4,620 matches
-
Firește, informația că există consens în răspunsul la o întrebare are în sine o valoare pentru descrierea stării de fapt, însă astfel de itemi nu au nici o relevanță în alte analize, indiferent dacă ei sunt priviți în postura de variabile cauzale sau de variabile-efect. Un factor poate să-l influențeze pe un altul numai dacă el conferă indivizilor o anumită variabilitate; de asemenea, problema explicării unui „comportament” se pune doar dacă el se manifestă în forme diferite. 3. În al treilea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
îi corespunde, desigur, o realitate neurobiologică (B2) - ipotetic: o amplitudine scăzută a potențialului postsinaptic excitator. Așadar, teoria psihologică și cea biologică a depresiei nu sunt în opoziție sau alternative. Ele sunt descrieri diferite ale aceluiași fenomen; în acest context, discursul „cauzal” trebuie menținut în cadrul aceluiași limbaj. Afirmația „Schemele cognitive cauzează trăirea depresivă” ar putea corespunde în limbaj biomedical, urmând ipoteza noastră anterioară, afirmației „Deficitul de serotonină determină o amplitudine redusă a potențialului postsinaptic excitator”. Deficitul de serotonină nu ne face să
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
simptomatice. Spre exemplu, deși factorul cognitiv este un mecanism etiopatogenetic fundamental în apariția atacului de panică, medicația anxiolitică poate ameliora tabloul clinic blocând efectele psihofiziologice/biologice ale acestui mecanism (care rămâne însă activ). (2) Boala presupune anumiți agenți/factori etiologici (cauzali) (pentru detalii, vezi Price și Lynn, 1981). Două criterii sunt mai importante în clasificarea acestor agenți/factori etiologici. După natura lor, ei se clasifică în agenți exogeni și agenți endogeni. La rândul lor, agenții exogeni pot să fie fizici (de
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
deoarece ele vizează cauzele distale (cele etiologice) și proximale (cele patogenetice) ale tabloului clinic; aplicate corect, ele previn recăderile/relapse (reapariția tabloului clinic) și/sau recurența/reccurence (reapariția tulburării). Tratamentele simptomatice, deși pot ameliora și remite tabloul clinic, nu sunt cauzale și deci nu împiedică recăderile și/sau recurența tulburării; de aceea, rolul lor este de a acționa (1) în situații de criză și/sau (2) până când este posibilă administrarea unor tratamente etiopatogenetice și/sau (3) până când tabloul clinic se ameliorează
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
omul beneficiază de o dotare psihică aptă să-I determine comportamentul moral; această dotare psihică nu e înnăscută, ci educată. Ceea ce pune teoria sa în evidență sunt articulațiile interioare ale acestui aparat psihic cu scopul de a oferi o explicație cauzală motivației acțiunii morale. În plus, ea explică felul în care se poate deprinde acest complex motivațional: i) prin deprinderea unor habitudini (dispoziții habituale în urma exercițiului acțiunilor corespunzătoare sub presiunea întăritoare a pedepselor si recompenselor); ii) prin înțelegerea superioară, critică, a
Despre educaţia morală la Aristotel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
Diagnosticul este o operațiune logică și complexă, bazată pe integrarea semnelor și simptomelor culese cu ajutorul examenului clinic, paraclinic și de laborator. Există, de fapt, un diagnostic etiologic (cauzal) și/sau unul anatomopatologic (prin analiza microscopică a unui țesut organic) ori patogenic (clasificare a unui diagnostic de boală funcție de modul de producere), iar integrarea simptomelor se face cu ajutorul teoriei cunoașterii senzoriale/extrasenzoriale (Botez Donțu, 2004). Examenul general pe aparate
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
medicină, de unde este "exportat" și în alte domenii (ca asistența socială, spre exemplu), pentru a indica rezultatul unei investigații de profunzime asupra unei probleme. Un diagnostic științific cuprinde, în fapt, două componente: un diagnostic descriptiv (diferențial) și un diagnostic explicativ (cauzal, etiologic). c. Observația experimentală urmărește verificarea unor ipoteze și aprofundarea cunoașterii fenomenului social vizat prin manipularea variabilelor și a factorilor procesului social în sensul construirii unui sistem controlabil de observat. Observația experimentală este utilizată, în asistența socială, cu precădere în
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
pentru supraviețuire, o muncă salariată permanentă capătă dimensiunile unui privilegiu râvnit de toți. Aceste situații de penurie materială nu trebuie totuși să ne trimită înapoi la utilizarea schemelor mecaniste de reproducere, în care munca ar fi purtătoare a unei preeminențe cauzale ce se extinde în mod repetat și neîntrerupt peste celelalte zone de incluziune ale actorilor. Studiul făcut în Bangladeș, una dintre cele mai sărace națiuni ale lumii, ne-a arătat, dimpotrivă, capacitățile de ruptură ale indivizilor, gata, în fața unui joc
