17,584 matches
-
știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de Întuneric. Ce nu le-am spus? Și-au notat tot căci au cerut un bonier de la un ospătar. Vor cerceta și vom primi răspuns. Acum sunt liniștit. M-am plimbat fericit pe străzi. Fericit și liber. Că mă apăsau toate astea. Tu știi bine... Da’ uite că și prea multă libertate dăunează. De fericire nu mai vorbesc. Nu Înțelegi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o luase la un moment dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu și adresa erau scrise pe partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele, paragrafe încercuite cu creionul roșu, pagini întregi mâzgălite. L-am frunzărit repede înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R: Membrii acestui comitet cartografiază, explorează și cercetează ne-spațiul. Îmi pare rău pentru felul expunerii. Astăzi e o zi proastă. Mi-a dispărut orice formă de organizare. Regret și speranță, Eric (Primită pe 22 mai) Scrisoarea nr. 214 Dragă Eric, Sper că ai reușit să deprinzi procedeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher. Opere complete și apoi - Cărămidă cu cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am deschis-o, cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi trecând la coperta a treia. În fotografia de autor, era mai tânără, mai subțirică și, după culori și păr, îmi zâmbea de undeva de pe la mijlocul anilor ’80. Dar, Iisuse, ea era. Doctorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am pus cartea jos, am cercetat apa de la mal și apoi mai din larg, în căutarea lui Clio, dar n-am văzut-o nicăieri. M-am întors spre locul unde s-ar fi aflat în mod normal șezlongul ei de plajă, dar eram singur. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de multe necazuri, dar și de bucurii. Ambițios, muncitor, modest, sociabil, timid, dar și curajos au fost trăsăturile sale. După terminarea Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, a lucrat în producția de medicamente, precum și în cercetare. A cercetat și a elaborat o seamă de lucrări și procese tehnologice în domeniul medicamentelor într-o perioada când în România nu se găseau prea multe produse medicamentoase. A elaborat și a susținut în domeniul medicamentului teza sa de doctorat "Contribuții la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
extern, precum și eventualele contestații sau acțiuni disciplinare asupra acestora, dacă au existat, aplicate de organismele profesionale din domeniu 10. În același timp, dacă asupra funcției de audit intern se realizează o evaluare periodică, comitetul de audit poate, de asemenea, să cerceteze rezultatele evaluării funcției. Membrii comitetului de audit ar trebui să aibă preocupări care să orienteze sistematic conducerea și munca auditorilor interni și să examineze performanța activității de audit intern. În vederea atingerii acestor obiective, membrii comitetului de audit intern trebuie să
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
administrație Acțiuni necesare, inclusiv planuri personale Conformitatea cu reglementările Analizează comitetul de audit dacă organizația se conformează problemelor de reglementare care privesc afacerea? Monitorizează comitetul dacă procedurile organizației pentru identificarea și gestionarea riscurilor iau în considerare legislația și reglementările relevante? Cercetează comitetul existența procedurilor pentru soluționarea semnalelor din partea angajaților companiei? 6. CALITATEA DE MEMBRU, PRIMIREA DE NOI MEMBRI ȘI PREGĂTIREA ACESTORA Mărimea Numărul membrilor este cuprins între trei și șapte? Numărul celor care participă la întâlnire este suficient pentru a trata
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai, Medlin? Nu se întreabă nimic despre vîrstă, puiule, roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
începe din nou să capete formă. Se așază la fel cum erau la început, pe scaunele lor înalte, și fiecare ține câte o oglindă în mână, pe care o rotesc în mișcări largi ca pe un evantai. Și toți se cercetează pe furiș în oglindă, unii râd fățarnic, alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut avocat bun și a pledat nevinovat, căpătând clemență, fără să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Orașul sufocat trăia în comuniune cu grâul, în sala de cinematograf am văzut Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți tunelurile Brăilei luminate energetic de grâul de deasupra, încât și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe acoperișul sub care scria Gara Brăila; taxi-urile, din cauza cerului jos, nu-și mai prinseseră firmele luminoase pe capotă, ci pe bord, cu scrisul vizibil prin parbriz și de pe Lună. Într-o clipă înțelegeau în ce cuhne opriseră și, cercetând cu atenție panoul electronic, mergeau hotărâți la casă și-și cumpărau bilet de întoarcere. Chiar dacă următorul tren era programat peste o săptămână, ei așteptau. Toate violurile, crimele, spargerile și bancurile politice erau atribuite acestor ciudați cu bărbi, plete, valize și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum cercetau panourile electronice pentru un tren în care o dată la o sută de ani se urcau câțiva călători și aceia sosiți din viitor și mai ales cum în clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mă sprijin pe cârjele escaladării pantelor cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
certitudine definitivă că aș fi incapabil de asta. Mai întâi pentru că nu mă mai simțeam nevinovat. Ar fi ușor de dovedit că fusesem în mașina lui. Cum să justific această curiozitate? Îi inspectasem portofelul, și nu doar pentru a-i cerceta actele. Demonul indiscreției găsise în mine un teren deja cucerit. Era cu atât mai rușinos cu cât Olaf nu se putea apăra. Odioase argumente ivite din ticălosul necunoscut pe care îl conținem cu toții îmi răsunară în cap: „Ei haide, vikingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]