KorAP: Find »[drukola/base=chitară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...182 >

4,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

să pricepi ce se întâmplă. — Mă străduiesc. Ceea ce ne face să fim normale, spuse Reiko, este faptul că recunoaștem că nu suntem normale. Ne-am întors în cameră. Eu și Naoko am jucat cărți, iar Reiko a cântat Bach la chitară. — La ce oră pleci mâine? m-a întrebat Reiko, aprinzându-și o țigară. — Imediat după micul dejun, am spus. Autobuzul vine după ora nouă. Doar așa pot ajunge la slujbă mâine seară. — Păcat! Ar fi fost bine să mai poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-a invitat să stau lângă ea. Am făcut cum mi s-a spus. — Nu există aerisire. Te deranjează dacă fumez? — Nu, poți să fumezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
decât noi pe lumea asta. Aș vrea să plouă tot așa și să rămânem toți trei împreună, pe vecie. — Și cât stați voi îmbrățișați, spuse Reiko, eu să vă fac vânt cu un evantai lung sau să vă cânt la chitară, ca o sclavă, nu? Nu-mi convine! — A, nu, ți-l dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce am terminat strugurii, Reiko și-a aprins o țigară, a scos chitara de sub pat și a început să cânte, mai întâi Desafinado, Fata din Ipanema, apoi niște Bacharach și câteva cântece de-ale lui Lennon și McCartney. Eu și Reiko am băut vin, iar după ce s-a terminat, am atacat butelcuța din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
prin Tokyo, împreună, și am o imagine clară a lucrurilor pe care le purtai de fiecare dată. Am timp să îmi amintesc o mulțime de lucruri. Salut-o pe Reiko din partea mea și spune-i că mi-e dor de chitara ei, mai ales când se face seară. După ce am terminat scrisoarea, m-am dus până la cutia poștală care se afl\ la vreo două sute de metri distanță de cămin. Apoi mi-am cumpărat un sandviș cu ouă și o Coca-Cola. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
le ținea pe masă. Erau la fel de delicate și elegante precum toate obiectele de pe ea. M-am gândit la Naoko și la Reiko. Ce-or fi făcând acum? mă întrebam. Probabil că Naoko stătea întinsă și citea, iar Reiko cânta la chitară Pădurea norvegiană. Mi se făcuse cumplit de dor de camera aceea mică a lor. Ce naiba căutam într-un loc ca acesta? — Punctul nostru comun, spuse Nagasawa, este faptul că nu ne interesează dacă nu ne înțelege nimeni. Prin aceasta ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
inversă. Portarul, Omura, mi-a vorbit iar despre carnea de porc din Tokyo. Reiko s-a bucurat teribil de discurile pe care i le-am adus de la oraș. A transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora, îmi spunea Naoko. Mă aflu într-unul din momentele când prefer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie. Magazia era într-adevăr înțesată cu tot felul de lucruri: o cadă veche, mare, una mică, pentru copii, bâte de baseball, o bicicletă, o măsuță cu două scaune, o oglindă, o chitară. — Aș vrea să mi le împrumutați pe acestea, dacă nu vă deranjează. — Te rog ia ce dorești, spuse el. Am pierdut o zi întreagă să pun bicicleta la punct: am curățat-o de rugină, am uns-o, i-am umflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cauciucurile, i-am reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că nu mai pusesem mâna pe o chitară din anii de liceu. M-am așezat pe verandă și am interpretat melodia Sus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că nu mai pusesem mâna pe o chitară din anii de liceu. M-am așezat pe verandă și am interpretat melodia Sus pe acoperiș a formației Drifter, pe care o cântam mereu când eram elev. Am fost surprins să constat că încă mi-o aminteam bine. Din scândurelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ți se ivește prilejul, te rog să fii fericit. Îți spun din proprie experiență că dacă scapi asemenea șanse - și ele nu sunt decât două-trei în viață - o să regreți apoi câte zile vei trăi. Eu cânt în fiecare zi la chitară, nu pentru cineva anume. Poate pentru tine n-are nici un haz ce-ți spun eu... Trebuie să-ți mai mărturisesc că urăsc nopțile întunecate și ploioase. Sper că voi mai avea totuși prilejul să mănânc struguri în camera în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
eu... Trebuie să-ți mai mărturisesc că urăsc nopțile întunecate și ploioase. Sper că voi mai avea totuși prilejul să mănânc struguri în camera în care vă aflați voi doi, adică tu și Naoko, iar eu să vă cânt la chitară. Pe curând. Ishida Reiko Capitolul al unsprezecelea Reiko mi-a mai trimis câteva scrisori după ce-a murit Naoko, scriindu-mi că n-a fost vina mea, că de fapt n-a fost vina nimănui și că moartea lui Naoko

