3,025 matches
-
de tine, o fac! O lume strâmbă, întunecată, bolnavă, inventată de mințile voastre murdare ... Liniștea din jurul ei se ridica amenințătoare, ca încolăcirea unui șarpe. Decadența o privea cu superioritate și ură, șuierând printre dinți: - Ești o perdantă jalnică! - Timpul va cerne aceste lucruri. Vom vedea! ȘANSA îi privi fix, fără culoare sau nuanțe, întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND POMII-ȘI CERNEAU FLOAREA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 221 din 09 august 2011 Toate Articolele Autorului Când pomii-și cerneau floarea... Ce clipe de poveste! Mi se părea iubito Că am ajuns pe creste Și că deasupra lumii Eram
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND POMII-ȘI CERNEAU FLOAREA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 221 din 09 august 2011 Toate Articolele Autorului Când pomii-și cerneau floarea... Ce clipe de poveste! Mi se părea iubito Că am ajuns pe creste Și că deasupra lumii Eram numai noi doi, Plutea parfumu-n aer, Cânta iubirea-n noi... Și vrajă era totul Și-n jur era iubire Îți mângâiam
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
nu stă-n loc Și într-o zi de toamnă Noi ne-am pierdut iubirea Prin firele de iarbă. Ascunsă sub zăpezi Iubirea noastră doarme Hai s-o trezim iubito De tine mi-este foame. Referință Bibliografică: Când pomii-și cerneau floarea / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CÂND POMII-ŞI CERNEAU FLOAREA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348262_a_349591]
-
Ți-aduci aminte, delicații nuferi Pe sufletu-ți în gemete pluteau, Îi cuprindeam în tainice săruturi, Și lacrimi de iubire îi strângeau? Ți-aduci aminte? Capu-ncet plecam, S-ascult duios a inimi-ți bătaie, În dulci surâsuri te adulmecam, Doru-ți cerneam în caldă ploaie? Cu orice picătură de iubire, Inima-ți încărcam în simțire, Era a sângelui pornire! Și-al meu sărut pe buze-ți se frângea, Și tăinuite clipe descătușam din stea, Ți-aduci, iubite, aminte? Iubirea ne veghea... Cornelia
ŢI-ADUCI AMINTE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348295_a_349624]
-
înfierbântată, a dat întâmplării, mai multă importanță decât trebuia. Dacă mama ar fi fost acasă, ce repede s-ar fi lămurit toate. O chinuia îndoiala, întotdeauna i-au plăcut, lucrurile clare și certe, iar acum peste sufletul ei candid se cernea zăpada îndoielii. Oana sta cu coala de hârtie în față, așezată pe un taburet în bucătărie. Bogdan, intră abia auzit și se așează și el. -E chiar așa de grav? Să te ajut cu ceva? -M-am ... m-am certat cu
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din hău pământul lor, Li-i țara înecată-n mare, Otravă cerne dintr-un nor Și steaua lor s-a stins în zare. Du-Ți, Doamne, mila la acel popor! Căci pân’ Te-ntorci avem răbdare, Fii, Doamne, și la ei păstor, Du-le speranța în alt Soare! 12 martie, 2011, Miroslovești
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
de liniști și de soare, Și fiecare zi e săprbătoare Turnată în catrene și terține. Vibrează satmosferă transparentă, Iluzii trec, fără contur, eterne, Ecou de melodie ascendentă. Cu ploaia amintirilor se-așterne Covorul de tăcere aparentă, Iar cerul vast iluziile cerne. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Catrene și terține / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CATRENE ŞI TERŢINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348474_a_349803]
-
rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. PLECĂM DIN NOI ÎN FIECARE IARNĂ Plecăm din noi în fiecare iarnă Să adunăm din ghețuri visuri mute Când ne-nfășoară în tăceri durute Zăpezile ce-au început să cearnă. Doar Cerurile ne primesc ofranda Arce de curcubeie în cunună Cu gânduri line prinse-n flori de lună Când pe pământ mai joacă sarabanda Fals deșănțat și ură și minciuni. Trăim tăcuți, cu sufletul plângând De alb, de pace, de
