1,778 matches
-
pentru fapte contrare ordinii și siguranței statului, dar nu se vrea crearea de precedente pentru întoarcerea evreilor”. Același răspuns și în cazul evreicei Zlota Argintaru 1105, văduvă de război, cere repatrierea fiului său Saia Argintaru, cu motivația că „trei suflete chinuite și muritori de foame, slabi de suferințe și mizerie, care le-a îndurat în această iarnă, fără căldură și adăpost, fără sprijin”. Reține atenția o petiție adresată regelui Mihai I, în numele femeilor evreice deportate la Moghilev. Direcția Generală a Poliției
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și la masă în restaurant, unde ieșim în fiecare zi cu diverși localnici. După o săptămână trec prin testul suprem: Jose sună o verișoară de zece ani și îmi dă mie telefonul să fac conversație. Reușesc să încropesc un dialog chinuit și Jose se declară fericit că a reușit să mă aducă într-un timp atât de scurt de la zero la fluent în limba spaniolă. CHIGUILPE Prima întâlnire cu lumea șamanilor Prima incursiune în universul șamanic a fost un fel de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și, după toate aparențele, fără nici o altă cameră. Mă întreb pasager unde voi dormi și nu pot decât să sper că nu va fi în aceeași cameră cu ei. Sandra și Alfonso nu vorbesc decât spaniolă și conversația se încheagă chinuit, punctată de răsfoitul unui dicționar mic de buzunar pe care îl am cu mine. Aflu că mai există mai puțin de 2000 de indigeni Tsachilla, majoritatea concentrați în Chiguilpe și alte sate în jurul localității Santo Domingo. Din cauza proximității de Santo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu cânt așa de bine și știi că... Îmi taie vorba începând să fluiere uitându-se în jur parcă să verifice ce am stricat deja, apoi îmi spune: Fluieră atuncea!! Știi să fluieri, nu?? Ăăă, mda... așa, un pic... răspund chinuit, ca un adevărat ucenic nevolnic. „FLUIERĂ!! Uite, ascultă-mă pe mine, vezi cum fluier ușor și pe expirație și pe inspirație, ca să nu fac pauză. Fluieratul ușor, melodios, atrage spiritele bune... Ingrid, eu acum îți spun lucruri pe care le-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
haotice. În zori ne trezim claie peste grămadă, facem schimb de impresii și singurul numitor comun pare a fi vomitatul. Nimeni nu pare să fi avut vreo revelație și nici vreo experiență extrem de coerentă. Apare și Alfonso cu o fața chinuită și ne explică că nu a putut dormi deloc din cauza pietrelor de sub cort (într-adevăr, am uitat să curățăm terenul de pietre înainte de a întinde cortul). Facem baie în râu să ne dezmeticim, apoi participăm la o baie de flori
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
relaxat, nici un moment în care povestea să curgă pur și simplu. E o lume supraîncordată muscular, supracontrolată cromatic, închisă, fără aer deci și fără suflu epic. Pare lumea interioară a unui adolescent obsedat de culturism, dependent de jocuri video și chinuit de tot felul de năluci venite de pe tărîmul mitic al Sexului Murdar. într-un fel, asta și este : o adaptare fidelă (realizată de Zack Snyder) a unei benzi desenate de Frank Miller. Presupun că nu întrunesc (sau nu mai întrunesc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
didactic, acel „știm noi” suna identic cu acuzația de la ședința de excludere. Bănuiesc imediat că-i vorba de o oficialitate, însă nu puteam ști la ce nivel se găsea pe scară ierarhică. Adorm foarte târziu și am un somn agitat, chinuit, însoțit de un nou vis-coșmar. Se făcea că eram rechemat de același activist B.B. care-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
locuri de munc), dar nici chiar aceasta nu e destul. Israelienii se plâng, dar vor accepta m)șurile de austeritate. Știu c) trebuie s) le accepte- În fond, sunt raționali. Totuși, toți sunt mai prost Îmbr)câți și arăt) mai chinuiți decât În 1970. În aproape fiecare cas) vecinii Îți vorbesc despre o v)duv) de r)zboi care se c)znește s)-si creasc) odraslele. Terapia tinerelor v)duve și a p)rinților care și-au pierdut fiii constituie, mi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
