2,171 matches
-
pozitiv, contribuția lui Alexandru Satmari sub forma a 12 episoade ale rubricii de film documentar "România văzută la pas, de Alexandru Satmari", devenind una decisivă la câștigarea audienței întregului program. Ulterior anului 1989, Alexandru Satmari și-a continuat activitatea că cineast independent în cadrul casei de productie "ALSA Widlife Film", precursoarea casei de productie "Wildlife Film Production România". Activitatea sa s-a materializat în peste alte 750 de filme documentare, care au valorizat potențialul de imagine pe care il au pe de
Alexandru Satmari () [Corola-website/Science/308738_a_310067]
-
alături de trofee, afișe, discuri, amintiri de familie 2014 - Trofeul Gală Crucea Roșie 2014 2014 - Diplomă de Excelență 'Allegretto 40 - Povestea continuă' pentru merite deosebite în colaborarea cu Corul de copii Allegretto 2015 - Membră a juriului de decernare a Premiilor Uniunii Cineaștilor din România 2014 2015 - Muzeul Municipiului București o sărbătorește, prin expoziția de afișe rare "Lasă-mi toamnă, pomii verzi" organizată la Palatul Suțu 2016 - Radio Itsy Bitsy i-a oferit „Premiul de Excelență Itsy Bitsy” la categoria „Muzică pentru copii
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
diferită, respectând poziția genului neutru, neexistând gen masculin sau feminin nici pentru obiecte, nici pentru persoane. Gramatica este simplă, cuprinzând numai prezent, viitor și trecut, fără viitor sau trecut apropiat sau îndepartat. În ultimii 25 de ani, filmele produse de cineaștii iranieni au fost apreciate cu peste 300 de premii internaționale. Unul dintre regizorii cei mai cunoscuți este Abbas Kiarostami. Muzica persană naște în perioada lui Barbod, la curtea regilor Sassanizi; multe culturi muzicale își recunosc rădăcinile îndepărtate, de exemplu flamenco
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Acest film a fost distins în 2004 cu trei premii ale Uniunii Cineaștilor din România (UCIN): Ana Ularu a primit Premiul pentru interpretare, debut în rol principal feminin - pentru rolurile din filmele "Italiencele", "Magnatul" și "Damen Tango" , Horațiu Mălăele a primit Premiul pentru interpretare, rol principal masculin - pentru rolurile din filmele "Damen Tango
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
pentru interpretare, rol secundar masculin - pentru rolul din filmul "Magnatul". Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„În perimetrul dramaturgic, al răfuielii cineaștilor cu clasa politică prin filme din ce în ce mai repetabile și conformiste (fiindcă nonconformist ar fi să le găsești puternicilor zilei măcar alibiuri), Șerban Marinescu creează o galerie de personaje din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea sau încheierea secvențelor
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
dintre atuurile noului film semnat de Șerban Marinescu. Premiera lui, în plină campanie electorală, este deosebit de incitantă, fără ca asemănările să inducă în eroare spectatorii. Aceștia se pot doar delecta cu câteva recitaluri actoricești de primă mână, domeniu recunoscut al unui cineast care-și iubește și își respectă interpreții.”". Într-un articol publicat în revista "Formula AS", jurnalista Silvia Kerim a catalogat filmul drept "„o mare și binevenită reușită a cinematografiei noastre”", prin scenariul excelent, decupajul de exceptie al lui Șerban Marinescu
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