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
vieți năpăstuite Ni-s visele dorinți neîmplinite Iar noi cobaii tăi, lume nebună! Plecăm din noi în fiecare iarnă Și-n primăveri sădimu-ne credința Doar Cel de Sus ne poate da sentința! Și norii-au prins din nou zăpezi să cearnă... ÎNTRE MINE ȘI TINE de dragoste plin sufletu-i rază îi simți mângâierea? ți-atinge lin fruntea săgetări de lumină alb minaret pe cerul senin ce rece e insula mută ghețarul exilului meu curcubeul iubirii puntea ce-așează între mine
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă, Dă lampa-n jos puțin câte puțin, Vin amintirile ca să mă vadă, Vin amintiri, de când eram copil. Baba Iarnă a-nceput să cearnă, Cenușă albă și cu flori de gheață, Împodobește sărbătorile de iarnă, Care m-au fascinat, mereu în viață. Vii Iarnă iar, ești chiar venită, Cu frig și fulgi mărunți și deși, Nu prea de mulți ești tu dorită, Dar mie
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
Noi nu știm drumul de-i cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar venind din mine cântec de vioară În seara asta nici îngerii nu vor să zboare Cerul tăcut își cerne prinosul de splendoare Cel mai sălbatec vuet e în noi, delirant Ne înalță și ne pierde în depărtare,în neant Înaripate amurguri ne traverseaza-n fruct Cu nemărginirea simt iar că mă înfrupt În sângele tânăr ne dansează dimineți Ești
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
memoria ierburilor Ca seva galbenă din trup nevăzut, Ascuns în tăceri adânc sub pământ! Aici e țara lui Verde, Galben și Albastru Imperiul luminii e vegheat de Sihastru. ÎNVIERE În inimă e tainic zvon de primăvară Prinos din cer se cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite din trecutele, azi înmugurite căutări Îmi amintesc o palidă, tristă icoană A vremurilor noastre de prigoană Dar iată! Acum lumina se revarsă blând Și simt în pieptu-mi, zbor aprig și tumult Adânc, dogoarea
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
rămân copacii goi. Firul ierbii nu-ndrăznește să mai nască-n rădăcini, Amorțit de-atâta iarnă, amputat de-atâtea vini... Norii nu vor să mai plouă peste verde și ne uită Primăverile albastre... și nici cerul nu ascultă Cum mai cerne câte-o umbră dintr-un gând de busuioc, Ce-a uitat să înverzească. Și-am rămas fără noroc... Peste țărmuri de uitare valul lacrimii se-ascunde Într-un ger din ochiul iernii...eu te-aștept, tu vii pe unde Ne
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345330_a_346659]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREȘI SE-NCHINĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Când primăvara se îndoaie de lumină De sub zăpezi se cerne câte-o vină; Și cerul se trezește-albastru-n vis Cum, marea, tot albastru ne-a promis... Și parcă-i altă lume și îmi vine S-arunc din calendare, cu destine; Iar lacrimile să le șterg din gene Și să-nfloresc iubire
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
Prin verdele tăcut, toți pașii muți Și tu să mă primești, să mă asculți Cum muguri albi se-ntorc să te îmbrace În primăveri desculțe...și cojoace; Să le-aruncăm de dincolo de iarnă Și peste noi, ploi de iubiri să cearnă... Tu să m-ascunzi sub aripi de lumină Când primăveri, pe sub cireși se-nchină... Referință Bibliografică: Când primăveri pe sub cireși se-nchină / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
Privirea-mi tristă se înalțä și te caută pe Cer. Poate-mi dai vreun semn vreodatä, de pe-al cerului Etern! Intr-a nopții luna plină, eu te caut și tot sper Îngerii să te-ocrotească printre norii ce se cern! Poate șocul despărțirii, poate al durerii glas Mi-au închis ochii o clipă; inima mi-a-ndurerat. Poate-am vrut s-ajung la tine... pe al cerului Atlas Că tu să nu mai fii singur; să ai suflet... împäcat! Ceas
