42,748 matches
-
ieșiri neprevăzute a fost cu mult mai mare decît cel pe care l-ar fi avut o ceartă propriu-zisă: Nicolae Manolescu a pus capăt ședinței, simțind el însuși că, prin tulburarea Adrianei Bittel, ceva din atmosfera încăperii se tulburase în chip iremediabil. În plus, absența ei îți amintea, asemeni unui loc lăsat vacant pe neașteptate, că o rotiță-cheie din angrenajul redacției lipsea. La următoarea ședință nimic din urma acelei coliziuni nu se mai regăsea în atitudinea celor doi. Redeveniseră membrii unei
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
drastic decît atunci cînd simte că, dacă nu ar face-o, ceilalți ar săvîrși o greșeală. În mitologia greacă, zeița proteguitoare a unui loc sau a unui cămin purta numele de Hestia: era spiritul protector a cărui prezență influența în chip prielnic mersul lucrurilor. Adriana Bittel este o Hestia modernă al cărei lăcaș menit proteguirii este redacția României literare. 2) Cam jumătate din cei care trec pragul României literare o caută pe Adriana Bittel. Fiecare aduce un articol, o carte sau
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău tăcut și albit de vreme senin plutește estimp peste străzile înfremătate de o primăvară străină acestui pămînt
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
pompa de-un ciclist veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități Nu știi cine e cine nu e conștiincioase blitzurile fotografilor își fac doar datoria acoperă chipul tău cu alte chipuri ale tale conștientul cu inconștientul și invers ca să te descoperi așa cum ar putea fi Celălalt dar și ca să te descopere Celălalt așa cum ai putea fi tu nu mai mult. Ca-ntr-un puzzle O casă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități Nu știi cine e cine nu e conștiincioase blitzurile fotografilor își fac doar datoria acoperă chipul tău cu alte chipuri ale tale conștientul cu inconștientul și invers ca să te descoperi așa cum ar putea fi Celălalt dar și ca să te descopere Celălalt așa cum ai putea fi tu nu mai mult. Ca-ntr-un puzzle O casă-n care nimeni n-
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici jos pe pământ cum arată închipuirea rugul aprins în spini un snop de raze o zoaie fetidă din transpirația fricii. Lumea atârnă ca o bagatelă ca un ciorchine cuvântul ca zmeura proliferându-și
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
să plecați de-aici de tot săraci, Să luați cu voi în ochi, dacă se poate, De-a-ntregul înflorit, un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință, Un fel de viitor îmbătat de trecut, Un fel de freamăt robit de viitor, Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii se mărită Cu mirii nesfârșitei dăruiri; Din marginea de dincolo de bine, în marginea de dincolo de rău
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
pădure, Oricât mă chinui înainte Nu pot s-ajung în spații pure; Din lucruri curge semnu-n toate, Până în muguri și-n lumină, în tot ce-așteaptă și se poate, în tot ce cade și se-ntină; Chiar duhul e din chip și vrere, închipuire-ntoarsă-n cale, Un trup de carne care piere în nori din ceruri inegale; Nu pot să sorb credință goală, Nici, fără faptă, mări de bine, Nici suferință fără boală Și nici iubire fără tine n
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
confirmă gesticulațiile de expiere și martiraj într-un foarte limpede limbaj al descrierii infernului ca singură obsesie. Autoscrutându-se nevrotic în oglinzile sparte ale realului, o butaforie ireversibil toxică și promiscuă, poetul pare să se delecteze (salveze) amănunțind-o programatic în chip de artă poetică. Aproape toate poemele se structurează în jurul metaforelor morții, sângelui, cenușii, captivității, așadar un repertoriu sumbru în care nu există decât o singură sărbătoare, și-aceea mortală: reciclarea baptesimală a cuvintelor în lumina jerfei de sine: "dar metafora
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
mortală: reciclarea baptesimală a cuvintelor în lumina jerfei de sine: "dar metafora îmi țese haina/ de sărbătoare macină celulele/ ca o moară de vânt/ ca o carte străbătându-mă/ metafora din lama bisturiului/ atinge arterele gurile de canal/ masca de pe chip/ aruncată nevăzătorilor". Așezarea pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi și imunitatea pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul/ se zbate". Doar înstrăinându-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
din hoaspe de cuvinte! Cu poala încărcată de păsări, flori și stele, Te-am învățat cu arcușul cum să vorbești cu ele. Mai sprinten între luștri, prin veacuri mai ghebos, Am fost însoțitoru-ți de foc, fără folos. Nu văd pe chipul tău cum se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă bolovanii. Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din bălți (Farul) se desfășoară ,sub pavăza nedeslușită a unei taine" sau din figurile unor schimnici de pustă, recognoscibile la V. Voiculescu în chipurile pădurețe ale anahoreților de prin stînci. Corabia lui Sebastian (volum publicat postum) este, în egală măsură, un fals jurnal din timpul șederii în Berlinul Occidental și o Nef des fous cu deschidere atît spre poemul satiric al lui Sebastian Brant
