6,424 matches
-
o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în mână și un băiat de vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane și cerneluri diferite, cifrele erau tăiate zilnic prin câte o cruce sau mai multe o dată printr-o linie. Câteva date ale anului erau însemnate în mod special, fără să-și deconspire în vreun fel semnificația. Acest ritual cazon, al numărării cu înfrigurare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
subiect: un membru al cabinetului ministerial, falnic și pompos, se plimbă prin curtea lui, repetând în gând discursul fulminant pe care l-a rostit în acea dimineață în prezența Împăratului, și calcă, spre regretul lui, pe o schiță scrisă în cerneală, pierdută sau aruncată de cineva. (Vai mie! printre noi se găsește un prozator; folosesc italicele acolo unde poetul oriental nu le-ar folosi niciodată.) Marele Issa ne-ar sfătui cu bucurie să plasăm în grădină un bujor înfoiat. (Nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru cu penița aurie, ateriza În sfârșit pe pagina deschisă În dreptul unui nume... Înainte de decizia finală, directorul arunca, pe sub ochelari, o privire cercetătoare spre clasă, și astfel nota cinci, scrisă cu cerneală albastră, era trecută, În sfârșit, În catastif. Sub notă, domnul Mecadosta trăgea o linie, trecând și data. Uneori, consemna ora, minutul și secunda fulminantă. Linia și data le trecea cu penița obișnuită, tocmai ca să sublinieze, prin contrast, diferența, dintre circumstanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea să știu și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ordin de deplasare? Întrebă cu inima Îndoită. - Păi, ce altceva să fie? spuse oaspetele pe un ton ușor ironic, presărând peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el Într-o cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înlocui parafa, Îi sugeră Extraterestrul. Era pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să ridici vocea?” Dominat de frumusețea femeiei, acesta Încercă oarecum stânjenit să-și ceară scuze. „ Îmi pare rău...Promit. Mă voi strădui să fac puțină educație, nervilor mei...! Te rog, pregătește o coală de hârtie și ceva de scris cu cerneală, vindem casa...!!” În câteva secunde, Gironda aduce cele de trebuință iar Gică picior de lemn Întocmi și semnă chitanța. O mai examină câteva secunde, după care Întinse mâna s’o transfere Doctorului. Acesta Însă o refuză. Efectuă din nou plinul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia, În cerneală poleită cu rugină: Viitorul lunii. „Câtă vreme“ spunea prima frază, „va fi acest pământ singurul cămin al Omului?“ Câtă vreme? O, Doamne, cred și eu! Nu era vremea - exact ceasul să ne ducem? Pentru toate scopurile de sub soare. Vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar să descâlcești asta ar fi luat săptămâni Întregi, și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte necesități, priorități de ordin mai Înalt. Nici n-ar fi trebuit să citească asta - asta fiind paginile lui Govinda Lal scrise În cerneală arămie și caligrafie de pe vremuri. Scria cu mână gotică. Dar domnul Sammler, după ce văzuse atâtea, nu rezista fascinației reale. La pagina șaptezeci, Lal Începuse să speculeze despre posibilitatea organismelor de a se adapta la condiții lunare În câmp deschis. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spiritual pe care trebuie să vi-l fi provocat. La femei sentimentul cel mai ascuțit al faptei rele pare a fi Într-un loc diferit. Caietul șade În fața mea chiar În acest moment. Este din carton verde ca marmura, iar cerneala este maro și irizată, aproape ca bronzul. Pot fi găsit la orice oră a nopții la numărul de sub data de mai sus. Sluga dumneavoastră supusă, Artur Sammler — Margotte, spuse el, părăsind biroul. Stătea singură, mâncând În sufragerie, sub un abajur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte aproape de Lal pe canapea, aproape luându-l de mână, de braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era o copie Încântătoare. Și se afla În cele două dulăpioare. Copia era pusă Într-un biblioraft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întâmplat în spatele nostru. Tata ... Mike s-a uitat în lungul cărării. A clătinat din cap și-a strâns din pumni. Irene a întors ochii spre linia orizontului, care nu mai era un câmp de maci, ci o pată uriașă de cerneală. Vântul începuse deja să se întețească. Femeia simțea mirosul din aer - o aromă aproape plăcută, ca aceea a grătarului din curte, prima scăpărare de chibrit. Îi găsesc eu, a intervenit Naji. E responsabilitatea mea. Naji, nu ! a exclamat Irene. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știi ce-i carne, ori ce mai e făină Și nu mai ai nici ochi, nici față și nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se apropie! Mă-ntreb...cu ce s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
in subțire, ne ține-n cer prea născător de maci sărutul meu ce nu-și mai vine-n fire. nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub coperți nerepetând destine de cerneală. nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau s-adormi visând un zeu ce îți dezgroapă din coasta lumii ziua-n care beau neînceput adâncul tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am luat cotorul de la biletul de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic dar destul de citeț: “șase lei a se păstra pentru control” Cum să nu începi încă o zi doar zâmbind? După vacanță Se terminase vacanța și tot timpul petrecut departe de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
carte a mecanicului de automobile. Da, trebuie să-mi recunosc lipsa de spirit de observație, datorată neglijenței. Abia acum Înțeleg ce era cu schița aceea de motor Formula 1, de lîngă Picasso, pe care erau tot soiul de adnotări cu cerneală roșie. — Păi, vezi, am continuat, faptul că are autorizație de mecanic categoria I este o caracteristică aparte. Doar nu-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]