2,247 matches
-
preventivă, sugerează că problema homosexualității să fie dezbătută în colective de specialiști sau în comisii de specialitate (psihiatrie, medicină legală), urmînd a se lua măsurile ce se impun". Totodată, se reține ideea după care "legislația noastră trebuie să fie foarte categorica și punitiva cu persoanele care fac prozelitism și fără nici un fel de circumstanțe atenuante pentru persoanele care produc contaminarea conștientă a partenerului, iar pedofilia trebuie condamnată maximum". Institutul Român pentru Drepturile Omului, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul
DECIZIE Nr. 81*) din 15 iulie 1994. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110379_a_111708]
-
plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru care nu avea aprobarea prealabilă a partidului. Dezacordul lui Dej față de conduita colegului său este tranșantă: Dacă prima parte a discursului său împotriva acțiunilor și agenților revizioniști unguri a fost tăioasă, categorică, nu tot așa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit să o ia împotriva șoviniștilor români. Secretariatul, Biroul Politic al prtidului nostru consideră că devierea tovarășului Pătrășcanu a fost posibilă tocmai datorită influenței curentelor șovine și revizioniste
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu ceilalți membri ai Prezidiului Permanent, sau, dimpotrivă, a fost spontan? Mărturiile în acest sens sunt contradictorii. Paul Niculescu-Mizil (2003, 73-87), care făcea parte la acea dată din conducerea restrânsă a partidului, susține că decizia de a condamna în termeni categorici invazia Pragăi a fost luată cu o noapte înainte. În cazul în care Moscova ar fi decis să o transforme într-o a doua Cehoslovacie, variantă care Mizil susține că ar fi fost luată în calcul, RSR ar fi rezistat
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o conferință internațională a statelor comuniste pentru analiza situației cehoslovace, dar să și obțină o vizită la Moscova, Ceaușescu a eșuat în ambele cazuri. Brejnev a părut a nu avea nimic împotriva primei propuneri, dar a respins-o în termeni categorici pe a doua: "este evident că ținerea acesteia necesită o altă atmosferă decât cea care a fost creată în prezent datorită acțiunilor neprietenești ale conducerii P [artidului] C[omunist] [Român] față de Uniunea Sovietică și alte țări socialiste" (Betea: 2009a, 251
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe Ceaușescu Îl știam personal, auzeam personal ce vorbește, cum vorbește și știam ce face. Știam că face un lucru absolut negativ pentru poporul român și de aceea nu-l pot ierta. Nu l-aș fi putut ucide, În mod categoric, dar n-am să-l pot ierta. Niciodată În viața mea. (septembrie 2002) „Evreii din zona ocupată de maghiari au ajuns În lagărele germane”, interviu cu Iakab Karoly (n. 1923) Mihai Vakulovski: Domnule Iakab Karoly, mai Întâi ar fi interesant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu rusificarea prin mancurtizarea „moldovenilor” dintre Prut și Nistru. 25 octombrie 2006 Ceardașul și cazaciocul Motto: Te rog, Doamne, nu-mi cere să-mi iubesc dușmanii. Cine mai crede că între evenimentele din Republica Moldova (referendumul din Transnistria, declarațiile președintelui Voronin, categorice și tranșante, precum că Republica Moldova nu se va uni cu România nici dacă va intra în UE) și cele ale iredentiștilor și separatiștilor secuio-maghiari din inima țării nu este nicio legătură, se înșeală amarnic, iar dacă persistă în această greșeală
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în orice comunități omenești, ca slujitori ai obștii, în intimitatea ființei, necunoscută decât de Dumnezeu. „Ca oamenii văzând faptele voastre cele bune să creadă în Dumnezeu” (Evanghelia după Matei). Starea aceasta trebuie să ne fie firească. „Fiți desăvârșiți!”, este imperativul categoric, indubitabil al Mântuitorului. De aceea noi nu ne putem permite o atitudine de admiratori gură-cască sau de lăudăroși cu un capital la care n-am adăugat nici o dobândă. Trebuie să depășim condiția de automulțumire, de „căldicel”, („Avem de tată pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
