3,300 matches
-
momentul când istoricul clinic se termină (prin vindecare, moarte sau instalarea pacientului într-o altă stare fizică, mentală sau socială). ü Al doilea se referă la etiologie sau la cauzalitate: Obiectivul este de a pune în evidenta o relație de cauzalitate între doua evenimente sau de a calcula forța de asociere între doi factori. ü Al treilea se referă la performanța testelor diagnostice. Obiectivul este de a evalua o strategie de diagnostic sau de a ameliora interpretarea rezultatelor unui test. ü
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
sistemul geometric cartezian (în geometria analitică, oricărei figuri sau mișcări, deci oricărui obiect fizic, îi corespunde o ecuație algebrică), de tip mecanicist, nu mai dă drept de cetate demersului poetic. Obiectualul este studiat într-o perspectivă unidimensională, guvernată de o cauzalitate univocă și indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
situații sunt tipice pentru copiii supraponderali. CAPITOLUL III DEFICIENȚELE FIZICE SEGMENTARE ȘI GLOBALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR Privite în general, deficiențele fizice se remarcă prin faptul că, pe de o parte, aspectul lor este extrem de polimorf, iar pe de altă parte, cauzalitatea lor este cât se poate de variată.Clasificarea lor, ținând cont de apartenența cauzală, se dovedește de mare utilitate, pentru că orientează terapeutul către un tratament etiologic. Din diversele încercări de clasificare, se impun atenției următoarele două:congenitale sau dobândite - funcționale
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
clară, el fiind mereu sub amenințarea confuziei sau a greșelii deoarece credința sensului comun poate să fie total falsă fără să aibă un referent concret. Ne putem raporta la tipurile artistice în aceeași manieră ca în cazul termenilor naturali, prin cauzalitate. Dar nicio credință a sensului comun, în ceea ce privește statutul ontologic al artei, nu are sens și nu poate fi justificată prin intermediul teoriei cauzale a referinței. Teoria pur cauzală a referinței va fi mereu urmată de problema qua, adică, în cazul denumirii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în permanență un sentiment de simulare. Narativitatea cinematografică duce la identificarea unui proces de dizolvare a structurii sale ontologice anunțând sfârșitul subiectivității. Acest lucru intră în opoziție cu narativitatea tradițională, care oferă o "existență transcendental teologică și își reproduce principiul cauzalității într-o construcție coerentă a spațiului și timpului aplicată în literatura realistă și fantastică"17. Realitatea cinematografică duce la suprarealism prin simbolicul imaginii și narativitatea fantastică, așa cum se întâmplă în Un chien andalou regizat de Luis Buñuel și Salvador Dalí
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
definitorii pentru orice tip de ontologie. Plecând de la o fenomenologie simplă a conștiinței Tudor Vianu ajunge să stabilească cele nouă elemente definitorii ale unei opere de artă: 1) produsul; 2) unitar și multiplu; 3) înzestrat cu valoare; 4) obținut prin cauzalitate finală; 5) al unui creator moral; 6) dintr-un material; 7) constituind un obiect calitativ nou; 8) original imutabil; 9) ilimitat simbolic". Vasile Morar, Estetica: interpretări și texte, Editura Universității din București, 2003 [http://ebooks.unibuc.ro/filologie/morar/3
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau existența unor planuri în acest sens; dimensiunea actuală a firmei (mică, medie sau mare): orientarea spre dezvoltare pare a fi ceva mai puternică în întreprinderile mici și mijlocii, potrivit acestui studiu. Profesorul MacMahon încearcă deasemenea să stabilească relații de cauzalitate între orientarea spre dezvoltare și diferite variabile care măsoară dimensiunea firmei (precum volumul vânzărilor, profitabilitatea sau volumul lichidităților), utilizând în acest scop modele de regresie logistică. Din nefericire, rezultatele sunt descurajatoare, pentru majoritatea modelelor valoarea coeficientului de corelație multiplă (R2
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mai demne de încredere. Dacă ținem seama de aceste fapte, dezvoltarea unor modele econometrice pentru un sistem microeconomic (întreprinderea) ne apare ca un demers mai puțin obișnuit. La prima vedere, se pare că în întreprindere întâlnim mai curând relații de cauzalitate strictă, deterministă, care nu intră sub incidența modelării econometrice. Desigur, în multe cazuri lucrurile stau chiar așa. De exemplu, este greu de crezut că ar avea sens construirea unui model de regresie care să explice legătura dintre consumurile de materii
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a diverșilor factori perturbatori (întreruperi, defecțiuni, greve, accidente etc.) afectează relația functională strictă scrisă mai sus. Drept urmare, credem că ar fi potrivit să rescriem expresia (1) în următoarea formă: εβα += LaKY (2) Primul termen al sumei din dreapta exprimă relația de cauzalitate reală dintre producție și factorii de producție, iar cel de-al doilea termen sintetizează influențele tuturor celorlalți factori, a căror determinare separată este dificilă, imposibilă sau inutilă din punctul de vedere al scopului cercetării. O utilitate deosebită prezintă utilizarea instrumentarului
