1,749 matches
-
Primo Levi) Într-adevăr, lîncezeala sau dezorientarea sînt tot forme ale „morții”, deoarece „viața” ar trebui să Însemne evoluție, progres sufletesc: De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează În tot locul VÎnturile, valurile (M. Eminescu, „Dintre sute de catarge”). * „Fiecare are filosofia propriei atitudini.” (C. Pavese) Adică, fiecare are un anumit sentiment față de propria-i existență, În fapt de viața Însăși. Unii oameni reușesc să Împingă acest sentiment pînă la nivelul elevat al respectului față de sine: „Trebuie să cugetăm
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează pe o înlănțuire de simboluri: „Prin dimineața aceasta, rece, aspră, / Trupul pare o navă abandonată, / Păsări bezmetice se odihnesc pe umeri, / Ca pe catarge dintr-o mare moartă.” S. nu este un glas al revoltei, este un sceptic care alege „vocea de catifea” și care știe că poezia nu poate vindeca maladiile abjecte; primejdiile te pândesc și „pe tine, care-ai crezut / Că toată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
să intre. „Vârsta îl ajunsese din urmă în intervalul de timp din 1930. Părul lui era sur; nu mai arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe suport. A admirat o clipă albastrul cobalt al mării de cealaltă parte a molului cu felinar din port, năvoadele brune și verzi Îngrămădite lângă bintele pescarilor care, la ora aceea, lucrau În larg, clinchetul fungilor clătinate de briză pe catargele duzinii de nave ancorate pe chei, sub zidul din secolul XVI și sub micul fort care pe vremuri ocrotea golfulețul și populația originară din Puerto Umbría: vreo douăzeci de case date cu var, care se cățărau pe o colină, În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
particulară, fără o reală pătură mijlocie, fără eliminarea efectivă a poliției politice, noua clasă își va agita, flutura în continuare și cu toată insolența, mitul său genetic: al situației ireversibile 4. Asemenea unei corăbii de siniștri pirați care arborează la catarg, cu toată agresivitatea, ca să intimideze, să sperie, steagul său negru cu un craniu și două oase încrucișate. Ca să ne paralizeze voința de a rezista, de a lupta moral, ideologic și politic până la capăt. Fiecare după vocația sa. III. O NOUĂ
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ajunge curând chiar până la proprietari, care și-au pregătit propria ruină ruinând publicul consumator; căci, în această insulă, se va vedea cum populația, din ce în ce mai înjosită, se va arunca asupra alimentelor inferioare. Aici se va hrăni cu castane, colo cu coaja catargelor, mai departe cu mei, cu hrișcă, cu ovăz, cu cartofi. Ea nu va mai cunoaște gustul grâului și al cărnii. Proprietarii vor fi deodată uimiți să vadă cum agricultura intră în declin. Degeaba se vor agita, se vor reuni în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acestui tip de gazetărie. În aceeași linie se încadrează și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li se adaugă o carte de „învățături” pentru tineri, Catargele înalte (1972), colecție de pseudoeseuri politice, alternând tonul sfătos cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950; Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950; Gheorghe Lazăr, București, 1954; Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956; Oameni și fapte, București, 1957; Introducere în știința literaturii, București, 1962; Vârstele timpului, București, 1971; Catargele înalte, București, 1972; Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ed. (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982; Semnul dintre ochi, București, 1983; Undeva, cândva, București, 1985; Trecânde anotimpuri, București, 1988. Repere bibliografice: Sasu, Progresii, 165-167
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
cu mai mult amănunt. Merită atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o vezi sărind, În aer tumba sar. Din ochi iute clipind. C. MILLE Atmosfera de la Contemporanul făcuse din C. Mille (1861-1927) un adversar al căsătoriei religioase. Când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vin caravanele ce le-am crezut pierdute În zarea țărilor necunoscute Și-aduc poveri de fildeș și de aur... Și cum alunecă alene, Purtând tăcerea păturită pe surile spinări, Par șiruri de corăbii ce se întorc din larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte: La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un prea ciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane, ori tururi de nădragi; Și prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