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fost medicii: E. Seguin, T. Simon, psihologul: A. Binet, pedagogul: J.H. Pestalozzi, la bază stând însă lucrările lui S. Freud, Anna Freud, R. Spitz. Psihopatologia copilului abordează tulburările psihice și de dezvoltare din perspectiva mecanismelor psihice explicative, a contextului multifactorial cauzal (biologic, familial și socio-educațional) și efectelor dezadaptative pe termen scurt și pe termen lung, în evoluția copilului (Mitrofan I., 2003)72. Pacientul psihiatrului și al psihologului clinician este în cazul acesta un copil. Ei trebuie să îl examineze și să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de la o tulburare de dispoziție trecătoare, până la o boală psihică gravă. Astfel, fiecare persoană poate experimenta pe parcursul vieții unele stări de tristețe sau melancolie, stări inerente existenței umane și care apar datorită eșecurilor, pierderilor, frustrărilor, având la bază un complex cauzal. Diferența dintre o tristețe firească înțeleasă ca reacție la o situație aversivă și depresia ca simptom este de ordin cantitativ și nu calitativ. Depresia este pentru unii o reacție de scurtă durată, temporară și care are un impact redus asupra
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a lui Wiener. Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un factor etiologic ce trebuie să fie prezent pentru ca simptomele să apară, nu întotdeauna prezența cauzelor va determina apariția simptomelor; cauza suficientă constituie un factor a cărui prezență va garanta apariția simptomelor, aceasta presupunând că dacă nu apar simptomele factorul cauzal respectiv nu este prezent sau nu se manifestă; cauza contributivă reprezintă un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența ei va garanta că simptomele depresive vor apărea. Fiecare verigă din acest lanț cauzal considerat responsabil de apariția deznădejdii poate constitui o "cauză contribuitoare". Inferențele unei persoane în legătura cu un eveniment crește probabilitatea că acea persoană va deveni deznădăjduită la apariția unui eveniment aversiv. Răspunsul la evenimentele aversive va fi de data aceasta
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
intuițiile constructiviste. Literatura despre pacea democratică a apărut ca o reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal al comportamentului statului. Totuși, oarecum paradoxal, în prezent atât susținătorii, cât și oponenții păcii democratice acceptă termenii de bază în care are loc dezbaterea. În esență, dezbaterea dintre realiști și liberali gravitează în jurul întrebării privitoare la existența unei "păci separate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Doyle, s-a răspândit opinia potrivit căreia liberalismul pune accent pe consecințele internaționale ale structurii interne. Într-adevăr, într-o formulare recentă a teoriei liberale, Moravcsik generalizează această opinie, și conturează un model al relațiilor internaționale care evidențiază semnificația cauzală a preferințelor interne (Moravcsik, 1997). Totuși, în ciuda consensului, această formulare a liberalismului prezintă probleme. Reevaluările scrierilor lui Kant au dus la "a doua generație" a agendei de cercetare, în care pacea democratică este înțeleasă ca un enunț sistemic (Huntley, 1996
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai sistemică decât cele existente în rândul formulărilor ortodoxe ale păcii democratice. Recunoaștem că dinamica socializării cunoaște o variație în plan intern, însă această formulare consideră că normele sistemice pot să fie mai importantă decât structura politică internă ca variabilă cauzală, odată ce sistemul este dominat clar de un nucleu liberal stabil. Conceptul de reflexivitate este central în dinamica socializării modelată de teoria liberală. Wendt definește reflexivitatea ca reflectând capacitatea unităților de a medita la sine și de a se schimba din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