însoțit de camarazii Sandu Ștefănescu și Florea Trandafir, tot olteni, a cerut directorului accesul la infirmeria închisorii și, târându-se de la om la om în curtea unde ieșisem la soare, ne dezinfecta rănile, ne încuraja cu vorba sa calmă, dar categorică, să rezistăm cu încrederea că numai Dumnezeu ne va reda sănătatea. Trupurile ni s-au refăcut uimitor de repede. După două săptămâni toți eram restabiliți. Maiorul Muscă, impresionat de starea noastră fizică, îmbunătățise substanțial hrana. În grupuri, ședeam de vorbă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ești încăpățânat și obraznic. M-a expediat la cameră. Două zile nu m-a mai dus nimeni la anchetă. Mă rugam și mă gândeam dacă am fost obraznic. Pentru încăpățânare nu mă sinchiseam, așa ne catalogau pe toți când eram categorici în atitudini. Peste câteva zile am fost scos iarăși la anchetă de altul, mai în vârstă. Voia să pară sobru și încerca prin persuasiune și timorare să mă facă să îmi însușesc viziunea lui în declarațiile ce trebuia să le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără teamă sau părtinire". Niciodată indiferent față de subiectele de care se ocupa, rolul său de jurnalist le-a pus adesea în umbră pe cele de istoric și de intelectual de renume internațional și chiar pe cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
puțin rațional decît Maiorescu) presupunea o adoptare mai treptată și mai selectivă a instituțiilor occidentale decît terapia de șoc a liberalilor. Legiunea a devenit răzbunătoarea adaptării pripite din ultimii șaizeci sau șaptezeci de ani, iar concluzia a fost o respingere categorică și aproape evanghelică a tot ceea ce reprezenta modul de viață industrial al Occidentului. Nae Ionescu și Nichifor Crainic respingeau raționalismul și pozitivismul, și nici nu se punea problema adaptării valorilor occidentale. Pentru "Noul naționalism", cultura occidentală și "ființa românească", mulată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întreba naiv pe Cuza dacă Hitler era în stare să vorbească la fel de frumos cu Goga, așa cum vorbise Mussolini cu el124. La cîteva săptămîni după întîlnirea în cadrul căreia rostise cuvintele "Venga Iorga", Mussolini susținea pretențiile revizioniste ale ungurilor în cel mai categoric mod. Iorga a reacționat foarte violent 125, exprimîndu-și dorința arzătoare a sufletului său: "Să nu facem niciodată nimic împotriva Franței și să nu tragem niciodată într-un soldat italian"126. Nu putem să nu ne amintim cuvintele lui Goethe: Du
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fiind că broșura destinată lui Kornis a fost scrisă de Iorga în 1940), el întreba dacă asemenea plebiscit ar rezolva problema Sileziei. După care își amintea cum îi maltrataseră ungurii pe românii din Transilvania, încheindu-și pamfletul printr-un refuz categoric de a lua în considerație revizuirea statului Transilvaniei 204. Iorga recurgea întotdeauna la un procedeu preferat în Europa de sud-est, adică ridiculizarea numelor oponenților săi politici. Dacă originea acestora nu corespundea națiunii ai cărei partizani erau aceștia (ceea ce era cazul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în fața lui James mă simțeam din ce în ce mai mult, și eram nevoit să mă simt, un bădăran provincial. Percepeam cum prăpastia dintre noi se adâncea, și această prăpastie, cu cât o examinam în chip mai inteligent, mă umplea de disperare. În mod categoric, vărul meu era destinat succesului, iar eu ratării. Mă întreb cât înțelegea tatăl meu din toată această frământare? Recitind paragrafele de mai sus, am din nou senzația că nu fac decât să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
celor dragi. Lucrul curios este că asemenea oameni se pot înșela într-un anumit sens, se pot distribui singuri în roluri nepotrivite, și totuși se luptă cu succes până la sfârșit, în parte pentru că „victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin și binevoitor din multe puncte de vedere, s-a autodistribuit în rolul ursului zgomotos. Acest rol permanent l-a determinat, în mod stupid, să nu se sinchisească de dușmani. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vărul James citind pe nu știu care filozof: „Nu e absolut irațional să preferi sfârșitul lumii decât o zgârietură pe degetul tău“. Rosina și cu mine ajunseserăm într-un stadiu (deși eu unul nu l-aș numi rațional) în care, în mod categoric, am fi preferat sfârșitul lumii. Mi-o amintesc pe Rosina aruncându-se o dată de-a rostogolul pe scări, într-un acces de furie. În diverse prilejuri eram pregătit s-o văd aruncându-se pe fereastră, ba chiar speram s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ținându-mi picioarele ghemuite, am simțit nevoia să sar în sus, să mă bat cu pumnul în piept, să fac o declarație emoționantă, de parcă întrebarea lui necesita mai curând o celebrare decât un răspuns. Am simțit, de asemenea, instinctul categoric de a-i răspunde „Da“, însă, în același timp, o și mai puternică opreliște de a-l minți pe acest băiat. Dar de ce nu mă ghidasem tocmai la acest lucru, la această apariție, la asemenea întrebare, de ce nu mă așteptasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
