Însurat cu ea, ceea ce Înseamnă că nu e În toate mințile. Sună-mă dacă spune ceva mai caraghios ca de obicei. Trebuie să plec. Caroline tocmai a lipit unul din rujurile Stila ale Mirandei pe oglinda din baie fără vreun motiv logic. — Viețile noastre sunt de pomină, nu-i așa? Suntem cele mai super fete. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești? Ăsta este apartamentul meu și aș dori să pleci. Acum! am adăugat eu, cu o infuzie de curaj dată de grabă: aveam la dispoziție exact o oră ca să devin superbă pentru cea mai stresantă seară din cariera mea, iar caraghiosul ăsta nu făcea parte din planul meu de acțiune. — Faaaatăăă! Șezi blândă, a zis el și a inhalat din nou din țigară. Se pare că prietena ta nu vrea să plec... — Ar vrea să pleci dacă AR FI, DIN ÎNTÎMPLARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii foarte largi, figura e ascuțită, un triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a sugera intensa acțiune a gândirii, deși soarele sudic estompează ce este alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții e nulă fără prezența lui fizică. Ce să fac? Să continui? Răspunsul vine clar - da. Această perioadă critică trebuie trecută cu capul sus și nu trebuie să fie rezolvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de povestit, ne-am trezit brusc că nu știam ce să ne mai spunem, nu știam cum să ne comportăm, ce să facem cu corpurile noastre În fața celorlalți, care ne spionau subtil și nouă ne era frică să nu fim caraghioși, prin stângăcia gesturilor nude nesofisticate Încă de nici o convenție. Se vedea de departe că eram doi adolescenți Îndrăgostiți, ce-și caută un limbaj de comunicare mai concret decât cel al privirilor. Când, Întorcându-ne de la școala Clocociov, ne ajutam reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lasă imperceptibil să se construiască ipoteza existenței unor ciorapi-chilot acoperind tăietura largă dintre piciorul Întins, foarte realist conturat, și celălalt picior, aruncat În față puțin Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna stângă e Îndreptată Înainte ca și piciorul stâng, căutându-se și aici un posibil paralelism; gâtul e scurt, pornit direct din umeri, dar Înșurubând un căpșor rotund, bine proporționat cu restul ansamblului, dirijat spre o mișcare mai mult cerebrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întîmplat, Gogule, de ești așa de supărat? întrebă tânărul Iuga, nepricepând nimic. ― Dacă nevastă-ta are poftă de emoții tari, să-și aleagă alți clienți, nu pe mine, urmă Gogu Ionescu, smulgîndu-și ochelarii de pe față. ― Gogule, ești un caraghios! strigă un glas vesel de femeie. Ți-e frică să mergi cu automobilul!... Să-ți fie rușine! Toți râseră, numai Gogu se înfurie: ― Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri și nici n-am chef să-mi frâng gâtul pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Strîmbu. Primarul întrerupse energic: ― Ia mai țineți-vă gura, măi, că pe urmă mă supăr! Eu vă vorbesc frumos, iar voi dă-i, și dă-i cu prostia! Apoi așa nu ne împăcăm, fraților! Marin Stan, cu o privire galeșă, caraghioasă, întrebă deodată: ― Don' primar, eu poate c-am băut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ați cătat azi-noapte la boierul cel bătrân, ai? ― Dar ce, tu crezi că noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripostă Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înfuriat: ― Apoi tălică se vede că tot spre ciocoime tragi, d-aia n-ai simțit în suflet și nu te doare când ne bate pe noi! Busuioc mirosi o dogoreală din grămada de țărani turburați. Deși adineaori i se părea caraghios să se zbuciume niște oameni în toată firea pentru că, pe bună dreptate, a fost tras nițel de urechi un copil cunoscut de toți ca cel mai deșucheat din sat (cîte zile amare i-a făcut lui Pavel Tunsu îndrăcitul ăsta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai dădea seama cum s-au întîmplat lucrurile, dar se simțea profund jignit că maiorul a plecat să urmărească pe țărani, iar pe el l-a lăsat acolo caraghios, deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în cercuri tot mai largi, croncănind, apoi se pierdu dincolo de zidurile înalte. Petrache își șterse nădușeala de pe frunte, își netezi hainele, rezemă mopul într-un colț și deschise larg poarta, căci ora
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă cunoști. Când eram mică, mergeam cu tataia în parc. Ne jucam de-a maimuțăriile. — Nu știu jocul ăsta. — N-ai de unde să-l știi, e unul dintre jocurile inventate de noi. Unul merge într-un anumit fel, mai ales caraghios, ca Charlot, de pildă, iar celălalt trebuie să-l imite. Râdeam de ne prăpădeam, lumea se uita lung după noi. Când jocul se termina, își relua fiecare mersul lui, el pe al lui, greoi, de bătrân, eu pe al meu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea, îl făceau să urle de durere la fiecare muchie a caldarâmului, nu știa ce să zică s-o liniștească. O iubea atât de mult, dar i se părea caraghios să i-o spună, câtă vreme nu putea face nimic să i-o dovedească. I se rupea inima când o auzea icnind, luându-l în brațe, ca să-l mute de colo colo ori ca să-l salte în lighean și să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai imposibil lucru din lume, să te uiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi trimise împăratului Hsien Feng, iar acesta le va trimite la rândul său ca daruri concubinelor răposatului său tată, la palatele lor. Eunucii le învață să cânte, să vorbească și să facă giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată greieri și viermi. Cele care nu execută sunt lăsate să rabde de foame. Sunt și porumbei. Aceștia sunt totți de culoare albă și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
2004, 207). Pornind de aici, se naște firesc întrebarea dacă indivizii atribuie hainelor caracteristici fizice, de personalitate, estetice sau bio-psiho-culturale. În limbajul popular românesc și în limbajul comun, epitetele atribuite cuvântului "haină", inventariate de Marian Bucă (1997, 125) "bogate, boțite, caraghioase, ciudate, civilizate, cuviincioase, demodate, elegante, făloase, împopoțonate, luxoase, mândre, mohorâte, monotone, nepotrivite, nostime, obișnuite, sărăcăcioase, scumpe, sobre, solemne" -, ilustrează faptul că veșmintele sunt percepute în funcție de dimensiunile psihologice și contextuale. O altă limită a acestor cercetări constă în ignorarea factorilor sociali
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea nefericitei noastre actrițe. Cartea mai cuprinde repere biografice (eroii & autorul) și un dosar de presă în care mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
încheiat, prematur. Peste trei luni, Titorel era pensionar, în București. M-a sunat. M-a invitat la el, undeva, în Balta Albă. Stătea cu o doamnă modestă, care-l îngrijea. Vorbea greu, dar înțelegeam ce dorea să comunice. Mergea involuntar caraghios, deși el era mîndru că poate merge! După cîteva luni, s-a stins din viață. Un om cumsecade și un actor meritoriu. L-a costat visul stupid și irealizabil de-a ajunge actor în București. Punct. Oameni cu șoric 1993
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]