3,958 matches
-
suedez (conceput de un doctor Fioretos - nici o legătură de rudenie). Sfârșitul unei ere. Niciodată de atunci Încoace. Niciodată duminica. Singurii rămași au fost mătușa Zo, părintele Mike și verișorii noștri, pentru că eram Înrudiți. Tessie era supărată pe Milton pentru că iscase cearta. I-o spuse, el o repezi, iar ea refuză să-i mai vorbească tot restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Care idee era mai bună? Cum putea îndrăzni cineva să spună că planul altcuiva era jalnic? Cum putea acel altcineva să rămână pasiv la insulta care i-a fost adusă? Nu eram la grădiniță, așa că nu aveam nevoie de asemenea certuri. Da... Am prins și eu vremea în care se mergea la grădiniță. Acum este parte din învățământul obligatoriu. TĂCEȚI NAIBII DIN GURĂ! Ciudat! Nu era vocea mea. Deși eram pe cale de a țipa același lucru, nu eram eu. Tăcerea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care a pornit totul!" Cum ai putut porni tu totul? Stai puțin... cum adică temporar? Eram încă speriat, dar nu lăsam să se vadă. Doar nu crezi că rivalitatea dintre Felix Amadeo și Ministru s-a iscat de la o simplă ceartă din copilărie, nu? Acum, că mă gândesc la asta, ura Ministrului pare mai întemeiată de atât și faptul că e mai veche pare a fi incredibil de simplu de dedus. Și atunci? Să spunem doar că într-o altă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și așa a început cearta. Împăratul nu se sinchisea de aceste ciorovăieli, așa că le-am lăsat vocile înfierbântate și atitudinile încăpățânate în urmă și ele s-au pierdut pe holuri pe măsură ce noi coboram pe lângă infirmerie. Am mers pe coridoare și am intrat într-o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind sănătatea dacă le înțelege. Nici nu apucă să închidă bine ușa în urma lui, că Livia se dezlănțuie, volubilă, încercând să evite o ceartă iminentă: Doctorii ăștia nu sunt niciodată de acord, ca să nu-i dea celuilalt câștig de cauză. — Asta pentru că nu există vreo lege care să pedepsească nepri ceperea ce ne poate costa viața, suspină împăciuitor prin cipele. Medicul e singurul nepedepsit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori provinciile nou alipite, care furnizează regimentele de auxiliari. Icnește înfundat. Un alt ghimpe ce apasă finanțele. O să trebuiască, totuși, să aducă vorba și despre asta. La rândul său, Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu neînțelegeri între particulari. Face o piruetă pe călcâie ca să-l privească în față. Anume a ales termenul de particulari. Vrea să sublinieze futilitatea întregii afaceri. Să se ducă cu cearta lor la orice alt tribunal! Dar se pare că exact asta nu-i convine Liviei și încearcă să evite. Reia pe un ton grav: — La mine vin numai dosarele grave, pe care guvernatorii și ceilalți funcționari superiori nu le pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o slujească pe Vesta s-ar fi numit tot Amata. Era din Alba Longua. De acolo le-a adus Numa la Roma pe virginele vestale. Mai întâi n-au fost decât patru. După care, pentru a se pune capăt certurilor dintre cele trei mari triburi admise în Căminul Statului - Ramnes, Tities și Luceres - au mai adăugat încă două. Astăzi s-a pierdut semnificația numărului, dar șase vor rămâne până la sfârșitul veacurilor. Mângâie mâna grăsuță a Asiniei, drept recompensă pentru buna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite, chipul i se posomorăște la loc. Câte certuri a avut cu Vipsania și pentru această mare artificială! L-a acuzat că dă frâu liber lăcomiei. Ipocrita! Pretinde că vremea de dinaintea arhitecților și a constructorilor a fost fericită. De unde știe? Că doar n-a trăit niciodată într-un bordei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca - în schimbul unei sume de bani - fiecare să aibă legătură cu o sclavă, iar de altă femeie să nu se apropie. Pus pe câștig cum era, nu mă mir, își ascunde Gallus un surâs ironic. — Și pentru că ura foarte mult cearta cu o slugă pentru hrana pântecului, s-a lăsat după un timp cu totul în seama lui Otacilius, care mijlocea întruna ca ceilalți să aibă mereu câte o sfadă sau dezbinare între ei. Suspină: — Așa a ajuns tata să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te prezinți în fața lui Nato, chiar dacă primești citație. Scribonius încremenește. — O să mă târască cu forța, mormăie. Asinius ridică vocea, imperativ: — Poate să trimită orice guraliv să te cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât mai mult. Își trece dosul palmei pe sub bărbie: — Să intre-n rahat până aici! Îl împinge ușurel de la spate. — Hai! Du-te acum! E timpul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e de la sine înțeles. Ieri însă era parcă altfel îmbrăcată... Mai sclipitor... Se chinuie să-și aducă aminte ce purta, dar gândul îi zboară la revolta izbucnită în timpul jocurilor de gladiatori. S-a revărsat Tibrul. De aici s-a iscat cearta. Principele încearcă de mult să protejeze orașul de inundații. Acum mai bine de zece ani a pus să se întă rească malurile și unul dintre cei trei curatori ai apelor conduși de Messalla Corvinus este responsabil cu regularizarea cursului fluviului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Livilla. Discuția i-a zgândărit și ei susceptibilitățile. Bunicul nu s-a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