ETERNITATEA... CERULUI de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345337_a_346666]
-
angelic atât, atât de aproape Insomniile însingurării sunt uitate Descântul sânzienelor sub lună Ne-a răpit lumii, suntem împreună! Voi, maicilor ați recunoscut oare alesul Ce-mi potrivește spre celesta cale mersul? TRIBUT (Iuliei Hașdeu) Dincolo de cețuri unde vibrările se cern În miezul ducerii, un câmp de vise aștern Acolo un palat lovit de taină în înserări Nespus de drag , mă cere vântului de înseninări -Mai rămâi șoptește adâncul și-mi cere o simbrie Ce îngândurarea înșăși o alungă-n sihăstrie
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
ele din vanitate..s-ar putea, cândva, să regreți și să fie prea târziu. Timpul nu iartă, nu face compromisuri! ( Cami Stropii grei se pierd striviți sub pașii nemiloși ai unui trecător grăbit, rămășite uitate ale unui cer ce-și cerne norii grei printre fulgerele furioase ale unui timp pierdut fără motiv. (Cami) Viața-i un risc uneori, trebuie să o bați cu propriile arme iar riscul ... are prudența lui. Șansa este realizabilă, atunci, când ai curajul să o valorifici. Altfel
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
zbughit o care pe unde a apucat. Praful i-a înghițit pe toți. Nu se mai vedea acum nici urmă de veri , de pupături, de mașini, totul era un fel de ceață nisipoasă care cădea peste noi ca o pâlcă cernută dintr un ciur aflat deasupra pământului. Unchiul Gică și cu Natașa lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
din 10 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am despicat speranța-n multe fire Și-am obosit de-atâta numărat. Niciunul nu era pentru iubire, Așa că toate-n urmă am lăsat. Am vânturat cu greu neghina-n sită, Cu ochii am cernut atâtea ploi, În cărți am căutat de zor ursită Și-apusul l-am întrezărit în voi. Pe pat de flori îmi odihnesc ființa, Departe-mi pare cerul fără nori, Însoțitor la drum îmi e credința Că mâine voi renaște tot
AM DESPICAT SPERANŢA de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376837_a_378166]
-
Dochia a fost vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-a transformat-o în statuie. Plecând cu oile la munte, nouă cojoace a îmbrăcat. Dar alergând după cornute, pe drum, la toate a renunțat. Prin vremuri, legendă se cerne cu Dochia prizonieră, ce vine din vremuri eterne și din polară emisferă. Iar feciorul său, Dragobete, din mit în primăveri transpare. Să își aleagă dintre fete, o noră pentru soacra mare. Că nu acceptă pe oricine, mireasă pentru Dragobete, veșnic
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
FEBRUARIE 2015 Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului COLECȚIA ANTOLOGIS ***1 MIHAI LEONTE - MEANDRE ALTRUISTE (antologie de autor - versuri și proză, A5, 220 pagini, copertă - pictor Mihai Olteanu) Atunci când timpul se cerne mieros spre valorificare superlativă apar cărțile, care adună mustul sufletelor proaspete ce au permanent ceva de dăruit Stăpânului și celor iubiți de El. Dar cum Stăpânul - Dumnezeu cel veșnic gata de răspândit deplinătate - este Cel ce ne prețuiește dintotdeauna, creațiile
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
-i e dor, De veri frumoase ca-n poveste, Pe cer se-nalță un cocor. A mai plâns o floare Azi noapte a mai plâns o floare Și parcă s-a mai stins o stea, Pe bolta luminată, călătoare, Praf cerne pe visarea mea. Tăcerea se așterne dureroasă, Cuvintele în stoluri au zburat, O ceață încărcată, deasă, Parcă-ntre noi s-a așezat. Mătasea nopții se destramă Și zorii parcă-s de cristal, Răcoarea dimineților te cheamă, În depărtări, mai cânt
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]