KorAP: Find »[drukola/base=chiloți & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...83 >

2,064 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

acum câteva săptămâni svastica asta mică pe care o vezi pe legitimația mea a fost considerată o autoritate suficientă pentru ca trupele germane să mărșăluiască în Sudeți. Așa că poți să pariezi că o să mă lase și pe mine să mărșăluiesc în chiloții bunului doctor, dacă asta vreau să fac. L-am împins din nou pe Lange înainte: — Haide, Reinhard, arată-mi drumul! Biroul lui Kindermann se afla la capătul clinicii. Dacă ar fi fost un apartament în oraș, ar fi fost considerat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
să ne intuim unul pe celălalt, de când ai început să te ciondănești cu mama ta. Știi, așteptam momentul acesta, am stat cu brațele încrucișate atâția ani. Ai întâlnit zâmbetul meu la ieșirea din baie, pentru că acolo vă încăierați întotdeauna, în chiloți, cu fardurile de ochi răsturnate în chiuvetă. Ți-am zâmbit. Și tu mi-ai zâmbit. Mama ta s-a enervat: — În sfârșit, aveți aceeași vârstă, a spus. Ea nu vroia să-ți cumpărăm scuterul, nici eu nu vroiam, dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă. Împrăștiam sistematic, peste tot, cărți, chiloți, resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc mai ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
în care se zărea fondul de ten pe care Italia și-l întindea pe față. Pe jos era un coș de nuiele, am ridicat ușor capacul, înăuntru erau câteva haine murdare. Privirea mi s-a oprit pe o pereche de chiloți mototoliți. Și am simțit în mine o voce grea care mă implora să-i vâr repede în buzunar și să-i iau cu mine. Am ridicat din nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să te iau la ora șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
când are o privire fixă și întunecată, cu maxilarul relaxat, mă gândesc: Ce face femeia asta aici? Ce legătură are ea cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
veneam de la o petrecere. Mă simțeam stânjenit. Mi-am desfăcut papionul. Simțeam în gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca într-o seră. Fețele lipite, iar dedesubt plăcerea aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
în mijlocul străzii. Momentul următor este din nou opac, obositor, incert. Puține gesturi stângace, o aranjare, o mângâiere, o rușine în plus. Am făcut-o și nu trebuia. Am o soție însărcinată care mă așteaptă acasă. Nu-i nimic, ia-ți chiloții, Italia. Și eu, îmi trag pantalonii în grabă și cu neplăcere sub impermeabilul care pare o cârpă bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