transmite acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii din mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își evidențiază meritele, utilizând un limbaj popular, presărat cu proverbe („Ei apoi! Vorba
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă toate. {EminescuOpI 195} {EminescuOpI 196} Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru Totuș tu ghici-vei chipu-i, Și de plânge, de se ceartă, Tu în colț petreci în tine Și-nțelegi din a lor artă Ce e rău și ce e bine. Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe; Tot ce-a fost
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pansamentul? — Da. Acum nu mai pun decât acid boric. — Cum te simți? — Puțin amețit. — Mă duc să fac baie. Mă-ntorc repede. După aia mâncăm și ducem patul Înăuntru. „Deci, Își spuse el, am făcut bine c-am Încetat cu cearta.“ Nu se certase niciodată prea mult cu femeia asta, În timp ce cu cele pe care le iubise se certase Într-atât Încât până la urmă certurile astea corozive ucideau ce trăiseră Împreună. Își aminti cum fusese singur la Constantinopole pentru că se certaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâncăm și ducem patul Înăuntru. „Deci, Își spuse el, am făcut bine c-am Încetat cu cearta.“ Nu se certase niciodată prea mult cu femeia asta, În timp ce cu cele pe care le iubise se certase Într-atât Încât până la urmă certurile astea corozive ucideau ce trăiseră Împreună. Își aminti cum fusese singur la Constantinopole pentru că se certaseră la Paris Înainte de plecare. Mersese la curve tot timpul și apoi, când terminase și cu asta, fără a fi reușit să scape de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cartof, discutând despre dadaism cu un român pe care-l chema Tristan Tzara și care purta mereu un monoclu și avea dureri de cap, apoi era Înapoi acasă cu soția sa, pe care o iubea din nou, se terminase cu cearta și cu nebunia, era fercit să fie din nou acasă, cei de la birou Îi trimiteau corespondența acolo. Așa că Într-o dimineață Îi fu adusă pe tavă scrisoarea ei de răspuns și atunci când i-a recunoscut scrisul i-a Înghețat sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vine și a Încercat să strecoare scrisoarea sub celelalte. Dar soția sa l-a Întrebat „De la cine e scrisoarea asta, dragă?“. Și așa se termină Începutul acelei povești. Își aminti de clipele frumoase petrecute alături de toate, Își aminti și de certuri. Alegeau mereu cele mai frumoase locuri ca să Încapă o ceartă. Și de ce era mereu nevoit să se certe tocmai când el se simțea foarte bine? Nici despre asta nu scrisese nimic, la Început pentru că nu voia să-i facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soția sa l-a Întrebat „De la cine e scrisoarea asta, dragă?“. Și așa se termină Începutul acelei povești. Își aminti de clipele frumoase petrecute alături de toate, Își aminti și de certuri. Alegeau mereu cele mai frumoase locuri ca să Încapă o ceartă. Și de ce era mereu nevoit să se certe tocmai când el se simțea foarte bine? Nici despre asta nu scrisese nimic, la Început pentru că nu voia să-i facă rău cuiva, și după aceea i se păru că avea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nimic, o prostie. — Spune-mi, Henry. Te rog, nu-ncerca să-mi ascunzi ceva. De la ce a pornit? — Ei, Dick Îmi datorează o grăma’ de bani de când i-am vindecat femeia de pneumonie și cred că a căutat motiv de ceartă ca să nu-și plătească datoria prin muncă. Soția tăcu. Doctorul Își șterse pușca atent cu o cârpă. Băgă cartușele la loc și trase arcul rezervei. Stătea cu arma pe genunchi. Ținea mult la pușca asta. Apoi Își auzi soția vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu voia să-și vadă prietenii din State, nu voia să se-ntâlnească cu nimeni acolo. Doar să-și găsească o slujbă și după aia să se căsătorească. În trenul care-i ducea din Padova la Milano, au avut o ceartă legată de faptul că ea nu voia să se Întoarcă acasă atunci. Când au trebuit să-și ia la revedere, În gara din Milano, s-au sărutat, dar cearta nu se terminase. Îl Îmbolnăvea să se despartă așa. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]