jucând pe două planuri, sărind ca Într-un exercițiu biomecanic de Meyerhold, alergând și vorbind În același timp. Acțiunea fizică Îl obliga să iasă din el Însuși. N-avea timp să fie logic, rațional, psihologic, era dintr-odată un trup chinuit și o voce care urlă. Și era foarte just. După ce am terminat spectacolul, am descoperit o carte ale cărei idei confirmau intuițiile mele despre Măsură pentru măsură: pe planul alegoriei și al moralității simbolice medievale, de care Shakespeare era profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se petrece o altă dramă: conflictul dintre cele două Marii, Doamna Maria de Mangop și Domnița Maria Voichița -, două femei ce iubesc același bărbat. Citind și scriind despre zbuciumata epocă a lui Ștefan, de multe ori m-am gândit la chinuita epocă a zilelor noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ntâmplat? întreabă Daniil speriat. Hachițe de-ale dumneaei, îi răspunde Ștefan cu un zâmbet amar. Bate! Bate! O ia razna! S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii larg deschiși. Spre dimineață, m-a doborât somnul. Și au venit iar... Nu mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atuncea: sufletul... Țamblac o mângâie cu blândețe, cu o nesfârșită milă și bunătate: Sărăcuța de tine, ți-a fost dat să atingi hotarul ultim al suferinței omenești... Poate... poate, numai Patimile, Răstignirea... Dar a trecut! Aparține trecutului... Trecutul? îngână ea chinuită. Trecutul e în mine. E viu. E rană vie. Trăiesc în el. E singura mea viață. Nu pot scăpa... Nu pot uita... Eu sunt rănită pe viață. De moarte sunt rănită. Ce putem face, Maria? oftează el. Asta ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nici nu mă gândesc", a mârâit el. Două zile, a stat apăsat, tăcut. Apoi, mi-a răspuns răstit: "De-o fi să... O să-l rog pe Mateiaș... Un loc de refugiu, undeva în Transilvania..." Iar pribegi, iar, Dumnezeule! îngână Maria chinuită. De ce să punem răul înainte? râde el forțat. "Năzdrăvanul ista, fași el ci fași și tăt în chișioare cade, ca mâța", asta-i o vorbă ce mult umblă prin popor. Maria încearcă să zâmbească: Să te audă Dumnezeu. Mă... mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în valuri pe spate și o privește lung, pătrunzător. Ai plâns iar, Maria... Maria își ferește ochii într-o parte: Am... am citit mult și... Oare? Strici ochii aiștea frumoși... Îmi pare rău, Maria, reia el, după o pauză, descumpănit, chinuit. Ce să fac? Spune-mi! Aș vrea să nu mai... Maria tresare speriată: Nu! Nu! Ce să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păcate, nu mai este... Trufia-i ca râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Uite Papa, nu e Papa! Crezi că nu știe?! Face pe prostul! Tu, mare rege, și tu, Preasfânt Papă!... Minciuna e atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha! Ha! Ha! râde Ștefan cu un hohot chinuit. Cum este posibil aiasta? întreabă Vlaicu revoltat. Iaca este posibil! îl lămurește Ștefan. Așa se scrie istoria... Bate darabana, să răsune Europa... Se acopere de glorie! Justifică și galbenii Papei! Prinde doi iepuri dintr-un foc! Isteț băiat, Mateiaș aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu rogojina aprinsă-n cap, pe ei, cine-i apără? Să aștepte dreptate pe "Lumea Cealaltă"? Nădăjduiesc să fac dreptate, ca nimeni să nu mai tremure în dosul ușilor ferecate. Când am venit în Moldova, am găsit o țară tâlhărită, chinuită, ticăloșită... Cu ce crezi c-am făcut rânduială? Cu duhul blândeții? Cu busuiocul milosteniei? Nu! Cu nemila! Cu biciul! Cu biciul nemiloasei pravile! Și de nu s-a putut altfel... și cu săcurea! "Unde-i lege, nu-i tocmeală"! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot nu se poate, ce rost are să zbierăm? Ioane, mă țineam să te întreb, schimbă Ștefan vorba, cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine a lui Matei Vlastares? Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al lui taica nu-și afla odihna în mormânt. Plângeam înăbușit în pernă. S-au scurs anii... și... și n-am mai plâns. Gândul răzbunării mi-a hrănit ura și m-a împietrit... Și te-ai răzbunat pe ucigaș?! Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]