3,274 matches
-
singurele mesaje pe care nervul optic e în stare să le poată ridica spre creier în setul al treilea, la 2-0 pentru Roddick. Andy e tînăr, pălește ca un oier care înfige ulucile în pămînt, iar old boy Andrei pare ciobanul mioritic clasic, resemnat în așteptarea parului decisiv. La peste 30 de ani, la sfîrșitul unei cariere în care n-ai fost nici Sampras, nici Agassi, nu-i rău! Ai stat aproape două ceasuri pe cimentul verde în fața numărului patru mondial
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Dacă ar fi vrut să fie consecvent în ideea că limba moldovenească este altceva decît limba română, ar fi putut lua drept model Cuvîntelnic orfografic moldovenesc pentru școala înșepătoare nijloșie necomplectă și nijloșie sub condușerea și redacția lui I. A. Cioban, întărit de Com. Nor. de Învățămînt a RASS Moldovenești, în a cărui introducere se afirmă o idee comună cu a lui Vasile Stati: „Colectivul de avtori și-a pus ca țelь la munca sa să curețe limba moldovenească de cuvintele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aieste‹a› (aiste‹a›) în aiastă limbă Dacă am face și celelalte corijări ale textului citat, după cuvintele și formele prezentate de dicționarul-ficționar, ne-am afla, probabil, nu prea departe de limba folosită în Cuvîntelnicul orfografic al lui I. A. Cioban din anii ’30, unde se vorbea despre „cuvintele șelea, care nu-s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni osădьțь“. Dar autorul dicționarului avea nevoie să fie înțeles, iar atunci a scris moldovenește în limba română. Numai în momentul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ieșită din uz <footnote Prezența ei în unele creații folclorice nu-i schimbă caracterul arhaic, dar înlesnește decodarea. footnote> . Dacă înlocuim Radu cu Ciobanu, Croitoru sau orice nume care circulă și cu valoare de apelativ, lucrurile se schimbă: sintagma copiii ciobanului trimite la altă realitate decît copiii lui Ciobanu, hotărîtoare fiind poziția articolului. Mai important este aici caracterul tradițional al numelor de persoane, văzute din perspectiva legăturilor ce se stabilesc în timp între colectivitatea umană și numele pe care membrii colectivității
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
geografic al Bucovinei, București, 1908, p. 56. footnote> . După aproape 20 de ani, D. Țopa constata că 42% dintre antroponimele de aici erau românești, cu unele modificări datorate adaptării acestora la limba ucraineană, pe care o vorbeau localnicii: Bunăziua, Căutici, Cioban, Cornuta, Foca, Moțoc, Muntean, Mihalescu, Pădure, Strugar, Ungurean etc. <footnote Dimitrie Țopa, Românismul în regiunea dintre Prut și Nistru din fosta Bucovină, Cernăuți, 1927. footnote> , păstrînd peste vreme amintirea populației românești de altădată. Chiar dacă pare exagerată și chiar dacă etimologia unor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu numai a lui, pentru venirea lor la „ideea-mamă din care s-a născut însuși crezul sufletesc al neamului [...], pentru care conștiința unității e suprema dogmă [...] Cu voi trec batalioanele morților, nesfîrșitele batalioane îndurerate ale istoriei noastre. Vin popii și ciobanii din bătrîni orișiunde zboară/ Miroase-a moarte și-a păcat/.../ Sînt oare ciori în lege/ Ce-mi strigă nopțile-n auz,/ Ori suflete de nemți pribege/ Din gropile de la Oituz? care au păstrat la Olt și la Murăș o lege
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
au defrișat, astfel multe suprafețe cultivate în trecut cu vie au dispărut. CREȘTEREA ANIMALELOR Relieful zonei și flora specifică au oferit locuitorilor condiții prielnice creșterii animalelor încă din cele mai vechi timpuri. Între anii 1772-1774, erau consemnați la Oncești 2 ciobani, 1 văcar, 1 porcar și 2 herghelegii. În anul 1816 figurau crescători de oi în satele Slobozia, Tarnița, Glăvănești și Dănceni. Caii erau necesari mai ales pentru înzestrarea oștirii. Caii moldovenești, turcești și cei „asturcani” nu se scoteau din țară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Aceste obligații erau consemnate și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În anii 1772-1774, erau consemnați 2 ciobani, un văcar, un porcar și un herghelegiu. În Tarnița