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
Sorin Lavric Am revăzut-o după doisprezece ani la Orșova, un orășel românesc de pe malul Dunării. Treceam prin fața unui hotel și i-am recunoscut chipul acela ciudat, cu alura mongolă, ale cărui trăsături nu credeam să le mai revăd vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea șterge
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Sorin Lavric Am revăzut-o după doisprezece ani la Orșova, un orășel românesc de pe malul Dunării. Treceam prin fața unui hotel și i-am recunoscut chipul acela ciudat, cu alura mongolă, ale cărui trăsături nu credeam să le mai revăd vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea șterge expresia stînjenită a unor fețe ce nu-și puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat să-i regăsesc trăsăturile din trecut. Mihaela era genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
genul de frumusețe pe care, privind-o, simțeai dintr-o dată nevoia să suferi, să te retragi undeva într-un colț, departe de privirile lumii, spre a te întreba dacă nu cumva, pînă s-o fi întîlnit, nu trăiseși degeaba. Pe chipul cu ochi migdalați și buze senzuale, brăzdat la fiecare zîmbet de două șanțuri ce plecau de sub nas și se îndreptau către bărbie ca două falii spontane iscate de capriciul pielii, se citea conștiința unei frumuseți de care nu căuta să
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
femei, simțeam că frumusețea, ca sursă a unei puteri fascinante ce nu cunoaștea împotrivire, era o nedreptate divină, o nedreptate strigătoare la cer, dar o nedreptate fără de care lumea asta s-ar fi stins treptat în inerția omogenă a unor chipuri placide în inexpresivitatea lor. Rușinată parcă de slăbiciunea pe care mi-o dovedise lăsînd un zîmbet să-i lumineze fața, Mihaela și-a scuturat din nou părul și și-a repezit semeț bărbia în față, cu același gest instinctiv prin
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
preocupată ca nu cumva fetița să-i scape din priviri, regăseam cîmpul de forță și farmec ce emana dinspre ea, un cîmp ce împrumuta oricărui bărbat ajuns în fața ei un profil ascuțit de lup avid, un lup pe al cărui chip se întrezărea o privire fixă de o acuitate hipnotică, ca într-o noapte cu lună plină cînd pornirile licantrope ale oamenilor se dezlănțuiesc atavic. Femeii acesteia, care se străduia atît de mult să-și supravegheze fetița și să-și îndeplinească
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
cazul, să fie cîțiva ani (mai mulți decît cei de cunoștință face ŕ face), și cred că era Lecturi libere. Am intuit, atunci, lucrul pe care aveam să-l constat doar puțin mai tîrziu. Anume că nu e, cu nici un chip, criticul care să se piardă în ,mărunțișuri", în pariuri riscante și în bătălii de uzură. Dimpotrivă, a mizat, mizează în continuare, pe valori sigure, pe temeiuri clare, puse în discuție tehnic și sobru, într-un joc echilibrat de rezerve și
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
Cristea, S.Damian, Dana Dumitriu și Gabriel Dimisianu, bineînțeles, erau redactori, iar colaboratori permanenți Matei Călinescu, Nicolae Balotă, Dan Cristea, Mihai Ungheanu (ce mare critic s-a ratat în el!) -, tînărul care eram a fost integrat în cel mai natural chip. Eram împreună și făceam o revistă, asta era tot. Spiritul de echipă era mai presus decît diferențele de vîrstă, de operă și vechime literară, de notorietate, de autoritate. Iar cît era de important acest spirit avea să se vădească foarte
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e un trotuar jupuit o dată cu distanța pașii îți consumă ceea ce cărțile numesc suflet micile chipuri în care ți-ai înfășurat corpul lasă în urmă fotografia pe care o tot developezi o serie de imagini doldora de atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te acoperă până la ultimul cetimetru noaptea declanșează
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
pașii îți consumă ceea ce cărțile numesc suflet micile chipuri în care ți-ai înfășurat corpul lasă în urmă fotografia pe care o tot developezi o serie de imagini doldora de atingere trupurile se iluminau unele pe altele & în aglomerația asta chipul tău te acoperă până la ultimul cetimetru noaptea declanșează blițul negru fiecare nuanță se retrage dincoace dincoace de pleoape te întorci tu tălpile brațele spatele palmele strânse apoi relaxate lucrurile banale care te bucură Regăsim lucruri pe care credeam că le-
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
scriitori (precum Mircea Ciobanu) sau compozitori (precum Ion Dumitrescu) este unul din laitmotivele cărții, predominant fiind totuși cel al fișelor unor cazuri sociale cu morala inclusă, alături de portrete și detalii plastice tratate realist, uneori cu umor, dar și sarcastic, în chipul gravurilor unui Dürer sau Daumier. Secvențe, scene și destine se perindă în stilul unui imens film documentar, alcătuind o mapă a răstignirii societății românești în ultimele decenii de comunism. Fragmentată, fracturată, intermitentă, dar fără să ambiționeze trecerea în ficțiune, cartea
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]