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
persoana mea de când a părăsit Naoko această lume? — Hai, lasă prostiile! am zis eu. Te aștept la gara Tokyo poimâine, la trei și douăzeci. — O să mă recunoști imediat. Nu cred că o să mai fie vreo femeie între două vârste, cu chitara în mână. Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am luat din mână valiza și am pornit, alături de ea, spre linia Ch¿½. — Ia ascultă, Watanabe, de când ai fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mă deranjezi absolut deloc. Eu pot să dorm în dulapul din perete, în sacul de dormit. — Nu-ți pot face una ca asta! — Zău că nu mă deranjează cu nimic. Dulapul e imens. Reiko bătea ritmic, cu degetele, în cutia chitarei, pe care o ținea pe genunchi. — Trebuie să mă aranjez și eu puțin înainte de a merge la Asahikawa. Încă nu m-am obișnuit cu lumea exterioară. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg și sunt extrem de emoționată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mă prezint, a zis Reiko. Presupun că el locuiește de partea cealaltă a grădinii, nu? — Să te prezinți? De ce? — Nu-i normal? S-a strecurat la tine în casă o femeie ciudată, între două vârste, care mai cântă și la chitară! Nu crezi că o să i se pară ciudat? Eu consider că-i mai bine să punem lucrurile la punct de la bun început. I-am adus și un cadou - o cutie cu prăjiturele pentru ceai. Ce înțeleaptă ești! am exclamat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
brațe și mângâind-o cu bărbia. Mi-a spus că ești un tân\r foarte la locul lui, că ești un student serios și harnic. Ați vorbit despre mine? — Da, normal! răspunse Reiko, râzând. Apoi a dat cu ochii de chitara mea, a acordat-o puțin și a interpretat melodia Desafinado a lui Carlos Jobim. N-o mai auzisem de mult cântând la chitară și simțeam cum mi se încălzește iar sufletul. — Exersezi și tu la chitară? m-a întrebat ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și harnic. Ați vorbit despre mine? — Da, normal! răspunse Reiko, râzând. Apoi a dat cu ochii de chitara mea, a acordat-o puțin și a interpretat melodia Desafinado a lui Carlos Jobim. N-o mai auzisem de mult cântând la chitară și simțeam cum mi se încălzește iar sufletul. — Exersezi și tu la chitară? m-a întrebat ea. — Am găsit-o aruncată într-un colț al magaziei și am împrumutat-o. Da, exersez și eu puțin. — Bine, o să-ți dau niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dat cu ochii de chitara mea, a acordat-o puțin și a interpretat melodia Desafinado a lui Carlos Jobim. N-o mai auzisem de mult cântând la chitară și simțeam cum mi se încălzește iar sufletul. — Exersezi și tu la chitară? m-a întrebat ea. — Am găsit-o aruncată într-un colț al magaziei și am împrumutat-o. Da, exersez și eu puțin. — Bine, o să-ți dau niște lecții mai târziu... gratuit, spuse Reiko, punând chitara jos. Și-a scos haina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sufletul. — Exersezi și tu la chitară? m-a întrebat ea. — Am găsit-o aruncată într-un colț al magaziei și am împrumutat-o. Da, exersez și eu puțin. — Bine, o să-ți dau niște lecții mai târziu... gratuit, spuse Reiko, punând chitara jos. Și-a scos haina de pe ea, s-a rezemat de stâlpul verandei și a fumat o țigară. Purta o cămașă în carouri cu mâneci scurte. — E frumoasă cămașa asta, nu? întrebă Reiko. — Da, este. De fapt, chiar arăta bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dus la cantină și am luat cina, ca de obicei. După cină, am făcut baie și am deschis o sticlă de vin de foarte bună calitate, pe care o pusesem bine, pentru ocazii speciale. În timp ce ne cinsteam, eu cântam la chitară, ca de obicei, cântecele Beatles-ilor, care erau favoritele ei: Pădurea norvegiană, Michelle etc. Ne simțeam amândouă extraordinar. Apoi am stins luminile, ne-am dezbrăcat și ne-am băgat în pat. Era o noapte extrem de călduroasă și cu toate că am deschis larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
plecam eu lefteră de-acolo! Reiko a spălat orezul și l-a pus la fiert, în timp ce eu am tras furtunul aragazului pe verandă și pregăteam toate cele necesare ca să mâncăm acolo. După ce am terminat cu pregătirile, Reiko și-a scos chitara din cutie, ne-am așezat pe veranda învăluită în lumina înserării și ea a început să-și încerce parcă instrumentul, cu o fugă de Bach. Unele porțiuni le-a cântat mai rar, altele mai repede, sau detașat, sau sentimental și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
lumina înserării și ea a început să-și încerce parcă instrumentul, cu o fugă de Bach. Unele porțiuni le-a cântat mai rar, altele mai repede, sau detașat, sau sentimental și părea evident încântată de sunetele pe care le scotea chitara. Când cânta la chitară, Reiko arăta ca o fetișcană de șaptesprezece-optsprezece ani, care își admira o rochie nouă. Ochii îi străluceau, iar buzele ușor țuguiate se conturau într-un zâmbet calm. După ce-a terminat de cântat, s-a rezemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]