figurau crescători de oi încă din anul 1816. Pe măsura măririi suprafețelor cultivate, pășunatul liber s-a restrâns în hotarul moșiei pe imașurile obștești. Pe aceste imașuri, proprii fiecărui sat, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai fiind utilizată doar la torsul și răsucirea părului de capră sau la răsucirea „aței din păr de cal” sau „din coadă de vită” (acestea fiind necesare la legarea obielelor sau ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fiind necesare la legarea obielelor sau ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea executa, la nevoie, și de către un singur cioban. Fig. 2 Tocălie (după Vuia) (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei) Fig. 3 Torsul cânepii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea executa, la nevoie, și de către un singur cioban. Fig. 2 Tocălie (după Vuia) (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei) Fig. 3 Torsul cânepii cu furca așezată în (reproducere după „Zona etnografică brâu (reproducere după „Zona etnografică - a Colinelor Tutovei”) Grafică a Colinelor Tutovei). Fig. 4 Ustensile folosite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pot da uitării. PĂSTORITUL Meleagurile comunei au oferit condiții favorabile pentru dezvoltarea unei vieți pastorale și, în special, în satele Tarnița și Satu-Nou, având zone de pădure, cu poieni și curături sau fânețe de sub păduri și din șesul Berheciului. Sunt ciobani care au constatat de timpuriu că păstoritul este o ocupație mai rentabilă și mai liberă decât agricultura. Se poate vorbi de păstoritul agricol, ocupația de bază fiind agricultura, iar păstoritul fiind pus în serviciul agriculturii, la noi în comună neexistând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de origine tracodacică sunt: cârlan, mânz, țap, țarc, murg, urdă, zer, gălbează, stână, baci, strungă, brânză și jintiță. Stânele se organizau prin asocierea unui grup de oameni din sat care își adunau oile în comun, formau o stână și angajau ciobani să păzească oile. Ciobanii erau plătiți în bani sau în natură, iar pentru pășune se plătea aparte proprietarului. Asocierea se baza pe înțelegerea orală stabilită, pe de o parte între stăpânii de oi și pe de altă parte între aceștia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cârlan, mânz, țap, țarc, murg, urdă, zer, gălbează, stână, baci, strungă, brânză și jintiță. Stânele se organizau prin asocierea unui grup de oameni din sat care își adunau oile în comun, formau o stână și angajau ciobani să păzească oile. Ciobanii erau plătiți în bani sau în natură, iar pentru pășune se plătea aparte proprietarului. Asocierea se baza pe înțelegerea orală stabilită, pe de o parte între stăpânii de oi și pe de altă parte între aceștia și ciobani. La baza
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
păzească oile. Ciobanii erau plătiți în bani sau în natură, iar pentru pășune se plătea aparte proprietarului. Asocierea se baza pe înțelegerea orală stabilită, pe de o parte între stăpânii de oi și pe de altă parte între aceștia și ciobani. La baza înțelegerii stătea retribuția în natură sau în bani pentru muncă, în schimb produsele revenind proprietarilor. De la începutul sec. XX și până astăzi, ciobanii dau fiecărui proprietar de animal ce produce lapte o anumită cantitate de caș, pe vară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de o parte între stăpânii de oi și pe de altă parte între aceștia și ciobani. La baza înțelegerii stătea retribuția în natură sau în bani pentru muncă, în schimb produsele revenind proprietarilor. De la începutul sec. XX și până astăzi, ciobanii dau fiecărui proprietar de animal ce produce lapte o anumită cantitate de caș, pe vară. Numărul kilogramelor de caș variază de la un an la altul, între 3 și 7 kg, iar ciobanii primesc o sumă fixă de bani pe cap
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