într-un studiu recent, Alderson face un exercițiu conceptual de "deminare", care facilitează aplicarea conceptelor constructiviste la analiza empirică (Alderson, 2001). Alderson definește "socializarea" ca internalizare a normelor. El observă că abordările socializării se deosebesc în ceea ce privește condițiile favorabile internalizării, mecanismele cauzale prin care se produc efectele sale, precum și factorii care sunt mai importanți cei normativi sau cei materiali. Dar, definind socializarea ca un efect, și nu ca un proces, autorul oferă o definiție capabilă să subsumeze toate aceste posibile cazuri. Atât timp cât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reflectă acestea în marile strategii ale statelor. În consecință, se poate afirma că "schimbarea culturală" a avut loc atunci când preferințele se modifică datorită transformărilor din interiorul coalițiilor sociale, politice și economice. Atunci când schimbarea culturală reflectă socializarea, va exista o legătură cauzală între presiunile normative și materiale care încurajează internalizarea normelor internaționale și restructurarea internă. După ce am conturat cadrul teoretic și am oferit definiții ale termenilor cheie, este necesar să examinăm chestiunea predicțiilor referitoare la tendințele comportamentale în ordinea post-Război Rece, generate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de socializare dincolo de o anumită etapă din dezvoltarea sistemului internațional. Mai mult, atât metafora alinierii, cât și cea a socializării sugerează un efect de revărsare, în care schimbarea generează un ciclu al progresului, care se auto-impune. Astfel apare o "buclă cauzală dialectică", în care retroacțiunea produsă de sistemul internațional crește șansele răspândirii normelor liberale (Huntley, 1996, p. 59). În baza argumentului său, potrivit căruia liberalismul oferă predicții distincte referitoare la politica mondială, autorul sugerează că sfârșitul Războiului Rece reprezintă o oportunitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberal, se poate aprecia că respectul față de egalitatea reciprocă de statutut are un efect funcțional similar. Mai mult, este posibil ca logica comportamentală motivată de costuri să consolideze un cadru al legitimității politice după întipărirea structurii. Prin urmare, în locul procesului cauzal din spatele activității instituționalizate, indicatorul cheie ar trebui să fie efectele internaționale produse. Dacă semnele schimbării sunt graduale, acest lucru ar trebui să favorizeze predicțiile instituționaliste. Totuși, semnele unei transformări calitative fundamentale a structurii relațiilor instituționalizate între marile puteri vor veni
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asumă că liberalismul poate fi considerat o teorie sistemică distinctă, care face afirmații generale despre comportamentul internațional (Moravcsik, 1997, pp. 515-516). Totuși, această formulare a teoriei liberale inversează recomandarea lui Moravcsik, ca preferințele interne ale statelor să aibă o prioritate cauzală în raport cu structura culturală a sistemului internațional. Această formulare pleacă de la intuiții constructiviste și susține că Moravcsik trece cu vederea o dimensiune sistemică centrală pentru direcția sociologică din tradiția liberală. Cu toate acestea, eticheta de "constructivism" este evitată în favoarea unei terminologii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru că efectele de socializare generate de pacea democratică pot să deschidă un spațiu permisiv, care le încurajează să adopte o schimbare culturală prin exercitarea voluntară a calității de agent. Huntley indică moduri prin care competiția și socializarea generează "o "buclă cauzală" dialectică" de retroacțiune auto-susținută (Huntley, 1996, p. 59). Efectele de socializare dezvoltate de nucleul liberal încurajează statele aflate în situația schimbării culturale să adopte transformări ale identității lor. Apoi, acest fapt se răsfrânge asupra proprietăților sistemului, consolidând dominația nucleului liberal
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
împotrivi presiunilor de a adopta schimbarea culturală. Prin urmare, dinamica socializării va fi supusă variației culturale și instituționale legate de impactul preferințelor interne asupra normelor sistemice. Moravcsik pretinde că, din acest motiv, preferințele interne ale statelor trebuie să aibă prioritate cauzală în modelul liberal (Moravcsik, 1997, pp. 539-540). Totuși, în aceste circumstanțe, presiunile puternice de fundal din sistemul internațional, ce pot genera respectarea normelor liberale, își vor exercita influența. Astfel, cel puțin când aceste presiuni de fundal s-au dezvoltat în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și gradul de frică și competiție. În aceste circumstanțe, "grupul trebuie să ofere argumente privind competitivitatea mediului pentru a consolida identificarea în cadrul grupului. Iată ce
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
implică și o reformulare a ortodoxiei actuale referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor internaționale ale structurii interne. Moravcsik (1997) a generalizat un astfel de cadru pentru a dezvolta un model liberal ce acordă prioritate cauzală preferințelor interne. Totuși, pornind de la cercetarea constructivistă a lui Wendt, putem produce o formulare mai sistemică a teoriei liberale, în care se consideră că sistemul internațional are o logică auto-transformativă. Înțeleasă astfel, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]