milă de el, ar trebui să-ți fie mult mai milă de ea. S-a amărât foarte mult din cauza ta. N-ai vrea s-o vezi și s-o faci fericită? — Nimic n-o poate face fericită. Nimic. Niciodată. Finalitatea categorică a acestui răspuns era copleșitoare. — Mă rog, poți încerca. Am adăugat cu o notă de exasperare: nu-i omenește, față de ea, să n-o lași să afle ce s-a întâmplat cu tine. — O.K., atunci îi puteți spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei de nebunie; pentru că, uneori, gândeam că e nebună. Lăsând însă lucrurile așa cum erau, coexistam într-un soi de precară, dementă, misterioasă tolerare reciprocă. Din când în când, îmi repeta că vrea să plece acasă, dar accepta pasivă refuzurile mele categorice, ceea ce era oarecum încurajator. De bună seamă, cu fiecare ceas care trecea, spaima ei de întoarcere trebuie să se fi intensificat, și lucrul ăsta era pentru mine o altă sursă de speranță. Fără îndoială, va sosi un moment în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albă e totuna cu magia neagră. Și o intruziune în lumea spirituală, atâta timp cât nu e absolut perfectă poate genera monștri pentru oamenii obișnuiți. Demonii folosiți pentru făurirea binelui rămân prin preajmă și, după aceea, trec de partea răului. Cea mai categorică realizare este renunțarea totală la magie în sine, adică sfârșitul a ceea ce numești tu superstiție. Și totuși cum se întâmplă? Binele renunță la putere și începe să acționeze asupra lumii în chip negativ? Binele este o noțiune inimaginabilă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă consoleze. Și totuși, uneori, și asemenea fantasmagorii pot provoca „accidente“. De ce mi-am imaginat că Hartley e devorată de dorința de a muri? Ea face parte din rasa supraviețuitorilor, tare ca piatra. Dacă acest jurnal „așteaptă“ o concluzie categorică, clarificatoare, în legătură cu Hartley, n-are decât să aștept pe veci. Desigur că nu constituie o relatare completă a faptelor mele, și o mulțime de întâmplări și de persoane nelegate cu cele petrecute mai înainte au fost omise din paginile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în platou, legat de un stâlp și bătut... Am auzit de ele sau am văzut persoană legată de stâlp, acolo, și care-o fost bătută și lăsată acolo. Tortura asta era îndurată mai cu seamă de oamenii care erau mai categorici, mai dârji... Dar să vă spun altceva despre Gherman... Într-o zi cu ploaie multă, am rămas desculț că mi s-a desprins talpa la gheată. Am legat-o cu o sârmă și așa am umblat... Și trebuia să mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trebuie, de bine, de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Dom’ne, e o întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun, sau când... mă rog... Regrete am în sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
teatru, eu scris mamei până la ora 11. Presa are din nou articole măgulitoare pentru noi. Vineri, 11/23 decembrie Vreme frumoasă, se dezgheață. Dimineața Rosetti, apoi Stătescu, care a primit iarăși multe depeșe de la Bălăceanu; guvernul austriac solicită o declarație categorică, în care să apară „les passages qui ont pu être considérés blessants”, noi vrem doar „qui ont puis etates” și se va face un proiect de notă. După-amiaza plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, la Băneasa. Seara audiențe, Stătescu nu a
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Ora 4½ cu Sturdza la mănăstire. Ora 5 cinat. Ora 6¼ plecarea spre București, cu Sturdza, Alecsandri și Theodori. Noapte senină, cu lună. Elisabeta rămâne singură. Pe drum citit scrisoarea Sinodului nostru către Patriarhia din Constantinopol (redactată de Melchisedec), foarte categorică în privința sfântului mir. Ora 9 Ploiești, ora 10½ în București, la gară D. Ghica, peședintele Camerei Lecca, miniștrii. Mers cu trăsura direct la Cotroceni. Prefectul Poliției la mine. Ora 11½ în pat. Marți, 9/21 noiembrie Vreme schimbătoare, nu e
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]