proprietarilor. De la începutul sec. XX și până astăzi, ciobanii dau fiecărui proprietar de animal ce produce lapte o anumită cantitate de caș, pe vară. Numărul kilogramelor de caș variază de la un an la altul, între 3 și 7 kg, iar ciobanii primesc o sumă fixă de bani pe cap de oaie păzită. Cât privește asocierea văratului vitelor cu lapte, vacile erau păzite de văcari. Noaptea, în ocol erau ținute vacile sterpe, în seama văcarului, iar celelalte erau aduse și mulse de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și mulse de proprietarul ce le ținea în grajd. În trecut grajdurile făceau parte din corpul casei. Prin târlă se înțelege întregul complex ce aparține de stână, adică toate acareturile unde se prepară produsele lactate, cât și întreaga gospodărie a ciobanilor, în perioada de vară, cu tot cu țarc. La stână există și o laiță care servește drept pat. În 1929, țăranii povesteau că o haită de lupi, în două nopți, a omorât și a mâncat 12 oi la stâna lui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stâna lui I. Sularu și V. Romedea din Tarnița. În 1931, lupii au prădat multe oi din stânele lui V. Paraschiv și Gh. Guțu. În anul 1936, în comuna Oncești, existau 764 de oi, iar în 1979 peste 2.500. Ciobanii de odinioară ne-au transmis cunoștințe de zootehnie pastorală și de medicină populară care prezintă importanță și pentru medicina contemporană. În sărbătoarea Ispasului, ciobanii nu mulg oile cum fac de obicei, ci foarte ușor, abia atingându-le, ca să fie ferite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În anul 1936, în comuna Oncești, existau 764 de oi, iar în 1979 peste 2.500. Ciobanii de odinioară ne-au transmis cunoștințe de zootehnie pastorală și de medicină populară care prezintă importanță și pentru medicina contemporană. În sărbătoarea Ispasului, ciobanii nu mulg oile cum fac de obicei, ci foarte ușor, abia atingându-le, ca să fie ferite de fulgere, precum și de alte boli grele. Cine lucrează în această zi, are credința că ar putea fi lovit de trăsnet, el sau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-le, ca să fie ferite de fulgere, precum și de alte boli grele. Cine lucrează în această zi, are credința că ar putea fi lovit de trăsnet, el sau oile sale, sau să-i bată piatra semănăturile și poamele. Tot atunci, ciobanii își dau de pomană câte un miel sau un caș, de sufletul celor răposați. Odinioară era datina de a se tăia mieii abia în această zi, sau să se însemneze mieii și vițeii, adică să li se taie puțin dintr-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o ureche, iar la vitele cornute să li se taie părul din vârful cozilor și să fie îngropat într-un furnicar, zicându-se: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în furnicarul acesta”. Pentru descântece, ciobanii fac și astăzi o unsoare din untură de porc și diverse plante: usturoi, leuștean, frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu mana
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
frunze de salcâm, pelin și alte ingrediente cu care ung oile pe uger, la asfințitul soarelui, anume ca farmecele să ia puterea unsorii, iar nu mana oilor. Pentru deochi ei aduc apă descântată și stropesc oile, iar cel mai bătrân cioban din stână unge cei doi stâlpi din ușa strungii și zice: „Așa să stea laptele la oi, neluat de nimeni!”. După aceasta, tot el arunca un ban de metal în fundul găleții, începe a mulge în găleată și a descânta: „Când
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să nu poată lua laptele și puterea de la oile mele!”. După ce le-a muls, iar le unge ugerul cu unsoare și le dă sare măruntă amestecată cu tărâțe sau făină de porumb. Și azi, când merg cu oile la păscut, ciobanii cântă din fluier doine, hore sau sârbe. Așa cântau moș Vasile Samoilă, Ion Sularu și Iordache Obreja. Crescători de oi care păstoresc peste o sută de capete de animale sunt azi mulți în comună; amintim, în acest sens, pe: Viorel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oi care păstoresc peste o sută de capete de animale sunt azi mulți în comună; amintim, în acest sens, pe: Viorel și Vasile Tătărășanu, Vasile Maftei, Gheorghe Maftei, Ion Miron, Costel Crețu, Gheorghe Gherase și Costică Arbureanu. Mai numim, ca ciobani, pe: Ion Samoilă, Gheorghe Negru, Ionică Maftei și Gheorghe Sofronea. Astăzi, în comuna Oncești sunt în jur de peste 2.000 de oi, satul Tarnița deținând prioritatea, locuitorii acestuia fiind urmașii băjenarilor de la Tarnița - Vatra Dornei, care s-au stabilit pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]