2,304 matches
-
cu picioarele foarte întinse. în dimineața aceea, mama s-a plîns tatălui că nu mai știe ce să mai gătească și, în cele din urmă, a scos din congelator un pachet de pulpe de pasăre și le-a lăsat în chiuvetă să se dezghețe. Animale de casă Puiul de vrabie a fost primul dintr-o serie de animale pe care le-am adus acasă. Mort arăta chiar așa : cu picioarele foarte bine întinse (deloc împreunate ca la închinăciune, cum zice domnul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se odihnea pe niște cubulețe de gheață. L-a purtat pînă acasă într o pungă inscripționată Mega Image, cu un ele fant desenat pe ea, l-a lăsat o vreme pe frigider - tot în pungă -, apoi l-a pus în chiuvetă. Cînd a dat să-l curețe de solzi, Bubu a zvîcnit. A fost lăsat în apă, într-un lighean roz, unde a stat o vreme cu burta în sus, apoi pe-o parte și în cele din urmă normal, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
băteau fără cruțare în geam. După câteva minute, Carlina își desprinse privirea de pe Leon și alergă în goană la baie de parcă ar fi fost fugărită de un demon. Apucându-se de cel mai apropiat lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se spălă, se șterse meticulos și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce vor sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales că, așa cum au fost făcute repartițiile de la combinat, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc dosarele de pe raftul de jos în căutarea unui plic de ceai chinezesc; știu că aveam vreo cîteva, aduse acum vreun an. Am găsit unul, îl spăl de praf la chiuvetă și-l pun în cana cu apa în clocot. Mergînd prin birou, între masă și dulap, parcă simt că artroza mea, rămășiță a unui accident din copilărie, începe să mă sîcîie la mișcările mai bruște. Acum cîțiva ani mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a mea. Iar?! se miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă nu singurul, căruia i s-a dat decizie de disponibil, fără să i se asigure alt loc în combinat, deși mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dragă, întoarce fusta, o îndeamnă doamna Petrache. Lidia face un gest și rotește fusta pe talie. Ei da, așa da! exclamă doamna Petrache. Parcă te-ai redus la jumătate. Lidia încearcă și ea să se privească. Pune un scaun în fața chiuvetei, urcă pe el și se uită în oglindă. Mda, zice, coborînd de pe scaun, parcă-s mai subțire. O privesc lung și-mi zic că nu-i deloc urîtă, dar de cînd o știu, de pe vremea studenției cînd venea la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cît vrei." Am crezut că-i glumă, dar la fiecare încercare de-a mea mă oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la marginea patului. Dimineață, cînd a vrut să-și bage Biblia în poșetă i-am luat-o din mînă și-am pus-o la loc, pe masă. Lasă-mi-o, i-am zis. Îți dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la mine, apoi bagă mîna în buzunar, scoate de acolo o cutiuță de plastic în care sînt pastile "Diazepam", un medicament cu efect de liniștire a sistemului nervos -, scoate o pastilă, o aruncă în gură, o mestecă, apoi merge la chiuvetă și bea un pahar cu apă. Dificil om! murmură Don Șef, așezîndu-se în fotoliu. Închipuiți-vă ce-ar fi fost dacă ajungea președinte de sindicat pe secție... O clipă am senzația că cineva mi-a dat o palmă... Deci Don
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlad îi ține cu dreapta mîna răsucită, iar cu stînga îi prinde celălalt braț și o apropie cu violență, sărutînd-o lung. Ah, fir-aș al dracului! exclamă el, dezlipindu-se de fată, eliberînd-o. Tot mă botez eu într-o zi... În chiuvetă mă botez și tot mă botez! Să-ți fie rușine! îi șoptește fata, plecîndu-se să-și ia dosarul, dar Vlad face o mișcare iute, ia dosarul și se retrage. Anulezi amenda? întreabă Vlad, sugerînd că nu-i dă dosarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai fost beat? Ia stai, devine el grav, nu cumva și tu...? ... Și eu, îi răspund. Izbucnim amîndoi într-un rîs gîlgîitor, că nu ne mai puteam abține. Al naibii să fiu dacă n-am vrut să mă botez în chiuvetă, zice Vlad. Fata asta e dracul gol! Ca un măr: te-mbie să muști din el, dar nu înainte de-a fi botezat. E trist, totuși, Vlade, nu găsești? îl întreb. O fată ca ea să fie pradă unor astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez aspirina din stomac. Din oglindă, cînd ridic ochii, mă privește o față obosită, cu un rictus ciudat în colțul gurii, pe care nu-1 recunosc. "Disponibil"... Ha!, îmi vine să rîd. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care stă o garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și pe față, mă șterg cu prosopul și observ în oglindă că m-am mai înviorat. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la micul dejun în chiuvetă, unde le las să se înmoaie, șterg în treacăt o mică pată pe blatul mesei, după care aranjez un pic borcanele de pe raftul cu mirodenii, în funcție de culorile lor. E o treabă care îți oferă multă satisfacție. Aproape la fel de multă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
primire, am cerut secretarei să pregătească pentru a doua zi la ora 9 o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie cu chiuvetă și duș, un hol și o terasă frumoasă. Mobilierul era modest, dar nu ne așteptam la lux. Am făcut un duș și am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați de când ne știm și până astăzi cu somnuri maratonice, între 9 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe cea mai ieftină, cu baia pe hol. Din nevoia de a folosi urgent toaleta, după atâtea șocuri succesive, m-am repezit pe coridor să găsesc the Men's room. Deschid ușa și dau peste un tip căzut lat pe chiuvetă, cu o seringă În braț, abia respirând. Neștiind dacă savura beneficiile morfinei sau era victima supradozajului, am alarmat recepția, după care m-am baricadat În cameră și, privind pe geam ziarele și gunoaiele care zburau În vântul tomnatec vuind În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate, cealaltă era plecată, probabil, acasă, nu erau din Cluj). Mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a îmbătrânit, le simt lipsa. Lipsă pe care memoria încearcă să o suplinească, mestecându-le din când în când, nostalgic. De curând însă, într-o dimineață, am descoperit cu bucurie, ca pe un discret mesaj de încurajare, în săpuniera de pe chiuveta din bucătărie, un proaspăt boț multicolor. * Din „loteria” vechilor fotografii de familie iese la suprafață (noiembrie 1990) una pe care n-am mai văzut-o niciodată. Datează din 1925, după cum precizează, nu una, ci două însemnări, făcute de mâini diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o țară în care ființează potrivit altui imperativ categoric. Comunismul părea să fie un destin fatal. În copilăria mea nici măcar nu părea înspăimântător odată ce se vedea că îi ridică „pe cei de jos” în procesul de trecere de la fântână la chiuvetă, de la o copilărie în care ocupația de bază era pașterea oilor și a vitelor, la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu ceva pentru gestul care l-ați făcut. Vă mulțumesc foarte mult...”. Și erau 2 000 de lei. Acuma ce să fac cu ăștia? Atunci m-am apucat să construiesc dispensaru’. M-am dus la curtea de fier, am cumpărat chiuvete, am cumpărat robinete, dracu’-lacu’, Înc-am mai pus ceva bani și de la mine. Și-a trecut un timp, dacă nu un an și ceva sau doi, și am zugrăvit totu-n bleu-ciel, da’ frumos... Și-i zic lu’ nevastă-mea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
merg afară... Și m-am chinuit groaznic. No, da’ după-aceea n-am avut Încotro, că am văzut că toată lumea face la fel. La Mislea, deci, erau w.c.-uri din astea englezești și era despărțite de dormitor... Era o cămeruță cu chiuvetă, unde puteai să speli mâinile, deci era mai civilizat. Erau podele pe jos, cu scânduri, nu era ciment, era curățenie... Pe-ormă curtea... Curtea era Împărțită În trei părți: la intrarea pe poartă, În față, erau birourile, cum veneai sus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea Întinsă În pat, ceea ce i-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pentru că imediat se fură, cu sulul». Bolnavii care se târau, În cârje, În cărucioare, cu mâinile pe pereți, și nu meritau hârtie igienică, erau În schimb scutiți de grija spălatului zilnic, pentru că nu aveau unde s-o facă, decât În chiuveta de metal din cămăruța closetului. Totuși o femeie tânără a ieșit de acolo cu apa șiroind pe hainele ude, pentru că după o săptămână de nespălare nu a mai putut să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat după eliberare decât În aceea că „soldații eliberatori luaseră locul santinelelor de dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]