secundar (Karen Black), Cel mai bun film și Cel mai bun scenariu original. În 2000, "" a fost selectat în Registrul Național de Film al Statelor Unite și de către Biblioteca Congresului ca fiind "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric și estetic". Cineaști importanți ca Lars Von Trier, Joel și Ethan Coen și Ingmar Bergman și-au exprimat admirația pentru acest film, la fel făcând și romancierii Cormac McCarthy și William Gaddis. „Filmul este o analiză extrem de amănunțită a capcanelor în care personajul
Cinci piese ușoare () [Corola-website/Science/306590_a_307919]
-
de lungmetraj: Adina Pintilie, Ana Vlad, Adi Voicu, Ivana Mladenovici, Nap Toader, Tudor Jurgiu, Călin Netzer (Premiul Ursul de Aur la a 63-a Berlinală din 2013, cu filmul Poziția copilului), Gheorghe Preda, Doru Nițescu, Paul Negoescu și Millo Simulov. Cineaști importanți, absolvenți de UNATC sunt: directorii de imagine Marius Panduru (Polițist adjectiv, A fost sau n-a fost?, Restul e tăcere, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii), Oleg Mutu (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Moartea domnului Lăzărescu, După
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Actorul Mircea Diaconu a fost distins în anul 1983 cu Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile din filmele "Sfârșitul nopții" și "Buletin de București". Criticii de film au afirmat .Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul a avut un scop propagandistic, realizat la
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
este evidențiat și de faptul că, într-o cercetare sociologică, Oana Sârbu a fost considerată de către un „eșantion reprezentativ” drept cea mai bună actriță română a tuturor timpurilor. Acest film a fost distins în 1986 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Nicolae Corjos a primit Premiul special al juriului pentru popularitate - pentru filmul "Liceenii" , iar Florin Bogardo a primit Premiul pentru muzică pentru activitatea sa la filmul "Liceenii" (acest premiu a fost obținut și de Temistocle Popa pentru
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Actrița Mimi Enăceanu a fost distinsă în 1981 cu o diplomă de onoare a Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolul său din acest film. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că succesul acestui film s-ar datora scenariului hazliu și actorilor „spectaculoși”. Criticul Tudor Caranfil
Alo, aterizează străbunica!... () [Corola-website/Science/308386_a_309715]
-
de Alex. Demetrescu, dar proiectul a rămas nefinalizat. Romanul "Pădurea spânzuraților" a fost ecranizat de regizorul Liviu Ciulei într-un film omonim cu o durată de 158 de minute, ce a avut premiera la 16 martie 1965. Potrivit propriilor mărturisiri, cineastul a plănuit să facă „un film despre dezintegrarea certitudinii, conformismului și concepțiilor de viață”. Scenariul scris de Titus Popovici (care mai colaborase cu Liviu Ciulei și la "Valurile Dunării" (1960)) păstrează liniile de forță ale romanului lui Liviu Rebreanu, dar
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
o altă reptilă zburătoare, dotată cu aripi, dar nu avea pene. Era un prădător destul de agresiv. Toate aceste creaturi, dispărute de mult, au fost făcute din nou să se miște, dar, din fericire, numai pe pelicula de film, de unii cineaști cu fantezie. Cel mai recent film populat cu dinozauri este binecunoscutul “Jurassic Park”.