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
criteriile după care se stabilește ordinea de introducere a variabilelor în ecuație sunt întotdeauna caracterizate de un grad mai mic sau mai mare de subiectivism. În al doilea rând, ecuațiile rezultate din această metodă nu permit identificarea raporturilor reale de cauzalitate dintre factori, ci numai obținerea, în cel mai fericit caz, a unor estimații suficient de bune pentru valorile variabilei endogene y. Prin urmare, acest tip de modele ne pot oferi cu greu o indicație asupra esenței procesului economic sau asupra
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
D. Johnson , care au arătat că dinamica cifrei de afaceri a firmei este influențată de următorii factori: rata profitului P. Profitul este principala sursă de autofinanțare a întreprinderii, iar pentru unele întreprinderi poate fi singura sursă de finanțare. Mecanismul de cauzalitate este aici următorul: o parte din profitul obținut din vânzări la un moment dat t se transformă într-un moment ulterior t+1 (prin investiții) într-un spor de active susceptibil de a determina o creștere a vânzărilor la momentul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de afaceri din anul respectiv; viteza de rotație a activelor T. Aparent, această viteză de rotație nu determină cifra de afaceri a firmei, ci este determinată de ea, potrivit relației (20). Relația cu pricina nu indică însă legătura reală de cauzalitate dintre variabile. Ea nu face decât să ofere o formulă de calcul ușor de utilizat și convenabilă pentru contabil sau pentru analistul financiar. În modelele noastre T apare ca o variabilă ce exprimă calitatea de ansamblu a activelor firmei, ea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și convenabilă pentru contabil sau pentru analistul financiar. În modelele noastre T apare ca o variabilă ce exprimă calitatea de ansamblu a activelor firmei, ea depinzând de o serie întreagă de factori de natură tehnică, organizatorică, financiară etc. Relația de cauzalitate reală este următoarea: creșterea vitezei de rotație a activelor ca urmare a progresului tehnic și/sau a ameliorării organizării va conduce la sporirea cifrei de afaceri a întreprinderii. În unele modele am folosit în loc de viteza de rotație variabila PRODACT (productivitatea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
valorii teoretice a modelului (din nefericire, forma sa particulară nu ne permite utilizarea ANOVA și calcularea lui F). Însă, după cum arătam în secțiunea V.1.1, este destul de greu de crezut că ecuațiile parțiale ale modelului descriu exact relațiile de cauzalitate dintre variabilele exogene și cea endogenă. În continuare vom încerca să ajustăm curba g’ utilizând un model neliniar multiplicativ de forma. În urma rulării analizei de regresie se obține (figura 5.11). După părerea noastră, acest model nu poate fi considerat
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de afaceri, volumul activelor) în funcție de profilul financiar al acesteia (exprimat prin rata profitului, rata autofinanțării, rata îndatorării) și de unele caracteristici tehnico-economice (exprimate prin viteza de rotație sau rentabilitatea activelor). Întrucât în capitolul 5 am explicat în amănunțime mecanismele de cauzalitate care stau în spatele ecuațiilor ce descriu modelele dezvoltate acolo, nu vom reveni acum asupra lor. Datele utilizate în construcția modelelor sunt atât “longitudinale” (date contabile provenind de la o singură întreprindere, înregistrate pe o perioadă mai lungă de timp) cât și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
lipsa de resurse, politicile economice iraționale, corupția și incompetența - este aruncată de obicei pe umerii națiunilor dezvoltate, bogate și industriale. O trăsătură negativă și îngrijorătoare acordă conflictului nord-sud o aparentă plauzibilitate: diferențele extreme între standardele de viață. Din această presupusă cauzalitate a responsabilității, rezultă datoria morală de a aduce amendamente relelor comise înainte și de a contribui la o distribuție mai echitabilă a bogăției mondiale. Cel mai faimos caz este cel al distribuției inegale de hrană, sursă de excese și lăcomie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele trei teorii pentru a stabili dacă afirmația conform căreia instituțiile determină pacea este convingătoare. Această sarcină implică răspunsul la patru întrebări: 1) „Ce sunt instituțiile?”; 2) „Cum acționează ele pentru a menține pacea? Mai precis, care este logica de cauzalitate a fiecărei teorii?”; 3) „Sunt convingătoare aceste tipuri de logică diferite care explică modul cum funcționează instituțiile?”; 4) „Se sprijină aceste teorii pe dovezi?”