Lui Mike, cu dragoste Nu e frumos să spui chiloți Când, pe neașteptate, cineva a sunat la ușă la ora nouă seara întro zi de luni, Leigh nu s-a întrebat “Oho, oare cine o fi?” Și-a zis “Fir-ar să fie! Pleacă naibii!” Oare chiar există oameni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
adăugă ea grăbită. Hai că începe să devină al naibii de interesant, spuse Adriana. Spune odată, Emmy, zise Leigh. — Păi, ăă... Tuși ca să-și dreagă vocea. — N-am prea vorbit despre chestia asta, dar, ăă, când pleca la serviciu, își punea uneori chiloții mei. Dezvăluirea le reduse la tăcere pe celelalte două care se considerau niște vorbitoare profesioniste. Știau ce să spună la întâlnirile cu psihologul, ca să scape de amenzile de circulație și ca să găsească o masă liberă atunci când restaurantele erau pline, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
restaurantele erau pline, dar preț de câteva secunde — poate chiar un minut întreg — niciuna din ele nu reuși să spună ceva cât de cât logic sau rațional la auzul acestei noutăți. Adriana își reveni prima. Nu e frumos să spui chiloți, zise ea. Se încruntă și turnă restul de caipirinha în paharul ei. Leigh o privi uimită. — Nu-mi vine să cred că tocmai acum ți-ai găsit să fii pedantă. Una dintre cele mai bune prietene ale tale tocmai ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
uimită. — Nu-mi vine să cred că tocmai acum ți-ai găsit să fii pedantă. Una dintre cele mai bune prietene ale tale tocmai ți-a spus că iubitul cu care era împreună de aproape cinci ani prefera să poarte chiloții ei și pe tine te deranjează cuvântul pe care l-a folosit? — Vreau doar să spun că e cam grosolan. Femeilor nu le place deloc cuvântul ăsta. Chiloți. Zi și tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
iubitul cu care era împreună de aproape cinci ani prefera să poarte chiloții ei și pe tine te deranjează cuvântul pe care l-a folosit? — Vreau doar să spun că e cam grosolan. Femeilor nu le place deloc cuvântul ăsta. Chiloți. Zi și tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta lenjeria ei intimă! — Știu, crede-mă, am auzit-o. Ziceam și eu — așa, ca o paranteză, pardon — că pe viitor nu cred că ar trebui să mai folosim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
împreună de aproape cinci ani prefera să poarte chiloții ei și pe tine te deranjează cuvântul pe care l-a folosit? — Vreau doar să spun că e cam grosolan. Femeilor nu le place deloc cuvântul ăsta. Chiloți. Zi și tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta lenjeria ei intimă! — Știu, crede-mă, am auzit-o. Ziceam și eu — așa, ca o paranteză, pardon — că pe viitor nu cred că ar trebui să mai folosim cuvântul ăsta. Chiloți. Îh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta lenjeria ei intimă! — Știu, crede-mă, am auzit-o. Ziceam și eu — așa, ca o paranteză, pardon — că pe viitor nu cred că ar trebui să mai folosim cuvântul ăsta. Chiloți. Îh! Nu-ți sună dezgustător? Leigh se opri o clipă să se gândească. — Ba da, cred că da. Dar nu despre asta e vorba acum. Adriana luă o înghițitură din pahar și se uită fix la Leigh. — Ei, dar despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ochii mari și o expresie de nedumerire — se îmbrăca în costum în fiecare zi și se ducea la serviciu. Și că sub costumul ăla purta o pereche de bikini din dantelă. Chestia asta nu te înfioară mai rău decât cuvântul chiloți? Abia când o auzi pe Emmy înghițind în sec, Leigh iși dădu seama că mersese prea departe. — Oh, Doamne, îmi pare rău, scumpo. N-am vrut să mă exprim atât de — Emmy ridică o mână cu degetele răsfirate s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
o mână cu degetele răsfirate s-o oprească. — Gata, vă rog. — A fost foarte urât din partea mea. Jur că nici măcar nu — — Ați înțeles total aiurea. Pe Duncan nu l-au pasionat niciodată bikinii mei din dantelă. Sau alte modele de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe ce să-i doboare telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
din partea mea. Jur că nici măcar nu — — Ați înțeles total aiurea. Pe Duncan nu l-au pasionat niciodată bikinii mei din dantelă. Sau alte modele de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe ce să-i doboare telefonul mobil pe care aceasta îl ținea sprijinit cu bărbia de umărul stâng. — Și mișcă-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Duncan în seara aceea sau în weekend-ul următor sau peste două săptămâni. Ea nu mai fusese decât cu doi bărbați până atunci (bucătarul francez nu intra în calcul; plănuise să se culce cu el până i-a dat jos chiloții albi, foarte strâmți, și a descoperit exact ceea ce vrusese Adriana să spună când insistase ca Emmy “doar să știe” în caz că avea de-a face cu un caz de circumcizie) și cu amândoi avusese relații de lungă durată. Era emoționată. Pudoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
cluburi. Sărută-te cu un necunoscut. Dar te rog, să nu îl întâlnești pe următorul tău prieten. — Am să încerc, promise Emmy. Chiar atunci, Otis începu să țipe repetând același cuvânt de patru ori la rând. — Ce zice? întrebă Izzie. — Chiloți. Spune întruna chiloți. — Să mai întreb? — Nu, categoric nu. Pentru prima dată de când Leigh se mutase în aceeași clădire cu ea, Adriana a chemat-o pe aceasta în holul de la intrare. A făcut-o deoarece era nevoită: Adriana tocmai se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
cu un necunoscut. Dar te rog, să nu îl întâlnești pe următorul tău prieten. — Am să încerc, promise Emmy. Chiar atunci, Otis începu să țipe repetând același cuvânt de patru ori la rând. — Ce zice? întrebă Izzie. — Chiloți. Spune întruna chiloți. — Să mai întreb? — Nu, categoric nu. Pentru prima dată de când Leigh se mutase în aceeași clădire cu ea, Adriana a chemat-o pe aceasta în holul de la intrare. A făcut-o deoarece era nevoită: Adriana tocmai se întorsese după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
data asta n-a mai avut curajul să se privească în oglindă. Știind că n-ar face decât să izbucnească în plâns dacă și-ar permite luxul să rămână să facă un duș, își trase pe ea o pereche de chiloți curați, jeanșii și o cămașă, apoi își strânse părul încâlcit într-un coc. Doar se spălă pe dinți și, după ce tremină treaba asta, Leigh strânse din dinți ca să nu plângă și deschise ușa. El stătea în prag cu un tricou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]