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
Liceenii" (1986), "Balanța" (1991) și "Amen" (2001). În anul 1979 a primit premiul "Leul de bronz" la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul " Cea mai bună actriță de film" din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolul "Angela" din "Angela merge mai departe" (1981). În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler. Din 2003 este directoarea Teatrului Odeon. În anul 2012 a primit titlul de
Dorina Lazăr () [Corola-website/Science/303412_a_304741]
-
la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din R.Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. El a fondat "Asociația experimentală de creație Phoenix-M", revista de teatru și film "Lanterna Magică", fiind și
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
Pavlova" (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune "Luceafărul", despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat "Găoacea", în
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
film, intitulat "Găoacea", în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc. A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean. În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: "Frescă pe alb" (1967), "Academicianul Tarasevici" (1970), "Orașul meu alb" (1973), "Ecoul văii fierbinți" (1974), "Eugeniu Doga" (1983), "Svetlana Toma" (1984), "Grigore Grigoriu", "Durerea" (1985) etc. Emil
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
au devenit buni prieteni și au scris un scenariu intitulat "One Saliva Bubble", Steve Martin urmând să interpreteze rolul principal. Cu toate acestea, nici acest film nu a fost realizat. Impresarul lui Lynch, Tony Krantz, încercase să-l convingă pe cineast să lucreze pentru televiziune încă din perioada lui "Blue Velvet" dar acesta nu fusese niciodată cu adevărat interesat de idee. "Așa că într-o zi eu și Mark discutam la Du Pars, cafeneaua de la interseția străzilor Laurel Canyon și Ventura, când
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
destul de puțin cunoscut. Deși se „consumă” animație în cantități industriale, mai ales cu ajutorul televiziunii, ea continuă să fie ocolită și încă nu este recunoscută pe deplin ca o ramură artistică. „Materia primă a animației este Ideea”, după cum foarte inspirat spunea cineastul francez Alexandre Alexeieff, elogiind astfel expresia concentrată și bogată în sensuri a unei arte care merită o cunoaștere aprofundată. Totuși, animația rămâne în continuare „un cinema paralel”, cum scria criticul italian Giannalberto Bendazzi, un cinema care beneficiază de „o autonomie
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Într-un interviu publicat în ianuarie 1973 în revista umoristică "Urzica", regizorul Sergiu Nicolaescu a fost întrebat dacă se gândește să realizeze și o comedie. Cineastul a afirmat că are „o fire posacă” și că nu crede că are umor, caracterizându-se drept o persoană serioasă. În opinia sa, „comedia e un gen greu abordabil și rar se ridică la o calitate superioară”. Comediile din ultimii
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
Comediile din ultimii ani i se păreau mai slabe în comparație cu filmele din „epoca de aur a comediei”, la care spectatorii râdeau în hohote. Regizorul afirma însă că filmele cu Stan și Bran îl amuzau în mod deosebit. Cu toate acestea, cineastul nu a exclus realizarea cândva și a unui film de comedie. „Voi face, într-o zi, și o comedie. Cred că din toate genurile de filme, cel mai greu este comedia. Pentru mine”, a afirmat el. După ce își câștigase o
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
Bănică, Geo Saizescu, Nucu Păunescu și Ileana Stana Ionescu. Filmul este alcătuit din două părți: prima parte are 65 de minute, iar partea a doua 61 de minute. Cei doi scenariști au primit în 1974 Premiul special al juriului Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru contribuția lor la promovarea comediei cinematografice românești. "Păcală" se află pe locul 2 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
un film reprezentativ cu Păcală, scriind: „O să rămână oare Păcală, până la urmă, în încurcătură, - pentru prima oară în existența sa - fiindcă a ajuns să aibă de furcă cu cinematograful?”. Realizarea unui film cu Păcală i-a atras și pe alți cineaști, ea fiind un „vis vechi” al regizorului Geo Saizescu. Filmul " Un surîs în plină vară" (1964) a avut parte de un succes mare de public și de critică. Cronicarul Dinu Săraru a scris că personajul Făniță (interpretat de Papaiani) este
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
prin faptul că Păcală este un reprezentant emblematic al umorului românesc, iar mulți spectatori se regăseau într-una din pățaniile prin care trecea personajul. Scenariștii Dumitru Radu Popescu și Geo Saizescu au primit în 1974 Premiul special al juriului Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru contribuția lor la promovarea comediei cinematografice românești. Filmul a fost întâmpinat în majoritate cu reacții pozitive. Criticul D.I. Suchianu afirma la premieră că apariția acestui film este „o adevărată sărbătoare națională”, „un moment de sărbătoare în
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
moment de sărbătoare în istoria artei cinematografice românești”, „o contribuție la folclorul universal”. Într-un articol publicat în martie 1974 în revista Cinema, tânărul critic Dan Comșa făcea unele observații, definind plastic natura filmului: „Proiect și vis mai vechi al cineastului, filmul "Păcală" este o mărturie a ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]