. Concluzia mea principală este că instituțiile au o influență minimă asupra comportamentului statului și deci au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mod fundamental lumea materială și, în consecință, modalitatea de a revoluționa politica internațională este schimbarea radicală a modului cum vorbesc și gândesc indivizii despre politica mondială. Intelectualii, mai ales teoreticienii critici, joacă un rol-cheie în proces... Erori ale logicii de cauzalitate Există o greșeală fundamentală în raționamentul instituționalist liberal, chiar și atunci când este vorba despre chestiuni economice. Teoria este corectă în ceea ce privește faptul că trișatul poate fi un obstacol serios în calea cooperării. Ea ignoră însă cealaltă barieră majoră: considerațiile despre câștigurile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau ceea ce Ruggie (1998) numește neoutilitarism 6. Totuși, el sugerează o compatibilitate între realismul clasic și constructivismul neoclasic. Antipatia față de „omul de știință”, acceptarea importanței ideilor și accentul pus pe contextul istoric din operele lui Morgenthau (pentru o discuție a cauzalității sociale, vezi 1946, p. 130) sunt foarte compatibile cu epistemologia constructivistă, fie ea neoclasică sau postmodernistă. Iar ontologia realismului clasic, care acceptă o realitate separată de opinia subiectivă, fără să nege, în consecință, rolul elementelor ce nu pot fi observate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Mintzberg nu a tratat într-o manieră satisfăcătoare problema determinanților structurării. El arată că trebuie să raționăm în termeni de configurații structurale și nu de sisteme în cadrul cărora factorii de structură și cei de context se află în relații de cauzalitate. Configurațiile structurale sunt prezentate de Mintzberg ca „regrupări naturale” ale mecanismelor de coordonare, parametrilor de concepție și factorilor de contingență. Se pierde astfel din vedere rolul actorilor în articularea condițiilor care conduc la regruparea elementelor. Iată de ce, Claude Louche insistă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alta dintre subdiviziunile de mai sus. Faptul că un anumit individ și nu altul ia asemenea decizii, că le ia într-un anumit moment și nu în altul, în organizația respectivă și nu în alta, evidențiază caracterul individual al deciziei. Cauzalitatea deciziei individuale face însă ca într-un caz să treacă pe primul plan factori psihoindividuali, iar în alte cazuri, factori psihosociali. Cineva poate părăsi organizația pentru că are ferma convingere că în altă parte s-ar putea realiza mai bine (acesta
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ferma convingere că în altă parte s-ar putea realiza mai bine (acesta este un fapt intim, care îl privește doar pe el). Altcineva părăsește organizația datorită mediului conflictual din cadrul grupului de muncă (decizia de plecare este tot individuală, dar cauzalitatea este cu totul alta). Deciziile colective sunt luate de persoanele care constituie echipe sau grupuri de muncă, în virtutea necesităților comune ale grupului care urmează a fi satisfăcute prin intermediul deciziei. Decizia apare ca o expresie a interacțiunii și interdependenței mai multor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vor fi dependente atât de capacitățile cognitive posedate, cât și de caracteristicile mediului organizațional în care își desfășoară activitatea, Și modelul „lăzii de gunoi” a primit ripostele de rigoare. Starbuck (1983), de exemplu, consideră că acesta subestimează rolul atribuirilor de cauzalitate, minimalizează activitățile care preced deciziile, ignoră activitățile care urmeză momentului luării deciziilor. În consecință, el propune un nou model, numit al „organizațiilor generatoare de acțiuni”. După opinia lui Starbuck, există două mari tipuri de activități organizaționale: unele care vizează rezolvarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
altora dintre ei, probabilitatea alegerii mecanismelor personale sau a celor de grup de rezolvare este mai mult sau mai puțin egală. Dar și în acest caz s-ar părea că predominanța mecanismelor de rezolvare grupală este mai mare, deoarece, deși cauzalitatea poate fi uneori subiectivă, finalitatea este întotdeauna organizațională. În această formă se încearcă îmbinarea pe cât posibil armonioasă a intereselor particulare cu cele colective, adică elaborarea unor decizii care să fie în egală măsură favorabile și individului și organizației. Când într-
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor reprezentări funcționale a procesului accidental; arată locul deținut de procesele cognitive în evaluarea și tratatrea informațiilor; permit investigarea sistematică a genezei accidentului și a elaborării posibilelor măsuri de prevenire. Totuși, modelele respective conțin și nenumărate limite: postulează ideea unei cauzalități unice în producerea accidentului, nu consideră marja de autonomie de care dispune individul în raport cu deciziile și acțiunile sale; nu ține cont de diversitatea situațiilor de muncă, de cadrul informal etc. Tocmai de aceea, spune autorul, criticile aduse acestor modele ne
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]