delimitări s-au efectuat prin intermediul șanțurilor despărțitoare - de pildă, șanțul trasat din dreptul pârâului Negel până la fabrica de cherestea Țenov, care separa moșia orașului Bacău de moșia Mărgineni - și al binecunoscutelor bariere terestre (fostele rohătci), ce aveau, fiecare, „(...) câte un catarg ce se scobora și se înălța și unde toate carele și trăsurile se opreau pentru revizuirea mărfurilor, care erau trimise cu raporturi de barieri la primărie, unde se plăteau taxele legale”. Din loc în loc, pentru separarea exactă a terenului urban
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul ei, se treziră numaidecît; și peste douăzeci de glasuri din toate părțile vasului, laolaltă cu cele trei voci de pe catarge, scoaseră obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un trosnet scurt și, cu un plescăit grozav, corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o ajungem din urmă, de aceea, am arborat pavilionul de semnalizare, ca să vedem ce ne răspunde. în treacăt fie spus, navele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cazul cînd aceasta ar fi reperată; în delirul lui demențial, el spunea că monstrul e, nici mai mult nici mai puțin, însuși Dumnezeul „tremuricilor“ îaceștia recunoscînd Biblia). Dar, peste vreun an sau doi, cînd Moby Dick fu observată din vîrful catargului, primul secund, Macey, se arătă nerăbdător s-o întîlnească și cum însuși căpitanul părea dispus să-i dea prilejul, în ciuda tuturor amenințărilor și avertismentelor „arhanghelului“, Macey izbuti să convingă cinci marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîrzie să se arate. Către partea de sub vînt fură observate jeturi înalte și două ambarcațiuni - a lui Stubb și a lui Flask - fură lansate în urmărirea lor. Depărtîndu-se din ce în ce mai mult, ele aproape că dispărură din cîmpul vizual al oamenilor de pe catarge. Deodată însă, aceștia zăriră în depărtare niște nămeți de apă și curînd după aceea semnalară că una, dacă nu chiar ambele ambarcațiuni, erau „prinse“. După un timp, ambarcațiunile fură văzute foarte dar - o balenă le remorca drept spre corabie. Monstrul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Flask! Ă Cîți ani crezi c-o fi avînd Fedallah, Stubb? Ă Vezi arborele mare de colo? îStubb arătă spre corabie). Să zicem că-i cifra unu. Ia acum toate doagele butoaielor din cala vasului nostru și înșiră-le lîngă catarg, în chip de zerouri, pricepi? Ei bine, încă n-ai aflat vîrsta lui Fedallah. Nici la toți dogarii „din lume n-ai putea găsi destule doage pentru zerourile de care e nevoie pentru treaba asta. Ă Bine, Stubb, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să urmăriți cu luare aminte miraculoasa și - în cazul de față - aproape fatala operațiune prin care marele poloboc de Heidelberg al cașalotului este deșertat de conținutul lui. Capitolul LXXVII CISTERNA ȘI GĂLEȚILE Sprinten ca o pisică, Tashtego se cațără pe catarg și, rămînînd în picioare, aleargă pe verga mare pînă-n locul unde aceasta se ridică deasupra polobocului. El s-a înarmat cu o macara simplă, numită mandar și alcătuită din numai două piese, cu un singur șanț. Legînd această macara, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adevăr ceea ce în limbajul vînătorilor de balene se cheamă un vas „curat“, adică gol, meritîndu-și astfel din plin numele de Jungfrau îFecioara). După ce-și umplu bidonul, Derick plecă; dar ambarcațiunea lui nu ajunsese încă la bordul Fecioarei, cînd de pe catargele ambelor vase fură semnalate aproape simultan cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai opri ca să-și depună la bord polonicul și bidonul, își întoarse ambarcațiunea și porni în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat careva o ancoră peste bord? Văd că nu înaintăm deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un cuvînt, băieți, vreți sau nu să scuipați foc? Ă Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o „balenă normală“ dă semne că se scufundă, oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]